Cand ne e dor de vara...
luni, 28 decembrie 2009
19 decembrie.
Dimineata, frig, singuratate si o gara... pustie. Ceasul e uitat... in buzunar. Gerul iti ingheata gandul de a te mai uita la el. Si astepti...
Astepti sa ajunga la tine toate visele si bucuriile pe care ti le puteai dori. Dar... doar astepti. Minte e plina de intrebari ale caror raspunsuri nu le mai ai de ceva vreme. Si te doare singuratetea mai mult ca orice strapungere a inimii. Te doare...
Dupa cateva minute, te trezeste din starea de durere... cineva ce anunta trenul. Atentia e sporita. Nu vrei sa afli de o intarziere sau poate o amanare... asa ca iti concentrezi si ultimul gand. Totul e bine. Trenul va sosi in statie la linia 2 in 5 minute. Te linistesti.
Privesti in jur nepasarea lumii si mirosul de iarna iti patrunde si mai adanc in plamani. Zapada ti-a udat deja pantalonii, iar fata-ti e inghetata. E o imagina friguroasa, stranie si desarta... Nu iti place. Dar astepti...
In fata ta se opreste trenul. Trenul plin de vise. Alergi dupa o intrare, iar cand pasesti si incerci sa te ridici realizezi ca picioarele sunt inghetate, sunt rupte de realitate. Le tragi dupa tine si ajungi in compartimentul tau. E deja plin. Iti alegi cu atentie scaunul si privesti in gol.
Privirea se indreapta catre puncte fixe. E neclinita. Tot ce se aude e doar trenul ce-si urla batranetea. Langa mine o batrana... sta la casa, in oras. E fericita. Se duce la nepoti. In fata ei, un batranel. A vizitat lumea-ntreaga si povestete... In fata mea un domn asculta, iar uneori isi mai arunca privirea catre ochii mei pierduti.
Nu ma sfiesc si ascult discutii si povestile celor mai invarsta. Sunt in trenul viselor mele, dar nu mai vreau sa ascult ganduri, asa ca... le ascult pe ale lor. Pe chipuri li se zareste varsta, dar sufletul... e adolescent.
Discutia se sfarseste. De ce? Nu stiu, m-am pierdut pe drum. Dar privesc pe geam... Imi mut privirea fara motiv. Ce zaresc?
... o mare de ninsoare. Suntem intr-un submarin ce ne poarta prin mare. E superb. Totul alb, neatins si intr-o forma speciala. E mai frumos ca niciodata... iar soarele e sus. Ne vegheaza...
Peisajul e nemaipomenit. Toata lumea e fermecata de peisaj si nu mai poate vorbi. Trenul se opreste... e ultima statie inainte de finala. Pe chipul meu se zareste un zambet...Plimbarea cu trenul viselor s-a sfarsit.
... agitatie, in jurul meu si iar mi-am amintit de gandul meu.
Astepti sa ajunga la tine toate visele si bucuriile pe care ti le puteai dori. Dar... doar astepti. Minte e plina de intrebari ale caror raspunsuri nu le mai ai de ceva vreme. Si te doare singuratetea mai mult ca orice strapungere a inimii. Te doare...
Dupa cateva minute, te trezeste din starea de durere... cineva ce anunta trenul. Atentia e sporita. Nu vrei sa afli de o intarziere sau poate o amanare... asa ca iti concentrezi si ultimul gand. Totul e bine. Trenul va sosi in statie la linia 2 in 5 minute. Te linistesti.
Privesti in jur nepasarea lumii si mirosul de iarna iti patrunde si mai adanc in plamani. Zapada ti-a udat deja pantalonii, iar fata-ti e inghetata. E o imagina friguroasa, stranie si desarta... Nu iti place. Dar astepti...
In fata ta se opreste trenul. Trenul plin de vise. Alergi dupa o intrare, iar cand pasesti si incerci sa te ridici realizezi ca picioarele sunt inghetate, sunt rupte de realitate. Le tragi dupa tine si ajungi in compartimentul tau. E deja plin. Iti alegi cu atentie scaunul si privesti in gol.
Privirea se indreapta catre puncte fixe. E neclinita. Tot ce se aude e doar trenul ce-si urla batranetea. Langa mine o batrana... sta la casa, in oras. E fericita. Se duce la nepoti. In fata ei, un batranel. A vizitat lumea-ntreaga si povestete... In fata mea un domn asculta, iar uneori isi mai arunca privirea catre ochii mei pierduti.
Nu ma sfiesc si ascult discutii si povestile celor mai invarsta. Sunt in trenul viselor mele, dar nu mai vreau sa ascult ganduri, asa ca... le ascult pe ale lor. Pe chipuri li se zareste varsta, dar sufletul... e adolescent.
Discutia se sfarseste. De ce? Nu stiu, m-am pierdut pe drum. Dar privesc pe geam... Imi mut privirea fara motiv. Ce zaresc?
... o mare de ninsoare. Suntem intr-un submarin ce ne poarta prin mare. E superb. Totul alb, neatins si intr-o forma speciala. E mai frumos ca niciodata... iar soarele e sus. Ne vegheaza...
Peisajul e nemaipomenit. Toata lumea e fermecata de peisaj si nu mai poate vorbi. Trenul se opreste... e ultima statie inainte de finala. Pe chipul meu se zareste un zambet...Plimbarea cu trenul viselor s-a sfarsit.
... agitatie, in jurul meu si iar mi-am amintit de gandul meu.
duminică, 13 decembrie 2009
Stelute lingusitoare
Au trecut deja 2 zile. Nu imi dau seama daca gandurile mele s-au schimbat sau doar am inceput sa trec peste. Am observat ca nimeni nu ma mai crede. Nimeni. Ce inseamna? Ca nimeni nu ma cunoaste sau doar ca nu mai am incredere in mine? Nu stiu, dar tot ce imi doresc e ca ploaia cu gandurile mele sa plece, sa fuga, sa se indeparteze. Doar atat...
A inceput vacanta. Am asteptat-o mai mult ca niciodata si am inceput-o intr-un mod mai special... Dar toate trec... pentru ca timpul, timpul e ucigasul perfect. Asa ca... Viata are grija de noi si de ea. Ca doar... e majora, nu?
Si cum vine vacanta, vine Mos Craciun, vine Revelionul... vine si Examenul de Oral la Romana. Si cum toate vin treptat... ma gandesc la cadoul pe care ar putea sa-mi aduca mosul anul acesta. Pentru inspiratie am ascultat celebra melodie:
A inceput vacanta. Am asteptat-o mai mult ca niciodata si am inceput-o intr-un mod mai special... Dar toate trec... pentru ca timpul, timpul e ucigasul perfect. Asa ca... Viata are grija de noi si de ea. Ca doar... e majora, nu?
Si cum vine vacanta, vine Mos Craciun, vine Revelionul... vine si Examenul de Oral la Romana. Si cum toate vin treptat... ma gandesc la cadoul pe care ar putea sa-mi aduca mosul anul acesta. Pentru inspiratie am ascultat celebra melodie:
Fulgi...
- Caut oferte pentru revelion.
- Vroiam sa te intreb ce ai mai facut, dar banuiesc ca esti ocupat.
- Ocupat cu scoala.
- ... eu ziceam in general.
- Poate, putin. Tu ce ai mai facut?
- Gramatica. Economie. Si fetele...
- Tot timpul?
- Uneori astept sa ma suni.
- Am mult de plata.
- Daca ai vrea... ai putea.
- Sau poate nu.
- Vreau sa fi cum nu ai mai fost de cateva luni.
- Vroiam sa te intreb ce ai mai facut, dar banuiesc ca esti ocupat.
- Ocupat cu scoala.
- ... eu ziceam in general.
- Poate, putin. Tu ce ai mai facut?
- Gramatica. Economie. Si fetele...
- Tot timpul?
- Uneori astept sa ma suni.
- Am mult de plata.
- Daca ai vrea... ai putea.
- Sau poate nu.
"We had a bed for love and now there’s just a bed for two…"
- Vreau sa fi cum nu ai mai fost de cateva luni.
- Cum?
- Sincer cu mine si cu relatia noastra. Poti?
- Nu stiu.
- Sincer cu mine si cu relatia noastra. Poti?
- Nu stiu.
- Poti sau nu?
- Da.
- Da.
- Noi doi mai suntem sau nu impreuna?
- Nu, nu prea...
- Merci pt sinceritate.
- Te pup.
- Nu, azi nu-l vreau.
- Ce?
- Sarutul. Pupicul. Ce a fost.
- Sarutul. Pupicul. Ce a fost.
- Realizezi ca e foarte greu sa fim impreuna?
- Stiu. Dar sunt sigura ca nu ti-a trecut nici macar o secunda prin minte ca peste o luna facem 4 ani, nu?
- Poate nu ma crezi, dar pentru mine insemi foarte mult.
- Atunci... ai cazut intr-o melancolie irecuperabila. Era ciudat.
- Nu fi suparata.
- Nu sunt, nu am de ce.
- Trebuia sa se intample intr-un fel sau altul.
- Acum ceva timp am retrait pentru un weekend timpul in care eram noi...
- Sigur ca a fost frumos... Sper ca nu suferi... sau ceva de genu asta.
- Nu sufar, nu sunt suparata. Doar putin melancolica. De ce? Imi ruleaza filmul nostru. Are subtitrarea in romana, sper sa nu tina mai mult de 2 ore.
- Despartiti suntem, doar ca acum constientizam. Despartirea s-a produs lent.
- Sti bine ca tu vei fi mereu prima iubire...
- Si stii ca reciproca e valabila. Si orice ar fi, orice s-ar intampla voi fi alaturi de tine intr-un fel sau altul
- ... da.
- Eu ma intind putin sa citesc.
- La revedere.
- Te pup.
"Filmul nostru l-as vedea din nou,
din pacate nu-i pe video."
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Russian girl
Au trecut deja doua saptamani de la plecarea noastra in excursie. Ne-am intors, ne-am zambit si fiecare s-a intors in propria casa. Dupa un drum de 9 ore... am dormit o noapte si o zi.
Dar inainte de asta... a fost plecarea. Intalnirea a fost la 9, dar cum toate incep cu o intarziere la 9:30 eram la iesire din oras. Drumul a fost lung, autocarul mic, viteza medie si muzica tare.
Arieseni. Munte, frig, cabana, caldura. Am intrat in camera ce avea sa fie a noastra pentru 5 zile. Am privit-o si am zambit. Ne-a placut din prima clipire. Am analizat-o si am decis locurile in paturi. Dupa despachetarea bagajelor, dusul si schimbarea pentru Petrecerea in Pijamale le-am aratat fetelor... fericirea.
Era rosie... lunga si bine impachetata. Nu a trecut un moment si in jurul meu erau 4 pahare intinse deja pline cu suc. Am ciocnit pentru toate viitoarele noastre realizari. Am ciocnit pentru toata lumea si toate visele noastre.
Dimineata, oboseala se citea pe fetele noastre. Dar... cu mult efort am plecat la Cascada. Erau 3 km de noroi, frig si aveam sa aflam ca vine ploaia. Am mers usor aproape 2 km cand eu si A am decis sa ne retragem. Nu avea rost. Ochii mei se inchideau cate putin cu fiecare gura de aer trasa in piept. Privirile noastre cereau o gura de cafea. Asa ca am plecat in cautarea ei.
Dar ce sa gasim. O cabana inchisa si una cu o masa de lemn si... poate fara cafea. Am renuntat si i-am asteptat in frig si ploaia pe colegi. Eram cuminti, ascunse dupa autocar, cand i-am zarit. Dupa mini-excursia la cascada am plecat la o pestera neiluminata.
Era ora 14 si eram deja in cabana. Timpul a trecut repede, iar seara am avut un mini-chef cu colegii. Am dansat toate genurile muzicale pana cand ne-am decis sa ne retragem in camera.
Dee a trebuit sa plece. Ne-a parasit pentru cateva ore... A avut parte de o mica petrecere. Am uitat de plecarea ei si am mai gustat din fericirea noastra. Am dansat, am tropait, am varsat cola pe podea si am mancat lamaie. La ora 2 Dee nu ajunsese si deja devenisem ingrijorate.
Povestirea lui Dee ne-a tinut in picioare inca o ora. Ne-a placut sa zarim pe fata ei urme de fericire provocata de un el. Dar stiam ca fericirea noastra e mai profunda si mai dulce-acrisoara. Numarul 23... noroi si saruturi dulci vs Rosu, lamaie si vise.
In ziua urmatoare am fost la Pestera Ursilor. Am privit-o cu atentie, iar in mintea noastra rula un film, in care protagonistele eram noi 4, pestera, fericirea si un strop de muzica. Ne-am imaginat o mica petrecere in acea pestera, dar din pacate au fost doar vise...
In acea seara toate au fost usoare. Ne-am culcat devreme, sucul natural se terminase, iar totul era pe minus. Dar nu ne faceam griji, aveam sa plecam in Cluj ziua urmatoare, asa ca nu ne lipsea nimic.
Am plecat in Cluj. Am vizitat mall-ul, de unde ne-am luat cadorile, apoi ne-am grabit spre Cetatuie. E frumos, dar gerul ne-a gonit. Asa ca am ajuns in Centru... am facut poze sub jeturile de apa si cu Omul de Zapada, pe care l-am vazut si la stiri...
Am intrat intr-un bar, in care am stat 10 minute sa ne decidem ce sa ne comandam. Toate au fost atat de bune, incat si acum am apa in gura cand ma gandesc. Nu era chiar genul de bar in care vroiam sa intram, dar norocul... Nu era nici macar genul de bar potrivit cu hainele noastre. Dar... dar nu ne-a interesat. Eram noi si restul era doar restul.
Inapoi la mall. Am cumparat fericire, bomboane si tot ce nu am vrut sa luam cu noi la plimbare. Am uitat sa precizez ca Fericirea se Cumpara. Am fost punctuale ca de fiecare data, dar bineinteles ca am asteptat... aproape 30 minute. Dar nu ne-a deranjat. De ce? Eram prea obosite.
In ultima seara am sarbatorit-o pe Dee. Cate un pic, pic, pic.Fericire...
un pic mai intepator.
1 Decembrie. Alba Iulia. Noi? La masa. Spaghete intr-un restaurant plin de fum si cu scrumiera pe care scria cu rosu:" Fericire". Ne-am facut ultimele poze. Am platit si ne-am indreptat catre autocarul ce avea sa ne duca acasa...
Dar inainte de asta... a fost plecarea. Intalnirea a fost la 9, dar cum toate incep cu o intarziere la 9:30 eram la iesire din oras. Drumul a fost lung, autocarul mic, viteza medie si muzica tare.
Arieseni. Munte, frig, cabana, caldura. Am intrat in camera ce avea sa fie a noastra pentru 5 zile. Am privit-o si am zambit. Ne-a placut din prima clipire. Am analizat-o si am decis locurile in paturi. Dupa despachetarea bagajelor, dusul si schimbarea pentru Petrecerea in Pijamale le-am aratat fetelor... fericirea.
Era rosie... lunga si bine impachetata. Nu a trecut un moment si in jurul meu erau 4 pahare intinse deja pline cu suc. Am ciocnit pentru toate viitoarele noastre realizari. Am ciocnit pentru toata lumea si toate visele noastre.
Dimineata, oboseala se citea pe fetele noastre. Dar... cu mult efort am plecat la Cascada. Erau 3 km de noroi, frig si aveam sa aflam ca vine ploaia. Am mers usor aproape 2 km cand eu si A am decis sa ne retragem. Nu avea rost. Ochii mei se inchideau cate putin cu fiecare gura de aer trasa in piept. Privirile noastre cereau o gura de cafea. Asa ca am plecat in cautarea ei.
Dar ce sa gasim. O cabana inchisa si una cu o masa de lemn si... poate fara cafea. Am renuntat si i-am asteptat in frig si ploaia pe colegi. Eram cuminti, ascunse dupa autocar, cand i-am zarit. Dupa mini-excursia la cascada am plecat la o pestera neiluminata.
Era ora 14 si eram deja in cabana. Timpul a trecut repede, iar seara am avut un mini-chef cu colegii. Am dansat toate genurile muzicale pana cand ne-am decis sa ne retragem in camera.
Dee a trebuit sa plece. Ne-a parasit pentru cateva ore... A avut parte de o mica petrecere. Am uitat de plecarea ei si am mai gustat din fericirea noastra. Am dansat, am tropait, am varsat cola pe podea si am mancat lamaie. La ora 2 Dee nu ajunsese si deja devenisem ingrijorate.
Povestirea lui Dee ne-a tinut in picioare inca o ora. Ne-a placut sa zarim pe fata ei urme de fericire provocata de un el. Dar stiam ca fericirea noastra e mai profunda si mai dulce-acrisoara. Numarul 23... noroi si saruturi dulci vs Rosu, lamaie si vise.
In ziua urmatoare am fost la Pestera Ursilor. Am privit-o cu atentie, iar in mintea noastra rula un film, in care protagonistele eram noi 4, pestera, fericirea si un strop de muzica. Ne-am imaginat o mica petrecere in acea pestera, dar din pacate au fost doar vise...
In acea seara toate au fost usoare. Ne-am culcat devreme, sucul natural se terminase, iar totul era pe minus. Dar nu ne faceam griji, aveam sa plecam in Cluj ziua urmatoare, asa ca nu ne lipsea nimic.
Am plecat in Cluj. Am vizitat mall-ul, de unde ne-am luat cadorile, apoi ne-am grabit spre Cetatuie. E frumos, dar gerul ne-a gonit. Asa ca am ajuns in Centru... am facut poze sub jeturile de apa si cu Omul de Zapada, pe care l-am vazut si la stiri...
Am intrat intr-un bar, in care am stat 10 minute sa ne decidem ce sa ne comandam. Toate au fost atat de bune, incat si acum am apa in gura cand ma gandesc. Nu era chiar genul de bar in care vroiam sa intram, dar norocul... Nu era nici macar genul de bar potrivit cu hainele noastre. Dar... dar nu ne-a interesat. Eram noi si restul era doar restul.
Inapoi la mall. Am cumparat fericire, bomboane si tot ce nu am vrut sa luam cu noi la plimbare. Am uitat sa precizez ca Fericirea se Cumpara. Am fost punctuale ca de fiecare data, dar bineinteles ca am asteptat... aproape 30 minute. Dar nu ne-a deranjat. De ce? Eram prea obosite.
In ultima seara am sarbatorit-o pe Dee. Cate un pic, pic, pic.Fericire...
un pic mai intepator.
1 Decembrie. Alba Iulia. Noi? La masa. Spaghete intr-un restaurant plin de fum si cu scrumiera pe care scria cu rosu:" Fericire". Ne-am facut ultimele poze. Am platit si ne-am indreptat catre autocarul ce avea sa ne duca acasa...
miercuri, 9 decembrie 2009
... cu parfum de iarna.
Cine a decis ca data de 13 este una ghinionista? De ce nu azi este o data ghinionista? Sau norocoasa?
Dupa o zi in care simti ca toate s-au intors impotriva ta, cand nimic nu iti iese si cand nu ai timp nici sa respiri... exact atunci cand tu crezi ca e cea mai ghinionista zi. Exact atunci datele problemei se schimba, se transforma si fiecare lucru mic, marunt, neinsemnat prinde viata, prinde un val, prinde un zambet pe buzele tale.
Ai observat ca dupa o zi stresanta si agitata vine un moment de liniste si de libertate interioara?
Azi, dupa o teza, un film, un drum de 30 minute si o pregatire la gramatica m-am intors acasa. M-am "plimbat romantic" si singura pe strada ce ne anunta venirea Craciunului, am admirat noul brad, cuprinsa de mirosul ce iesea din casutele de lemn. Eram obosita, mergeam lenes, muzica urla, dar eu nu auzeam nimic. Cuvintele treceau pe langa mine sau eu pe langa ele. Erau doar niste stalpi de iluminat ce ma trezeau la viata din moment in moment. Mersul meu era robotic.
Privirea mea cuprinsa deja de oboseala nu putea fi aruncata decat inainte. Si ma pierdeam in starea de amorteala... cand in fata mea un cuplu. Ea frumoasa, el inalt. La prima vedere era doar un cuplu obisnuit, fara sa ma impresioneze. Dar dupa cateva momente am ajuns in dreptul lor. Atunci am observat diferenta... pe chipuri se citea dragostea si sinceritatea. Erau frumosi impreuna. Si parca se desprindeau din paginile de basme. Radia fericirea si formau o aura ce nu putea fi incalcata. Plutea un aer de iubire, unul cum de ceva vreme nu am mai intalnit. Aveau privirea...
... privirea pierduta in infinit.
M-am ascuns iar in gandurile mele. As fi vrut sa gust si eu din fericirea lor, dar mi-am continuat drumul geloasa pe iubire.
Dupa o zi in care simti ca toate s-au intors impotriva ta, cand nimic nu iti iese si cand nu ai timp nici sa respiri... exact atunci cand tu crezi ca e cea mai ghinionista zi. Exact atunci datele problemei se schimba, se transforma si fiecare lucru mic, marunt, neinsemnat prinde viata, prinde un val, prinde un zambet pe buzele tale.
Ai observat ca dupa o zi stresanta si agitata vine un moment de liniste si de libertate interioara?
Azi, dupa o teza, un film, un drum de 30 minute si o pregatire la gramatica m-am intors acasa. M-am "plimbat romantic" si singura pe strada ce ne anunta venirea Craciunului, am admirat noul brad, cuprinsa de mirosul ce iesea din casutele de lemn. Eram obosita, mergeam lenes, muzica urla, dar eu nu auzeam nimic. Cuvintele treceau pe langa mine sau eu pe langa ele. Erau doar niste stalpi de iluminat ce ma trezeau la viata din moment in moment. Mersul meu era robotic.
Privirea mea cuprinsa deja de oboseala nu putea fi aruncata decat inainte. Si ma pierdeam in starea de amorteala... cand in fata mea un cuplu. Ea frumoasa, el inalt. La prima vedere era doar un cuplu obisnuit, fara sa ma impresioneze. Dar dupa cateva momente am ajuns in dreptul lor. Atunci am observat diferenta... pe chipuri se citea dragostea si sinceritatea. Erau frumosi impreuna. Si parca se desprindeau din paginile de basme. Radia fericirea si formau o aura ce nu putea fi incalcata. Plutea un aer de iubire, unul cum de ceva vreme nu am mai intalnit. Aveau privirea...
... privirea pierduta in infinit.
M-am ascuns iar in gandurile mele. As fi vrut sa gust si eu din fericirea lor, dar mi-am continuat drumul geloasa pe iubire.
duminică, 6 decembrie 2009
Politist, adjectiv
Azi, o zi obisnuita, in care tot ce am auzit a avut macar o mica legatura cu votul. Dar printre toate stirile despre Alegerea Presedintelui si-a facut loc si emisiunea "Romania, te iubesc." Au avut un interviu despre Corneliu Porumboiu.
Politist, adjectiv:
Nu te parasesc iubire... iubire, nearticulat inseamna iubirea ideala.
Definim iubirea prin simboluri... marea--> infinit, soarele--> lumina, campul--> nastere si creatie, floarea--> frumusete, iar imaginile devin simboluri.
E pur si simplu definitia iubirii.Nimic mai mult, nimic mai putin...
Imi place foarte mult scena.Nu stiu de ce, dar mi se reproduce in minte din primul moment in care am auzit-o...
Politist, adjectiv:
Nu te parasesc iubire... iubire, nearticulat inseamna iubirea ideala.
Definim iubirea prin simboluri... marea--> infinit, soarele--> lumina, campul--> nastere si creatie, floarea--> frumusete, iar imaginile devin simboluri.
E pur si simplu definitia iubirii.Nimic mai mult, nimic mai putin...
Imi place foarte mult scena.Nu stiu de ce, dar mi se reproduce in minte din primul moment in care am auzit-o...
joi, 26 noiembrie 2009
10 ore
E trecut de ora 10. Tocmai am inchis bagajul. Totul e gata. Sunt pregatita de drum, de excursie... Sentimentul ciudat inca nu a trecut si din cate imi dau seama nu sunt singura, insa vom trece peste tot cu bine. Sunt sigura.
Undeva... departe.
Cand totul doarme.
Soarele rasare.
Ne vede-mpreuna.
Dar nici el... nu mai poate.
In ultima camera... e inca liniste.
Undeva... departe.
Cand totul doarme.
Soarele rasare.
Ne vede-mpreuna.
Dar nici el... nu mai poate.
In ultima camera... e inca liniste.
Simplu gand
E joi... deschid ochii inainte de a suna ceasul si o zaresc pe mama agitata. Nu s-a intamplat nimic, doar nu isi gaseste bluza potrivita. Aprinde lumina si acum sunt sigura ca ultimele minute de somn s-au dus. Nu ma pot ridica. Sunt lipita de pat, dar mama a observat ca m-am trezit.
Imi ureaza o dimineata buna si in cautarile ei gaseste cateva haine de care eu uitasem. Si intr-o voce prea neplacuta pt dimineata imi spune sa le arunc si pe acestea in bagaj. Nu le vreau asa ca mintea mea nu face nici macar un gest pentru a ma mobiliza. Dupa cateva minute raman singura in casa. Arunc privirea spre ceas si realizez ca mai aveam de dormit o ora, dar acum...
Ma ridic, in cele din urma. Bagajul e deschis si aproape terminat. Ii arunc o privire pierduta. Nu imi inspira mai mult decat o simpla componenta din camera mea. Ajung in faza unei cafele fierbinti, indulcita exact cat trebuie si cu mult lapte. O ador... nimic nu e mai frumos dimineata.
Plictisita si fara chef imi arunc castile in urechi. Nu sunt atenta la ce canta... si imi amintesc ca imi e dor...
Maine am sa plec. Unde? Departe... De ce? Eu il numesc banchet... Nu stiu defapt ce e. Nici macar nu stiu cu cine e? E cu toata clasa sau doar cu prietenele mele? Nu stiu... dar am o teama constanta si ciudata. Nu e una reala... e o teama a gandurilor mele plictisite si scarbite de matematica. Nu vreau sa plec atat de negativista de acasa, dar nu stiu ce e cu mine.
La inceput mi-am dorit aceasta mica excursie. Era prilejul perfect de a iesi din rutina si de a pleca... oriunde, doar departe sa fie. Insa acum ma simt ciudat... plecarea imi provoaca doar o privire pierduta in gol. Nu stiu la ce sa ma astept. Si nu stiu daca ar trebui sa ma astept la ceva, dar cel mai clar e faptul ca maine plec. Maine la ora 8 ma voi urca in microbuz si ma voi indeparta...
... de mine, de tine, de oras.
Imi ureaza o dimineata buna si in cautarile ei gaseste cateva haine de care eu uitasem. Si intr-o voce prea neplacuta pt dimineata imi spune sa le arunc si pe acestea in bagaj. Nu le vreau asa ca mintea mea nu face nici macar un gest pentru a ma mobiliza. Dupa cateva minute raman singura in casa. Arunc privirea spre ceas si realizez ca mai aveam de dormit o ora, dar acum...
Ma ridic, in cele din urma. Bagajul e deschis si aproape terminat. Ii arunc o privire pierduta. Nu imi inspira mai mult decat o simpla componenta din camera mea. Ajung in faza unei cafele fierbinti, indulcita exact cat trebuie si cu mult lapte. O ador... nimic nu e mai frumos dimineata.
Plictisita si fara chef imi arunc castile in urechi. Nu sunt atenta la ce canta... si imi amintesc ca imi e dor...
Maine am sa plec. Unde? Departe... De ce? Eu il numesc banchet... Nu stiu defapt ce e. Nici macar nu stiu cu cine e? E cu toata clasa sau doar cu prietenele mele? Nu stiu... dar am o teama constanta si ciudata. Nu e una reala... e o teama a gandurilor mele plictisite si scarbite de matematica. Nu vreau sa plec atat de negativista de acasa, dar nu stiu ce e cu mine.
La inceput mi-am dorit aceasta mica excursie. Era prilejul perfect de a iesi din rutina si de a pleca... oriunde, doar departe sa fie. Insa acum ma simt ciudat... plecarea imi provoaca doar o privire pierduta in gol. Nu stiu la ce sa ma astept. Si nu stiu daca ar trebui sa ma astept la ceva, dar cel mai clar e faptul ca maine plec. Maine la ora 8 ma voi urca in microbuz si ma voi indeparta...
... de mine, de tine, de oras.
marți, 24 noiembrie 2009
... infinit II
Linistea noastra... Daca as intreba-o pe D. ce a insemnat linistea la majorat ea sigur mi-ar spune ca nu a vazut-o prin preajma. Eu... nu stiu ce sa spun. Linistea venirii invitatiilor a fost una productiva si foarte buna. Inca nu stiu daca privirile lor socate erau din cauza camasii ce trona inca pe mine, sau ochii mei le spuneau de micul nostru secret.
Dupa venirea lor a venit si cadoul. Au fost 2 pachete foarte mari... chiar ar putea tinde spre foarte mari. Le-am deschis entuziasmate... ne-am bucurat, am glumit si ne-am pozat... Zambeam... si eram fericite. Pana cand... nu am mai fost fericita, ci socata.
De ce? Pentru ca am auzit acele cuvinte, care m-au dat pe spate (nu ca ar fi greu sa cad de pe tocurile acelea.): "Cadoul tau cel mai important iti transmite La multi ani!".
Am fost profund impresionata ca au incercat sa vorbeasca cu "cadoul meu nevenit". Am ramas putin socata pentru ca chiar au incercat sa faca asta. Stiu ca a fost ideea mea si tocmai pentru ca le-am spus nu ma asteptam sa o faca. Surprinderea mea s-a vazut si in momentul aflarii, cand am inceput sa uit de timp, loc si imbracaminte si sa sar cat pot de sus... Am sarit de cateva ori, pana mi-am amintit de tocul acela subtire ce trebuia sa reziste toata noaptea...
Dupa deschiderea cadoului... ce a fost? Muzica, cateva guri de Martini... dans, priviri, urlete, iar la 00:00 cel mai frumos sentiment...
Dupa ora magica nu imi amintesc decat numaratoarea baietiilor in timp ce ma aruncau in sus. Erau voci amestecate, nu erau pure, dar imi numarau anii, zilele, clipele frumoase... eu m-am pierdut intr-un tipat de fericire. Sa fie oare fericirea un tipat? Un urlet? O rabuvnire a simturilor?
Restul? A fost o descriere a agitatiei... a trecerii spre maturitate, a zambetelor, a privirilor, a dansurilor, si a tot ce ne putea distra, dar mai ales multa sampanie.
Dupa venirea lor a venit si cadoul. Au fost 2 pachete foarte mari... chiar ar putea tinde spre foarte mari. Le-am deschis entuziasmate... ne-am bucurat, am glumit si ne-am pozat... Zambeam... si eram fericite. Pana cand... nu am mai fost fericita, ci socata.
De ce? Pentru ca am auzit acele cuvinte, care m-au dat pe spate (nu ca ar fi greu sa cad de pe tocurile acelea.): "Cadoul tau cel mai important iti transmite La multi ani!".
Am fost profund impresionata ca au incercat sa vorbeasca cu "cadoul meu nevenit". Am ramas putin socata pentru ca chiar au incercat sa faca asta. Stiu ca a fost ideea mea si tocmai pentru ca le-am spus nu ma asteptam sa o faca. Surprinderea mea s-a vazut si in momentul aflarii, cand am inceput sa uit de timp, loc si imbracaminte si sa sar cat pot de sus... Am sarit de cateva ori, pana mi-am amintit de tocul acela subtire ce trebuia sa reziste toata noaptea...
Dupa deschiderea cadoului... ce a fost? Muzica, cateva guri de Martini... dans, priviri, urlete, iar la 00:00 cel mai frumos sentiment...
Dupa ora magica nu imi amintesc decat numaratoarea baietiilor in timp ce ma aruncau in sus. Erau voci amestecate, nu erau pure, dar imi numarau anii, zilele, clipele frumoase... eu m-am pierdut intr-un tipat de fericire. Sa fie oare fericirea un tipat? Un urlet? O rabuvnire a simturilor?
Restul? A fost o descriere a agitatiei... a trecerii spre maturitate, a zambetelor, a privirilor, a dansurilor, si a tot ce ne putea distra, dar mai ales multa sampanie.
Soseaua fara sens I
24 noiembrie... 11-5=6, de azi am oficial 18 ani jumatate. Au trecut deja 6 luni de la majorat. Si ce mai majorat... imi amintesc fiecare clipa din saptamana aceea.
A inceput la mare... era 17 mai si noi eram pe plaja, pe un nisip intins, curat, aranjat si era liniste.A fost un weekend cum putine am avut. Am trecut de la o stare la alta, am ras, am glumit, am vazut numai parti bune ale vietii... si am vorbit in engleza. Sau au vorbit in engleza. Dar ce mai conteaza? Cand soarele ne innegrea obrajii si zambetele noastre cantau la unison cu marea. Si ce frumoasa era marea... imi amintesc doar raceala ei cand am incercat sa o invadam.
Dupa un weekend plin de liniste, fericire, zambete si pauze de cafea... am sarit in tren. Trenul ce ne-a adus acasa, la griji... la teze. Luni... la ora 6, mi-am imbratisat perna uitata pe partea dreapta a patului meu. La ora 12 ceasul a sunat. Ma anunta ca trebuia sa plec... sa plec la scoala. De ce? Aveam teza... la info.
Totul a fost bine. Ma pot lauda ca m-am descurcat mai bine decat am crezut. Toate problemele legate de scoala s-au dus, asa ca impreuna cu D. si mamele noastre am plecat in cautare de local pentru majorat. Cum gemenii au un noroc recunoscut si in stele... am reusit sa gasim in aproape 4 ore de cautari o sala. Bine ca norocul se arata... desi cam tarziu.
Am gasit cea mai frumoasa sala pe care o puteam inchiria. Era eleganta, cu mancare multa, bautura si scaune atent aranjate. Ne-a placut si am decis ca e singura optiune la care ne puteam opri. Am lasat meniul in seama parintilor si marti la ora 14 ne-am urcat in trenul ce ne duceam in Bucuresti...
Imi amintesc toate descrierile pe care eu si D. ni le doream pentru Rochia Perfecta... Acum nu era vorba doar de o rochie... ci de Rochia de la Majorat.
Si nu era doar 1, erau 2...
Am ajuns in Bucuresti...
Haine... haine... haine si haine. Cam atat am vazut in cele 3 zile, pe care le-am petrecut acolo. Nimeni nu stie cat e de greu sa iti alegi rochia. E ca si cum ti-ai alege o pereche de ochi, de buze sau de sani. Trebuie pur si simplu sa fie perfecta, sa iti vina asa cum visezi... sa zambesti cand te vezi in oglinda... si e greu. E greu sa o gasesti... Dar ne-a ajutat norocul... ce e drept pe ultima suta de metri, dar e bine si atunci decat deloc.
Ne-am intors in minunatul Severin, dupa ce niciuna dintre noi doua nu mai suporta mirosul de KFC, vedeam in fata ochilor siruri de rochii, dar a fost frumos, distractiv... si plin de nervi.
Era vineri. O singura zi pana la majorat si ne relaxam... incepusem sa nu mai gandim... ne doream doar o canapea, o masuta, o cafea, multa vorbarie... si visam cu ochii deschisi la seara urmatoare. Tot ce speram era sa urlam :"Sunt fericit!"
Si asa a fost... era 23 mai. Cateva ore ne desparteau de majorat. Ne-am aranjat parul. Ne-am luat camasa alba, pantofii negrii, centura, sampania, visele si ne-am urcat intr-un taxy.Am ajuns la restaurant.
Am fost putin rusinate. De ce? Pentru ca tinuta noastra... era una cu care nu eram obijnuite. Camasa era cam scurta, rochia tipa din plasuta adusa cu grija, iar sampaniile doreau sa ne spuna:"Good evening!".
Dupa aproape o ora de emotii si nervi, pentru ca muzica nu mergea, priviri in oglinda... am pus mana pe un pahar si am turnat o gura de Martini. De aici a plecat linistea noastra....
A inceput la mare... era 17 mai si noi eram pe plaja, pe un nisip intins, curat, aranjat si era liniste.A fost un weekend cum putine am avut. Am trecut de la o stare la alta, am ras, am glumit, am vazut numai parti bune ale vietii... si am vorbit in engleza. Sau au vorbit in engleza. Dar ce mai conteaza? Cand soarele ne innegrea obrajii si zambetele noastre cantau la unison cu marea. Si ce frumoasa era marea... imi amintesc doar raceala ei cand am incercat sa o invadam.
Dupa un weekend plin de liniste, fericire, zambete si pauze de cafea... am sarit in tren. Trenul ce ne-a adus acasa, la griji... la teze. Luni... la ora 6, mi-am imbratisat perna uitata pe partea dreapta a patului meu. La ora 12 ceasul a sunat. Ma anunta ca trebuia sa plec... sa plec la scoala. De ce? Aveam teza... la info.
Totul a fost bine. Ma pot lauda ca m-am descurcat mai bine decat am crezut. Toate problemele legate de scoala s-au dus, asa ca impreuna cu D. si mamele noastre am plecat in cautare de local pentru majorat. Cum gemenii au un noroc recunoscut si in stele... am reusit sa gasim in aproape 4 ore de cautari o sala. Bine ca norocul se arata... desi cam tarziu.
Am gasit cea mai frumoasa sala pe care o puteam inchiria. Era eleganta, cu mancare multa, bautura si scaune atent aranjate. Ne-a placut si am decis ca e singura optiune la care ne puteam opri. Am lasat meniul in seama parintilor si marti la ora 14 ne-am urcat in trenul ce ne duceam in Bucuresti...
Imi amintesc toate descrierile pe care eu si D. ni le doream pentru Rochia Perfecta... Acum nu era vorba doar de o rochie... ci de Rochia de la Majorat.
Si nu era doar 1, erau 2...
Am ajuns in Bucuresti...
Haine... haine... haine si haine. Cam atat am vazut in cele 3 zile, pe care le-am petrecut acolo. Nimeni nu stie cat e de greu sa iti alegi rochia. E ca si cum ti-ai alege o pereche de ochi, de buze sau de sani. Trebuie pur si simplu sa fie perfecta, sa iti vina asa cum visezi... sa zambesti cand te vezi in oglinda... si e greu. E greu sa o gasesti... Dar ne-a ajutat norocul... ce e drept pe ultima suta de metri, dar e bine si atunci decat deloc.
Ne-am intors in minunatul Severin, dupa ce niciuna dintre noi doua nu mai suporta mirosul de KFC, vedeam in fata ochilor siruri de rochii, dar a fost frumos, distractiv... si plin de nervi.
Era vineri. O singura zi pana la majorat si ne relaxam... incepusem sa nu mai gandim... ne doream doar o canapea, o masuta, o cafea, multa vorbarie... si visam cu ochii deschisi la seara urmatoare. Tot ce speram era sa urlam :"Sunt fericit!"
Si asa a fost... era 23 mai. Cateva ore ne desparteau de majorat. Ne-am aranjat parul. Ne-am luat camasa alba, pantofii negrii, centura, sampania, visele si ne-am urcat intr-un taxy.Am ajuns la restaurant.
Am fost putin rusinate. De ce? Pentru ca tinuta noastra... era una cu care nu eram obijnuite. Camasa era cam scurta, rochia tipa din plasuta adusa cu grija, iar sampaniile doreau sa ne spuna:"Good evening!".
Dupa aproape o ora de emotii si nervi, pentru ca muzica nu mergea, priviri in oglinda... am pus mana pe un pahar si am turnat o gura de Martini. De aici a plecat linistea noastra....
Puncte de lumina
Zilele trec... si iau cu ele si gandurile, sperantele, si orele mele. Incep sa treaca din ce in ce mai repede. Au ajuns ca un tren, ce isi doreste cu disperare sa ajunga in gara. Dar gara e departe... Asa ca a inceput sa accelereze. Sinele incep sa se incite. Soarele a devenit luminita de la capatul tunelului, desupra ta e doar un cer noros, uneori intunecat. Apesi acceleratia si crezi, iti imaginezi ca vei deraia... dar te trezesti repede, atunci cand realizezi ca asta ar insemna un vis distrus.
Visezi cu ochi deschisi la ziua in care vei putea sta relaxata, pe un sezlog, dimineata la rasarit, privind in zare, cu un pahar plin de gheata in mana stanga. Asa te imaginezi mereu... si da, deja ti-ai propus ca dupa aflarea rezultatelor sa te urci in primul tren pentru a-ti realiza visul. Visul... visul. Si ce departe e visul...
Zilele trec, rand pe rand... si din ce in ce mai mult mai multe persoane incep a se gandi la tine, la plecarea ta... la maturizarea ta. Ai crescut repede sau anii alearga disperati pentru a te imbatrani? Dar nu ai timp sa gandesti... esti programat sa ajungi acolo unde trebuie, sa inveti, sa simti, sa iti doresti.
Fiecare raza de soare pe care o mai zaresti in al toamnei aer o vezi ca pe o ultima clipa de liniste. Si... si nu vrei sa o imparti cu nimeni. E raza ta de soare... te incalzeste, te infrumuseteasa si ii arati afectiune...
Toate se termina cand pierduta in amintire te trezesti... si privesti in jurul tau...e intuneric. Arunci o privire spre ceasul aflat langa tine. Linistea a acoperit orasul, iar aerul ce patrunde in camera prevesteste gerul de peste noapte. E aproape iarna...
Visezi cu ochi deschisi la ziua in care vei putea sta relaxata, pe un sezlog, dimineata la rasarit, privind in zare, cu un pahar plin de gheata in mana stanga. Asa te imaginezi mereu... si da, deja ti-ai propus ca dupa aflarea rezultatelor sa te urci in primul tren pentru a-ti realiza visul. Visul... visul. Si ce departe e visul...
Zilele trec, rand pe rand... si din ce in ce mai mult mai multe persoane incep a se gandi la tine, la plecarea ta... la maturizarea ta. Ai crescut repede sau anii alearga disperati pentru a te imbatrani? Dar nu ai timp sa gandesti... esti programat sa ajungi acolo unde trebuie, sa inveti, sa simti, sa iti doresti.
Fiecare raza de soare pe care o mai zaresti in al toamnei aer o vezi ca pe o ultima clipa de liniste. Si... si nu vrei sa o imparti cu nimeni. E raza ta de soare... te incalzeste, te infrumuseteasa si ii arati afectiune...
Toate se termina cand pierduta in amintire te trezesti... si privesti in jurul tau...e intuneric. Arunci o privire spre ceasul aflat langa tine. Linistea a acoperit orasul, iar aerul ce patrunde in camera prevesteste gerul de peste noapte. E aproape iarna...
vineri, 20 noiembrie 2009
1000
Pentru ca 1000 e o cifra magica... De ce? Pentru ca sunt 1000 de lucruri ce imi amintesc de tine... de iubire.
Ma sufoca un aer mult prea trist, asa ca:
Pentru un happy end:
Si cantecul nu inseamna 'Pa'
E un dar de zïua ta...
But 1000 kisses from you is never to much... :
Ma sufoca un aer mult prea trist, asa ca:
Pentru un happy end:
Si cantecul nu inseamna 'Pa'
E un dar de zïua ta...
But 1000 kisses from you is never to much... :
5
Inchizi ochi si derulezi filmul. Ajungi exact in momentul in care tu ai simtit fericire. Da... ai simtit. Recunoaste ca exista fericire. Desprinde-te de lumea de acum si aminteste-ti...
... trage aer in piept si incepe sa numeri secundele in care ai simtit.
Poti sa simti fericirea zi de zi, dar trebuie sa o cauti, sa o imbratisezi si apoi sa ii dai drumul... fericirea nu dureaza mult, dar e perfecta.
... trage aer in piept si incepe sa numeri secundele in care ai simtit.
1... 2... 3... 4... 5.
Da, atat dureaza fericirea. E scurta, dar e doar a ta. E intensa, dulce, schimbatoare... si mereu parfumata.
5 sec... almost perfect.
Iti amintesti ultima zi, in care te plimbai zambind pe strada? Cand soarele incalzea totul in jurul lui. Cand tu erai pierduta... iar lumea din jurul tau nu exista? Imi amintesti? Da... a trecut mult. De ce? Pentru ca zi de zi, tu refuzi fericirea. Refuzi sa zambesti, sa fi tu, sa plutesti... si refuzi sa crezi ca exista fericirea...
Poti sa simti fericirea zi de zi, dar trebuie sa o cauti, sa o imbratisezi si apoi sa ii dai drumul... fericirea nu dureaza mult, dar e perfecta.
"Fericire-i când îti amintesti
Cât de fericit esti când iubesti,
Fericire-i când dormi tu la ea,
Chiar pe canapea…"
Vama Veche-Fericire.
Uitam...
Ne iubim pe noi mai mult decat pe oricine. Ne respectam, ne protejam si ne este frica... Vrem totul pentru noi, iar egoismul nelimitat nu ne lasa sa impartim cu nimeni. Vrem totul doar pentru a ne satisface o mica placere. Chiar daca...
Din cand in cand ne gandim la fericire... a mea, a ta... sau a noastra?Suntem construiti genetic pentru a lupta pentru fericire. Dar fericirea cui? Putem imparti fericirea cu cineva? Sau... o dorim doar pentru noi?
In fiecare zi visam la o viata mai infloritoare, mai scoasa din filme, mai plina de fond de ten si tocuri de 10. Dar... asta nu ne-ar face sa uitam cine suntem cu adevarat? ... Nu am deveni doar o marioneta?
Ne planificam viata, dar uitam sa iubim. Am uitat sa iubim o floare intens colorata.Ii furam fericirea pentru ca noi sa ne bucuram de ea. Ii furam viata pentru a ne aduce o pata de culoare intr-o camera uitata. Ii rupem o parte din ea... si uitam, uitam ca noi si egoismul nostru am omorat-o din prima clipa. Prima clipa in care orizontul a adus-o in privirea noastra.
Uitam de cel mai bun prieten. Cine e? E cel cu care ne-am impartasit trairile. Uitam cat de mult l-am iubit. Uitam ca el ne asteapta acolo unde l-am lasat. Si ne asteapta...
Uitam ca cineva inca ne mai iubeste... Si da, uitam sa iubim... uitam de tot si lumea o sa uite de noi.
Uitam sa fim fericiti...
Din cand in cand ne gandim la fericire... a mea, a ta... sau a noastra?Suntem construiti genetic pentru a lupta pentru fericire. Dar fericirea cui? Putem imparti fericirea cu cineva? Sau... o dorim doar pentru noi?
In fiecare zi visam la o viata mai infloritoare, mai scoasa din filme, mai plina de fond de ten si tocuri de 10. Dar... asta nu ne-ar face sa uitam cine suntem cu adevarat? ... Nu am deveni doar o marioneta?
Ne planificam viata, dar uitam sa iubim. Am uitat sa iubim o floare intens colorata.Ii furam fericirea pentru ca noi sa ne bucuram de ea. Ii furam viata pentru a ne aduce o pata de culoare intr-o camera uitata. Ii rupem o parte din ea... si uitam, uitam ca noi si egoismul nostru am omorat-o din prima clipa. Prima clipa in care orizontul a adus-o in privirea noastra.
Uitam de cel mai bun prieten. Cine e? E cel cu care ne-am impartasit trairile. Uitam cat de mult l-am iubit. Uitam ca el ne asteapta acolo unde l-am lasat. Si ne asteapta...
Uitam ca cineva inca ne mai iubeste... Si da, uitam sa iubim... uitam de tot si lumea o sa uite de noi.
Uitam sa fim fericiti...
joi, 12 noiembrie 2009
Coco Chanel:
„Nu înţeleg de ce femeile ar trebui să îşi dorească vreun lucru care este al bărbaţilor, când bărbaţii înşişi sunt unul dintre lucrurile pe care ele le pot avea.” „Dacă vrei să fii unică, trebuie să fii diferită!”
„O femeie fără parfum e o femeie fără viitor.”
„Moda trece, doar stilul rămâne.”
vineri, 6 noiembrie 2009
Cuvinte din soapte
-If you needed love,then ask for love...
-It's funny how I found myself in love with you.
-Daca viata nu`ti zambeste...gadil`o...
-18 sau 16 cu 2 ani experienta?
-Pierduta...
-Unde?
-... pe o insula pustie.
-Pentru ca-si permite...
-Cu cine?
-Fericita...
-Nu-mi pasa de nimic... de nimic. Sunt fericit!
-It's funny how I found myself in love with you.
-Daca viata nu`ti zambeste...gadil`o...
-18 sau 16 cu 2 ani experienta?
-Pierduta...
-Unde?
-... pe o insula pustie.
-Pentru ca-si permite...
-Cu cine?
-Fericita...
-Nu-mi pasa de nimic... de nimic. Sunt fericit!
LOVE ETC… Release The Force Of Love!
Love, Peace and Fun.Cele 3 ingrediente ce compun un intreg, o idila, un sentiment... o viata.
Cele 3 care ne dau zambetul atunci cand aburul iese din cafea, cand esti imbratisata de el, la rasarit, pe malul marii, cand ajungi in varful muntelui, respiri... simti natura, cand vezi beautitudine in jurul tau, cand regasesti copilaria pierduta, cand simti, traiesti si visezi, cand te pierzi...
All about Steve...
E noapte si e noiembrie. Tocmai am terminat un roman de dragoste, iar in jurul meu sclipesc sentimente demult uitate. M-am inchis in carte pentru cateva ore. Am zburat in Paris, la o nunta, in intimitate, in sufletul si in gandul autorului. Am zburat acolo unde cuvintele cartii ma chemau.
Sunt convinsa ca sentimentul ce ma domina acum se rupe dupa trecerea noptii, dar acum sunt geloasa. Geloasa pe tot... norocul sau ghinionul unora, visele sau orgoliile altora. Incep sa uit in a ma bucura de ce am eu, de ce sunt eu, de ce simt, privesc, zambesc in fiecare zi.
Exista romane in care te regasesti. Exista carti pe care le iubesti. Exista volume, pe care nu vrei sa le pierzi. Exista texte care te readuc la viata. Dar putine sunt scrierile, in care Tu esti conturata, analizata, studiata. Te intrebi dupa fiecare sunet ce anunta sfarsitul unei pagini, daca e real sau imaginatia autorului te-a adus in sentimentele de acum... Si iti reamintesti ca nu esti doar Tu. Ideile, sentimentele, trairile sunt aceleasi, dar in conditii diferite de timp si spatiu.
Gust dintr-o bucata neagra de ciocolata. Stiu ca Iubirea a fost comparata cu cele mai neconventionale lucruri. Dar poate fi comparata si cu o bucata mare din fericirea mea... ciocolata?
Cadru schimbat...
Zambet dulce, unic, etern indragostit.
Sunt convinsa ca sentimentul ce ma domina acum se rupe dupa trecerea noptii, dar acum sunt geloasa. Geloasa pe tot... norocul sau ghinionul unora, visele sau orgoliile altora. Incep sa uit in a ma bucura de ce am eu, de ce sunt eu, de ce simt, privesc, zambesc in fiecare zi.
Exista romane in care te regasesti. Exista carti pe care le iubesti. Exista volume, pe care nu vrei sa le pierzi. Exista texte care te readuc la viata. Dar putine sunt scrierile, in care Tu esti conturata, analizata, studiata. Te intrebi dupa fiecare sunet ce anunta sfarsitul unei pagini, daca e real sau imaginatia autorului te-a adus in sentimentele de acum... Si iti reamintesti ca nu esti doar Tu. Ideile, sentimentele, trairile sunt aceleasi, dar in conditii diferite de timp si spatiu.
Gust dintr-o bucata neagra de ciocolata. Stiu ca Iubirea a fost comparata cu cele mai neconventionale lucruri. Dar poate fi comparata si cu o bucata mare din fericirea mea... ciocolata?
Fercirea... Exista?
Dulce, schimbatoare si efemera...
" -Nu e suficient.
- ...
- Te iubesc. Te admir teribil. Nu e suficient.
- Ne iubim. Ne respectam. Doua motive...
- ... cum te face ea sa te simti?
- Te iubesc. S-a terminat.
- Gandeste-te doar la felul in care ea te face sa te simti...
- Era altfel.Nu stiu de ce. Dar te iubesc...
- Intre noi e ceva. Dar nu e suficient"
" -Nu e suficient.
- ...
- Te iubesc. Te admir teribil. Nu e suficient.
- Ne iubim. Ne respectam. Doua motive...
- ... cum te face ea sa te simti?
- Te iubesc. S-a terminat.
- Gandeste-te doar la felul in care ea te face sa te simti...
- Era altfel.Nu stiu de ce. Dar te iubesc...
- Intre noi e ceva. Dar nu e suficient"
Pentru ca-si permite, Bridie Clark
Cadru schimbat...
Zambet dulce, unic, etern indragostit.
duminică, 1 noiembrie 2009
Trecut?
Astept... astept. Astept ziua in care nu te voi mai astepta. Dar imi place, pentru ca imi aminteste de ceva. De ce?... simt doar un gust bun, dulce, aromat, pe care l-am gustat candva.
O pereche de ochi mari si verzi ma privesc. Un zambet imi apare in fata, iar privirea incepe sa-mi redea stralucire. Il cunosc... e zambetul ce mi-a fost alaturi mereu, zambetul ce a avut grija de mine, zambetul ce imi spunea cuvinte magice. O mana cunoscut imi cuprinde mijlocul. Zambetul a disparut. Acum buzele lui ma saruta. Suntem impreuna... vrajiti, iar in mintea mea deruleaza filmul vietii noastre.
... incepe cu pasi mici, usori, ce lasau urme pe zapada.
Era 7 ianuarie, 17 ani ai lui... un singur vis. Multe minute impreuna, multe cuvinte, multe saruturi... frig, abur si sentimente. 2 saptamani... 6 luni. Si singurele cuvinte ce au inlocuit sentimentele:
"Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa mi-e totuna."
A fost frumos, adevarat si sincer. Nu priveam la viitor, eram noi atunci, acolo, impreuna... Nu am simtit cand au trecut anii. Dar...
... acum totul e diferit.
duminică, 25 octombrie 2009
Almost lover...
"I can't go to the ocean
I can't drive the streets at night
I can't wake up in the morning
Without you on my mind"
Piesa care m-a surprins prin simplitatea, adevarul si naturaletea din versuri.
Piesa care m-a surprins prin simplitatea, adevarul si naturaletea din versuri.
P.S.: Danke, AS.
A fost o vremea
Telefonul suna... alerg repede si din difuzor se aude urland:
- Kwa nini mimi, Crissu?
Si atunci stiu... Diplomat?
- Nu am chef azi...
- Rom sau vin?
- 5 fara 10?
- ... parul meu minte nu are.
- Oh?
- ... sa ne facem nevazute.
... timpul s-a scurs si o astept. Sunt in fata. Nu intarzie, doar ca eu eram prea plictisita.
Sunt socata. De ce? Pentru ca privirea zambetului era ciudata. Nu era socata, nu era placuta... era doar ciudata.
Ma uit ciudat, dar realizez...
... uitasem ca port o masca. Cea numita "sa nu ma recunosca". Sunt ascunsa dupa o pereche de ochelari, un par aranjat "la moda", dar la minut, iar hainele sunt aruncate direct din sifonier. Si rad...
Morala: Nu te duce unde vrea AS.
- Kwa nini mimi, Crissu?
Si atunci stiu... Diplomat?
- Nu am chef azi...
- Rom sau vin?
- 5 fara 10?
- ... parul meu minte nu are.
- Oh?
- ... sa ne facem nevazute.
... timpul s-a scurs si o astept. Sunt in fata. Nu intarzie, doar ca eu eram prea plictisita.
...dupa un timp ajunge.
Intram. Era plin. Imi arunc portofelul pe masa si ii zambesc.
- Ironic?
- Mai intrebi?
... ridic privirea si in fata mea un zambet mare... o mirare si...
un Ce faci? mi se tranteste in fata.
Sunt socata. De ce? Pentru ca privirea zambetului era ciudata. Nu era socata, nu era placuta... era doar ciudata.
Ii raspund... vorbeste cu mine, dar am impresia ca toate cuvintele trec pe langa. Purtam un dialog simplu, banal, desprins din revistele cu nume de expresii copilaresti, sau cel mult adolecentine...
Ma uit ciudat, dar realizez...
... uitasem ca port o masca. Cea numita "sa nu ma recunosca". Sunt ascunsa dupa o pereche de ochelari, un par aranjat "la moda", dar la minut, iar hainele sunt aruncate direct din sifonier. Si rad...
Morala: Nu te duce unde vrea AS.
joi, 22 octombrie 2009
Vis de octombrie
Iesi din camera... simti miros sarat si vrei sa il urmezi. Pasii tai nu te mai intreaba... tu doar ii simti. Zambesti, dar nu ai idee de ce. Esti fericita si nu stii daca mai traiesti sau nu.
Te pierzi in vraja ce te cheama. Te plimbi, fara sa vezi, simti, mirosi. Esti tu simpla, nefardata, nearanjata... plina de vise. Esti tu, unica si fericita. Esti aici, acum... atingi cu varfurile degetelor zidurile goale. Sunt goale, dar te-au privit candva. Te-au privit... dar nu erai mai fericita. Poate doar zambeai mai mult. Dar fericirea era mai mica, putin mai mica.Usile tac, au amutit. Nici urma de scartait. E o tacere unica, simpla, plina de energie. E plin de viata in jurul tau, dar linistea te inconjoara. E totul alb. Esti singura. Toate simturile sunt amortite, dar mirosul etern de mare te framanta. Te face sa visezi. Te duce cu gandul departe...
... mare, rasarit, privire, spuma, iubire, el, patura, ochi, buze si nas, Grasa, nisip fin, sarut,plaja, i-pod, scoica, negru, vama, cerul, mangaiere, vise, iubire, gust mentolat, ganduri departe, vant, liniste... infinitul vietii mele. E fericirea, pe care o simti, o auzi, o mangai cu toate simturile, cu toata fiinta ta. E fericirea, pe care numai marea ti-o poate da. Ea... ea si el. Doar impreuna. Doar impreuna poti fi tu intreaga. Poti fi Tu ceea ce esti.
Costumul de baie e acoperit de cateva haine. Deasupra e parfumul lui. Nu l-ai furat de pe el... i-ai furat hainele. Doar tricoul... vrei sa-l simti, chiar daca el te inseala.
Te pierzi in vraja ce te cheama. Te plimbi, fara sa vezi, simti, mirosi. Esti tu simpla, nefardata, nearanjata... plina de vise. Esti tu, unica si fericita. Esti aici, acum... atingi cu varfurile degetelor zidurile goale. Sunt goale, dar te-au privit candva. Te-au privit... dar nu erai mai fericita. Poate doar zambeai mai mult. Dar fericirea era mai mica, putin mai mica.Usile tac, au amutit. Nici urma de scartait. E o tacere unica, simpla, plina de energie. E plin de viata in jurul tau, dar linistea te inconjoara. E totul alb. Esti singura. Toate simturile sunt amortite, dar mirosul etern de mare te framanta. Te face sa visezi. Te duce cu gandul departe...
... mare, rasarit, privire, spuma, iubire, el, patura, ochi, buze si nas, Grasa, nisip fin, sarut,plaja, i-pod, scoica, negru, vama, cerul, mangaiere, vise, iubire, gust mentolat, ganduri departe, vant, liniste... infinitul vietii mele. E fericirea, pe care o simti, o auzi, o mangai cu toate simturile, cu toata fiinta ta. E fericirea, pe care numai marea ti-o poate da. Ea... ea si el. Doar impreuna. Doar impreuna poti fi tu intreaga. Poti fi Tu ceea ce esti.
Costumul de baie e acoperit de cateva haine. Deasupra e parfumul lui. Nu l-ai furat de pe el... i-ai furat hainele. Doar tricoul... vrei sa-l simti, chiar daca el te inseala.
Te inseala cu ea. Sunt numai ei doi acum. Fara tine.
Tu ii privesti si zambesti. Atunci iti dai seama ce frumosi sunt impreuna. Stii si tu cat de efemere e viata. Stii si tu cat de repede trece pe langa tine. Stii si tu ca acum cateva zile nu il priveai in ochi. Stii si tu ca el e aici doar pentru un moment. Stii si tu ca are buzele nesarutate. Stii si tu ca sotia lui e ea, tu esti doar amanta.
Si atunci ce faci?
Te dezbraci intr-o secunda... alergi in acelasi ritm cu fericirea si il prinzi. Il prizi din urma. Si il stropesti... Il stropesti cu dragoste. El incepe sa viseze. Te cuprinde in brate, iti zambeste, te priveste, te admira... si te saruta.
Te saruta ca prima data.
Te saruta si nu iti mai da drumu. Suneti voi 3, impreuna. Luna se reflecta in mare si va vegheaza. El te saruta, tu te lasi puratata de vis, ea va alina, va simte... va da fericire.
... bucata ta de fericire.
Legaturi bolnavicioase...
Am revazut filmul... dupa 3 ani.
3 ani... in care s-au schimbat multe, unele sunt in curs de schimbare, putine au ramas intacte. In toti acesti 3 ani am iubit scena:
...
Este azi 10 iunie si te-am sunat sa-ti spun
Desi si tu o sa ma suni de ziua mea,
3 ani... in care s-au schimbat multe, unele sunt in curs de schimbare, putine au ramas intacte. In toti acesti 3 ani am iubit scena:
...
Este azi 10 iunie si te-am sunat sa-ti spun
LA MULTI ANI.
Desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine,Desi si tu o sa ma suni de ziua mea,
Dar asta nu inseamna iubire ca ti-aduci aminte cand e ziua de nastere a oamenilor.
Iubirea e atunci cand nu pot sa traiesc fara tine...
De ce ma chinuiesti, de ce ti-e teama?
Ce vrei, sa ma jupui de vie?
Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau?
Esti o bestie, iar eu sunt carpa ta de sters pe jos.
Sunt umbra ta.
Si chiar daca nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spun
La multi ani!
Stii foarte bine ca sunt singura care conteaza....
miercuri, 21 octombrie 2009
Sweet little nightmare
- Indragostita?
- De unde ti-ai dat seama?
- De unde ti-ai dat seama?
- Mai intrebi?
- Love. Love. Love?
- Love. Love. Love?
- Stii ca sunt gemeni.
- De 3 ori?
- Ma inmultesc.
- Ma inmultesc.
- Singura?
- Fara ajutor.
- Cum sa fac si eu?
- Ce?
- Sa derulez caseta pana pe 15 iulie.
- Simplu.
- ... sau pe 1-2 august cand sunt deja la mare.
- Te urci in tren.
- Si raman pe plaja pana atunci...
- Rad... rad de voi.
- De noi 3?
- Da, de voi 3... si eu.
- Noi 3, caci A. era putin absenta. Are catalogu plin de absente.
- Stiam eu ca uitasem ceva...
- Nu am muzica.
- Boxe amarate din 5 pachete de tigari.
- Singurul care isi doreste sa-mi iau e vecinul meu.
- De ce...?
- Nu mai e obligat sa imi asculte toate conversatiile mele.
- Ma visez la o mare... cu valuri spumoase.
- ...o sa fie mai spumoase dupa ce termini cu totul.
- Asa e. O sa ma astepte mai mult.
- ... mai sec decat un vin.
- ... sunt demidulce. Sau macar demisec. Niciodata sec.
- Demidulce esti cand stii sa desfaci sticlele.
- Da?
- Nu te umfla in pene. Asta doar pentru ca vinul e demidulce...
- Da, si stii ca ma mai stropesc si eu.
- Exact... asta te face dulce. Dar nu poate mai mult de demidulce.
- Asa sec sunt?
- Nu... putin prea acru.
- Nu... putin prea acru.
- Esti sigura?
- Da... trebuie un vin foarte dulce sa te faca... cum imi place mie.
- Da... trebuie un vin foarte dulce sa te faca... cum imi place mie.
- Ai zis de multe ori "te iubesc" ?
- Nu imi place sa fiu sentimentalista.
- Esti zgarcita cu "te iubescu"?
- Sunt zgarcita cu sentimentele...
- Visezi?
- Da.
- Da.
- Respiri?
- Cand imi amintesc.
- Cand imi amintesc.
- Ce visezi?
- ...prea multe pt cuvinte.
- Nu are nici macar culoare?
- Lumea spune k e neagra... dar oricum e altcumva.
- Lumea minte.
- e... speciala.
- ...stiu ca inseamna mai mult pt tine.
- Stii si tu ce inseamna.
- Pt mine e doar ea.
- I really know that.
Timp, durere si poveste...
Privesc in amintire si cateva "link-uri" imi vorbesc despre tine. Nu te cunosc prea bine. Esti doar o umbra in viata mea. De cele mai multe ori mi-am dorit sa fiu si eu macar o parte din viata ta. Nu s-a putut, deci te-ai transformat in umbra.
Umbra o zaresc mereu. Zi de zi o regasesc printre aceleasi amintiri pierdute, dar reintalnite, printre aceleasi valuri pline de spuma, printre aceiasi prieteni, printre aceleasi vise, printre aceleasi locuri... Ma urmareste fara sa ii pese. O simt alaturi de mine, chiar daca ea e departe.
Departe... esti departe si atunci cand esti aproape de mine. Te simt departe pentru ca stiu ca nu esti aici. Nu esti cu gandul la mine. Nu ma privesti in ochi. Nu comunici cu mine. Esti departe... esti inchis in lumea fara trecut sau viitor. Esti aici, acum, fara ganduri, planuri sau costum. Esti aici pentru a fi.
Esti tu.
Esti tu... Simplu Tu.
Acum stiu ca Tu nu esti ca El, pe care eu il visam, il vedeam, il priveam si il cunoasteam. Tu nu esti acela. Esti doar o proiectare a realitatii lui. Esti doar o mica parte din el. Partea, pe care numai eu o pot vedea... Numai eu am vazut-o. Dar am inceput sa ma indepartez... si alerg. Alerg zambind... pentru ca acum stiu ca tot ce e iubire moare.
Sau nu?
... si nu, nu pot.
... si nu, nu pot.
Dar am sa reusesc. Si asta ti-o promit eu tie. Da, numai tie. Pentru ca tu, tu vei ramane in amintire.
Sunt clipe pe care ti le dedic numai tie. Dar sunt momente in care am vrut sa-ti spun "La revedere", dar nu am putut... caci iubirea e o pacoste.
Si stii si tu ca daca ai fi aici... ti-as spune ca e nevoie de o schimbare, pentru ca dragostea noastra moare.
marți, 20 octombrie 2009
Pata de culoare
As vrea sa fiu o floare...
Sa ma apreciezi mereu pentru frumusetea culorii mele, sa ma privesti atunci cand esti trist si sa te ascult de fiecare data cand esti suparat. Sa ai incredere in mine. Sa stii si tu ca eu, eu, floarea ta puternic colorata nu are probleme.
Nu am probleme. Singurele mele probleme sunt cand tu, tu, iubitul meu cuceritor nu ma privesti, nu imi vorbesti si nu... nu imi zambesti, cum mi-ai zambit prima data.
Cum mi-ai zambit... ce privire, ce sclipire. Toata bucuria s-a adunat pe chipul tau atunci cand
m-ai zarit singura si pierduta intr-o mare de liniste.
Marea de liniste, pe care eu ti-o ofer acum.
Sa nu uiti niciodata sa-mi lauzi parfumul... Parfumul meu unic, siropos de acru, dar mereu puternic. Nu atrag altceva, decat zambetul si fericirea ta. Sunt ca o panza de paianjen care tine captiva toata fericirea ta.
Fericirea ta e totul pentru mine. Cand tu esti fericit, eu nu mai am nevoie de soare. Atunci tu esti lumina de care am nevoie. Ma alinti cand esti fericit, fara cuvinte sau buze.
Iti simt si acum urmele de buze de cand m-ai sarutat.
Erau dulci, dar sarate.
Erau pierdute, dar mereu aici. Nu erau ale mele, dar erau nesarutate.
Zi de zi te astept acolo unde m-ai lasat.
Nu ma misc, nu ma simte nimeni.Nu pot simti iubirea fara tine.
Sunt doar o mica floare. Floarea care o sa-ti dea mereu culoare.Chiar daca uneori... sufletul tau e mai mare decat mine si uiti... uiti de mine.
Uiti de tine.
Lasa-ma in amintirea ta. Nu ma sterge, nu ma inlocui. Nu ma pierde pentru alta. Stii si tu ca sunt unica. Unica ta iubire... Unica ta culoare de viata.
Nu ma pierde, caci te vei pierde si tu.
Iar eu nu vreau.
Nu vreau sa te pierd iar. Vreau sa fi alaturi de sufletul meu. Sa visez la tine... sa te privesc fara limite, fara dorinte, fara durere. Nu vreau sa imi fie
Dor.
Nu mi-a fost dor niciodata.
Dar am aflat ca nu e placut. Nu vreau sa te cunosc prin dor. Imi place sa te stiu aici.
Aici langa mine.
Pe picior de plecare iti spun doar ca:
... cand o tai, ea moare.
joi, 8 octombrie 2009
Valul ce il asteptai
- Macar atat sa stiu.
- Eee... stii tu, mai multe.
- Cum ar fi?
- Sa privesti marea.
- E ceva usor si linistitor...
- Usor?
- Daca ar trebui sa stau in vreo pozitie mai grea... nu as mai privi-o... m-as arunca.
- Si eu as veni dupa tine...
- ...
- te... ?
- 3 words 8 letters.
- deci....
- I L--- Y--
- ... hmm, credeam ca vine "urasc".
- Atunci te urasc, daca tu asta vrei.
- Vreau doar sa stiu ce simti.
- Zambesc. Vezi? Uite, zambesc.
- Si cum te simti?
- Mai bine...
- Imi place cand imi zambesti.
- Am fost prin port, dar m-am intors.
- Iti place...
- E apa, sunt peste...
- Fara nisip, scoici. Nu are farmec.
- Asa e.
- Dar apa din port, peste cateva zile ajunge la mare.
- Da...
- Daca ai imaginatie... te poti pierde ca la mare.
- ...
- Si daca nu vezi sarbii.
- Ar trebui sa imi fac o pluta.
- Vin si eu.
- Da?
- Promit ca doar stau. Nu o sa scot niciun cuvant. Nu te voi stresa deloc.
- Atunci nu te mai iau.
- De ce?
- Nu pot sa stau langa tine fara sa vorbim. Nu sunt suparat pe tine. Si oricum nu as putea.
- Sa nu deranjezzzzz...
- Sa taci iti permit doar cand ajungem la mare... Si nici tu nu o sa ai somn.
- Si pe drum ma tii pe post de Vama?
- Doar de bibelou.
- Vroiai sa vorbesc.
- Bibelou vorbitor.
- Esti suparat?
- Nu. De ce as fi?
- Asa pari. Nu stiu. Esti putin melancolic.
- Doar nu ma cunosti asa bine...
- Poate ca nu.
- Putin. Dar nu vreau sa recunosc.
- Putin ca te cunosc sau putin suparat?
- Un pic din tot ce vrei tu.
- Ar trebui sa ma inrosesc.
- De ce?
- Ca m-ai lasat sa te cunosc... deci nu sunt chiar asa de rea.
- Dar ce ai patit la buzita?
- Mi-am muscat-o.
- Singura?
- Stii ca doar de la tine am probleme la ea.
- Atunci lasa-ma sa o sarut iar...
- Eee... stii tu, mai multe.
- Cum ar fi?
- Sa privesti marea.
- E ceva usor si linistitor...
- Usor?
- Daca ar trebui sa stau in vreo pozitie mai grea... nu as mai privi-o... m-as arunca.
- Si eu as veni dupa tine...
"Nu am chef azi, nu am chef azi
De vodca sau de gin,
Tequila, rom sau vin
Tigari, nu mai vorbesc"
Nu am chef azi,
Vama Veche
- Iar pe tine, pe tine, pe tine...- ...
- te... ?
- 3 words 8 letters.
- deci....
- I L--- Y--
- ... hmm, credeam ca vine "urasc".
- Atunci te urasc, daca tu asta vrei.
- Vreau doar sa stiu ce simti.
- Zambesc. Vezi? Uite, zambesc.
- Si cum te simti?
- Mai bine...
- Imi place cand imi zambesti.
"Sâmbătă seara în oraş
Animalele se-adună
Fără o sută de parai
N-ai cum să te plimbi prin junglă."
Sâmbătă seara,
Vama
- Cum de nu ai mai plecat?- Am fost prin port, dar m-am intors.
- Iti place...
- E apa, sunt peste...
- Fara nisip, scoici. Nu are farmec.
- Asa e.
- Dar apa din port, peste cateva zile ajunge la mare.
- Da...
- Daca ai imaginatie... te poti pierde ca la mare.
- ...
- Si daca nu vezi sarbii.
- Ar trebui sa imi fac o pluta.
- Vin si eu.
- Da?
- Promit ca doar stau. Nu o sa scot niciun cuvant. Nu te voi stresa deloc.
- Atunci nu te mai iau.
- De ce?
- Nu pot sa stau langa tine fara sa vorbim. Nu sunt suparat pe tine. Si oricum nu as putea.
- Sa nu deranjezzzzz...
- Sa taci iti permit doar cand ajungem la mare... Si nici tu nu o sa ai somn.
- Si pe drum ma tii pe post de Vama?
- Doar de bibelou.
- Vroiai sa vorbesc.
- Bibelou vorbitor.
- Esti suparat?
- Nu. De ce as fi?
- Asa pari. Nu stiu. Esti putin melancolic.
- Doar nu ma cunosti asa bine...
- Poate ca nu.
- Putin. Dar nu vreau sa recunosc.
- Putin ca te cunosc sau putin suparat?
- Un pic din tot ce vrei tu.
- Ar trebui sa ma inrosesc.
- De ce?
- Ca m-ai lasat sa te cunosc... deci nu sunt chiar asa de rea.
- Dar ce ai patit la buzita?
- Mi-am muscat-o.
- Singura?
- Stii ca doar de la tine am probleme la ea.
- Atunci lasa-ma sa o sarut iar...
Honey, they don’t fix love on TV.
Surpriza de sambata dimineata
E dimineata, ceasul urla nebun o melodie pierduta in anii tehnologiei. Intind mana sa-l prind, dar nu reusesc. Azi ma las batuta. E sambata, nu vreau sa il aud. Nu vreau sa ma ridic. Vreau doar ca perna sa nu se dezlipeasca de mine. Vreau ca patura sa ma imbratiseze si mai tare, iar lumina din camera sa nu numere orele ce vor trece peste mine.
Imi dau repede seama ca nu ma simt obosita, imi amintesc si ora la care am adormit, sunt in acelasi loc unde am adormit, atunci trag cu ochiul pe sub plapuma si observ tricoul. Este cel pe care l-am avut toata ziua pe mine. Dar nu, nu vreau sa ma trezesc... vreau sa intru iar in vis. Incerc sa fiu iar in el. Incerc sa visez iar. Dar nu pot. Ma intorc pe partea din stanga...
... acum sunt iar pe partea dreapta. Fara vise, in acelasi tricou, dar sunt in realitate. Realitatea pura. Ma ridic usor. Deschid geamul si fug spre baie. Ma uit in oglinda si incep sa arunc cu apa pe fata. Simt ca sunt disperata.
Ma intorc in camera mea cand aud iar telefonul cum suna. Dar nu e alarma, e A. Se intreaba unde sunt. Incerc sa ii explic ca e sambata si nu avem ce sa cautam la scoala. Ea sustine ca saptamana nu s-a terminat. E o discutie in contradictoriu pana ajungem sa tipam. Urlu in telefon si elementul, de care m-am speriat si credeam ca e din imaginatia mea, incepe sa vorbeasca.
Incep sa tremur... A tipa ceva din telefon, dar deja mi-a alunecat din mana. El se ridica din pat si ochii mei se atintesc aupra singurului obiect vestimentar de pe el: o pereche de boxeri CB, de culoarea trandafirului dat din dragoste. Sunt socata. Spune ca ma lasa cateva clipe singura, daca am nevoie. Dau din cap hotarata. E si el uimit de privirea mea socata. Ma asez pe pat, imi duc mana la cap si incep sa ma gandesc... Nu imi amintesc nici de vreo sticla de vin, nici de un chef cu fetele, nici de...
A lasat usa deschis si s-a auzit o voce. Nu era a lui. Deci mai e cineva aici. Sunt din ce in ce mai confuza si deja incepe sa ma infioare o durere din interior. Oare ce am facut? Arunc iar o privire spre hainele mele si atunci imi amintesc de rochia pe care mi-am cumparat-o pentru majorat. E inca in dulap. Curata, nefolosita si superba, o ador. O privesc si deja ma vad imbracata in ea. Da, majoratul este maine. Nu a fost si nu, azi nu e ziua mea. Atunci ce se intampla?
Vocea ciudata se aude din nou. Ma hotarasc sa intru in camera din care se aude. Intru, dar cu ochii inchisi si cu speranta sa nu deranjez pe nimeni. Dar nu e nimeni aici. E doar o camera, in care probabil cu o zi inainte cineva dansase, bause, mancase... E totul vraiste, un tort e aproape terminat, pahare de sampanie si un casetofon care canta numai piese de dragoste. Acum incep sa cred ca am inebunit. Dar nu... ziua mea e maine. Ies si baiatul in boxeri a venit dupa mine. Numai sunt asa socata, doar putin mai mult. Nu pot scoate niciun cuvant. Asa ca stau in fata lui si il privesc.
Deodata imi dau seama ca e chiar mai frumos decat il vazusem prima data, deci poarta doar boxeri... E brunet,cu parul bine aranjat si daca nu ma insel proaspat tuns. Are niste ochi patrunzatori... ma priveste fara surprindere. Si sprancenele sunt pronuntate, dar aranjate. Buzele sunt mari, dar subliniate delicat. Vad ca imi zambeste si deodata ma saruta. Acum da, sunt socata, traumatizata... dar ma pierd si parca visez. E spontan, tandru si dulce. E un sarut lung, intens si nu pot minti... deosebit de placut.
Cand m-am trezit din vis, reusesc sa privesc si dincolo de el. E o inimioara mare pe care e o sageata. Ma tine de mana, si ma urmeaza… sunt 18 sageti, la fiecare gasesc cate un text scris de o cate o prietena. Sunt amuzante. Sunt din copilaria mea… dar si ultimele prostii pe care le-am spus… ajung in fata ultimei usi. O deschid speriata, emotionata, dar cu el de mana… in fata mea troneaza un buchet imens de trandafiri, un superb tablou cu poze, un tort, multe baloane si un cadou impachetat. El ma priveste zambind si ma mai saruta inca o data.
Il intreb unde sunt ceilalti, dar nu stie sa-mi raspunda… imi spune doar ca el v-a fi ghidul meu pe intreaga zi. Nu cred ca as avea de ce sa ma sperii sau ceva sa nu imi placa.
miercuri, 7 octombrie 2009
Puzzle cu viata IV
Puritatea e regula de baza in jocul cu iubirea.
Cauta, cunoaste, intelege...
Camera ta e prima pe care o indragesti.
Iubirea prinde radacini si in cel mai uscat sufet.
Luna e amintirea zilei, norii sunt cearceaf pe soare.Plimbare prin amintire
Liceu, inceput de octombrie, deschid geamul si incep sa ma pierd... privesc in jur. Sunt in liceul, unde acum 7 ani ma laudam cu examenul sustinut la matematica. Eram fericita... incepeam sa imi fac prieteni noi, sa ma adaptez la viata din liceu, desi varsta nu era a unui adolescent.
Deschid ochii si mai mult si in jurul meu observ ca nu s-au schimbat prea multe. Batranul liceu nu s-a schimbat deloc. Aceasi culoare verde ne oglideste, holurile sunt pline de cei mici, care alearga, cei mari ii injura cand sunt deranjati, profesorii se uita superior si saluta privind in alte parti. Floarea, pe care am gasit-o in clasa in prima zi de gimneziu acum zace pe un coridor. Cabinetele profesorilor sunt pline de fum si discutii. Oglinda de la intrare e asezata tot acolo, neschimbata, nemodificata, ne admiram, ne aranjam si trecem mai departe. Laboratoarele de informatica, in care am petrecut atatea ore nu s-au schimbat deloc, nici calculatoarele.
Si totusi s-a mai schimbat cate ceva. Sunt in cel de al 7 lea an, pe care il petrec aici, dar singurele diferente ar fi directorii, varsta mea si cei mai mari... cei ce au plecat. Imi trec prin minte sute de imagini cu persoane, pe care nu acum mult timp ii vedeam intrand in sali apropiate mie zambindu-mi. Si incep sa-mi compar cu cei de acum. Seamana, sunt multi care au trasaturi comune. Dar am crescut si privira mea nu mai luceste dupa ei. Nu mai pot sa ma ascund dupa inrosirea in obraji cand vad un baiat. Si atunci ma intreb: Oare asa ne vedeau si ei pe noi? Doar niste copii nebuni ce alerga prin liceu? Sau noi eram altfel? Nu stiu sa raspund sau nu sunt in masura...
O alta diferenta... e lipsa DJ-ului. Cel care ne ajuta sa terminam ora inainte de pauza... nu in timpul ei, cel care ne dadea dedicatii si ne aducea noutatiile. Cel care mi-a aratat cabina din care rasuna toata muzica din scoala. Cel care ore, zile, saptamani a muncit pt ca totul sa devina prosper. Lipsesc... si muzica, si cabina si DJ-ul. DJ-ul meu... Acum imi lipsesc si toate afisele din cabina, toate biletelele de dragoste lasate de fete in fata usii si toate insemnarile cu pixul de pe usa sau langa ea, tot parfumul de acolo si geamul, pe care niciodata nu reuseam sa il inchid. Acum imi lipsesc toate.
Imi lipseste varsta, in care puteai sa faci orice pentru ca mijloacele scuza scopul. Varsta in care am ascultat si am urlat pentru prima data: "Am doar 18 ani", desi nu eram nici pe departe aproape de majorat. Imi lipsesc si cele 3 dati din viata mea, in care m-am inrosit in fata unui baiat. Imi lipsesc mesajele din orele de romana, cand ma chinuiam sa citesc, caci stiam ca sunt urmatoarea la ascultare. Imi lipsesc anii, cand nu eram cei mai mari... imi lipseste viata fara griji.
Imi arunc privirea catre laboratorul de fizica, pentru ca acolo este locul unde au trecut cele mai grele si lungi clipe din viata mea. Laboratorul a fost un loc destinat uciderii placerii pentru fizica. Unde am luat cele mai mici note, am plans, dar am si zambit, cand intr-un final am inteles.
O voce ragusita ma cheama in clasa... e D. Plimbarea prin trecut s-a terminat. Arunc lenesa privirea peste numarul de la clasa. E 15... mereu a fost 15. Si mereu... 15. Doar ca acum 7 ani era alta usa... alta varsta.
Deschid ochii si mai mult si in jurul meu observ ca nu s-au schimbat prea multe. Batranul liceu nu s-a schimbat deloc. Aceasi culoare verde ne oglideste, holurile sunt pline de cei mici, care alearga, cei mari ii injura cand sunt deranjati, profesorii se uita superior si saluta privind in alte parti. Floarea, pe care am gasit-o in clasa in prima zi de gimneziu acum zace pe un coridor. Cabinetele profesorilor sunt pline de fum si discutii. Oglinda de la intrare e asezata tot acolo, neschimbata, nemodificata, ne admiram, ne aranjam si trecem mai departe. Laboratoarele de informatica, in care am petrecut atatea ore nu s-au schimbat deloc, nici calculatoarele.
Si totusi s-a mai schimbat cate ceva. Sunt in cel de al 7 lea an, pe care il petrec aici, dar singurele diferente ar fi directorii, varsta mea si cei mai mari... cei ce au plecat. Imi trec prin minte sute de imagini cu persoane, pe care nu acum mult timp ii vedeam intrand in sali apropiate mie zambindu-mi. Si incep sa-mi compar cu cei de acum. Seamana, sunt multi care au trasaturi comune. Dar am crescut si privira mea nu mai luceste dupa ei. Nu mai pot sa ma ascund dupa inrosirea in obraji cand vad un baiat. Si atunci ma intreb: Oare asa ne vedeau si ei pe noi? Doar niste copii nebuni ce alerga prin liceu? Sau noi eram altfel? Nu stiu sa raspund sau nu sunt in masura...
O alta diferenta... e lipsa DJ-ului. Cel care ne ajuta sa terminam ora inainte de pauza... nu in timpul ei, cel care ne dadea dedicatii si ne aducea noutatiile. Cel care mi-a aratat cabina din care rasuna toata muzica din scoala. Cel care ore, zile, saptamani a muncit pt ca totul sa devina prosper. Lipsesc... si muzica, si cabina si DJ-ul. DJ-ul meu... Acum imi lipsesc si toate afisele din cabina, toate biletelele de dragoste lasate de fete in fata usii si toate insemnarile cu pixul de pe usa sau langa ea, tot parfumul de acolo si geamul, pe care niciodata nu reuseam sa il inchid. Acum imi lipsesc toate.
Imi lipseste varsta, in care puteai sa faci orice pentru ca mijloacele scuza scopul. Varsta in care am ascultat si am urlat pentru prima data: "Am doar 18 ani", desi nu eram nici pe departe aproape de majorat. Imi lipsesc si cele 3 dati din viata mea, in care m-am inrosit in fata unui baiat. Imi lipsesc mesajele din orele de romana, cand ma chinuiam sa citesc, caci stiam ca sunt urmatoarea la ascultare. Imi lipsesc anii, cand nu eram cei mai mari... imi lipseste viata fara griji.
Imi arunc privirea catre laboratorul de fizica, pentru ca acolo este locul unde au trecut cele mai grele si lungi clipe din viata mea. Laboratorul a fost un loc destinat uciderii placerii pentru fizica. Unde am luat cele mai mici note, am plans, dar am si zambit, cand intr-un final am inteles.
O voce ragusita ma cheama in clasa... e D. Plimbarea prin trecut s-a terminat. Arunc lenesa privirea peste numarul de la clasa. E 15... mereu a fost 15. Si mereu... 15. Doar ca acum 7 ani era alta usa... alta varsta.
luni, 5 octombrie 2009
Puzzle cu viata III
Amintirea e pastrata in locuri, in carenimeni nu poate ajunge.
Gelozia e cea mai mare gresala a omului.
Te aud, dar imi lipsesti.
vineri, 25 septembrie 2009
A fi sau a nu fi
In ultimele zile, am incercat sa fac un sondaj de opinie. Unul mai ascuns, ce-i drept, pentru ca personajele sa nu-si schimbe gandurile sau ideile. Subiectul pe care am vrut sa-l descos a fost: "Baiatul perfect".
Acum cand scriu ma gandesc sa aleg intre baiat si barbat. Suntem inca adolescenti. Suntem la marginea dintre cele doua, dar nu pot alege barbat. Daca m-ai intreba de ce ti-as raspunde prin o suta de motive. Dar unul e cel mai important: nu sunt inca atat de maturi, incat sa-si ia viata in mainile sale. La varsta noastra, mintea lor zburda catre placerea nedobandita. Si asta ii face inca baieti.
Revenind la "Baiatul perfect", am realizat ca fetele au cam aceleasi ganduri despre acest subiect. Dar totusi le pot imparti in doua grupuri: cele cu baietii bruneti si ochii verzi/ albastrii si cele cu baietii cu parul blond si ochii verzi/ albastrii. Pe langa cele doua categori, mai sunt si mici detalii, care le diferentiaza pe fete: corp lucrat vs burta, ochelari sau nu, zambet pefect si baiat ingrijit. La capitolul personalitate, de aproape 2 ani aud aceeasi fraza: "..simt al umorului, bine crescut si sa se comporte frumos cu mine".
Mi-am amintit si de: What A Girl Wants, dar se pare ca la varsta noastra fetele nu vor chiar atat de multe. Uneori mai exista si extra-optiunea: masina si bani, dar nu vreau sa fiu rea pentru ca cele care au fost "supuse" sondajului nu au pronuntat niciodata mini-enumeratia.
Nu stiu de ce, dar am remarcat ca de cele mai multe ori lipsa de modestie si aroganta unui baiat ne place si/sau ne atrage. Dar naturaletea si spiritul lui de a comunica unde s-au dus? S-au pierdut in istorie?... sau pur si simplu nu mai e la moda(fashion).
Mi-a placut mereu sa cred ca toate expresiile fetelor despre baieti sunt doar momente ale varstei. Si cum cuvantul "Bun" e pe buzele tuturor ...: Ce inseamna a fi un Baiat Bun?
Sa incep cu faptul ca o aud si da, o folosesc frecvent, dar daca as da definitia unui baiat de acest tip m-as lega strict de infatisare. De ce? Pentru ca este genul de atribuire pe careo spunem celor ce nu ii cunoastem, doar ii observam si ii analizam.In concluzie a fi bun se leaga strict de infatisare, mers sau mai bine spus, defilatul prin fata fetelor.
Cum vad eu un baiat bun? Nu pot sa-l descriu. Nu stiu pe cineva care sa-mi placa, sa fie fara defect, care sa-l pot da ca model. Nu stiu nici macar daca exista. Stiu sigur ca nu m-au interesat niciodata culoarea parului sau ochii, nasul sau buzele, urechiile sau dintii. Daca toate se aranjeaza potrivit si la gat nu poarta lesa cainelui il cataloghez un "baiat bun". Dar mai spun des ca pentru mine bun nu e niciodata egal cu perfect.
Baiatul pefect nu are nici cea mai mica legatura cu frumusetea exterioara. De cele mai multe ori vine ca un bonus. Pentru acest tip de baiat frumusetea vine din starea de bine, zambetul si gandurile, pe care le exprima fara a se balbai, strica cuvintele, si a nu folosi cuvantul "nana",dar si a nu fuma ca un nebun. Un baiat perfect nu pune "parola" pe masa pentru a atrage fetele si nu te prezinta prietenilor ca fiind o amica. Frumusetea de a iubi un Baiat Perfect vine din sinceritatea si relaxarea cu care iti vorbeste despre lucrurile pe care tu nu le cunosti. E genul de baiat de la care ai ce invata. Fara ca el sa se umfle in penele imaginare.
Stiu... e din ce in ce mai greu sa gasesti un baiat perfect. Majoritatea sunt ascunsi bine in grupuri de baiati buni, undeva intr-un colt,iar ceilalti sunt acaparati de fete. Baiatul perfect stie sa tina si isi doreste o relatie de lunga durata, dar ii e greu sa gaseasca o fata care nu se ascunde dupa fondul de ten. Baiatul perfect apreciaza frumusetea naturala, dar si naturaletea ce iese prin toti porii atunci cand esti indragostita.
Dar acum... Noi, fetele, ce ne dorim? Un Baiat Perfect sau ramanem tot la Baietii Buni?
... pentru fete:
"Sunt o mitraliera mare,
Nu pistol ca Gina."
si bineinteles... stiu ca ne "place viata cand se zgaltaie masina"
si niciodata sa "nu se termina benzina".
(din cate imi amintesc e Alex- "Secret discret")
P.S.: Multumiri lui A si D pentru ca am auzit acesta melodie de un milion de ori in ultimele zile.
Acum cand scriu ma gandesc sa aleg intre baiat si barbat. Suntem inca adolescenti. Suntem la marginea dintre cele doua, dar nu pot alege barbat. Daca m-ai intreba de ce ti-as raspunde prin o suta de motive. Dar unul e cel mai important: nu sunt inca atat de maturi, incat sa-si ia viata in mainile sale. La varsta noastra, mintea lor zburda catre placerea nedobandita. Si asta ii face inca baieti.
Revenind la "Baiatul perfect", am realizat ca fetele au cam aceleasi ganduri despre acest subiect. Dar totusi le pot imparti in doua grupuri: cele cu baietii bruneti si ochii verzi/ albastrii si cele cu baietii cu parul blond si ochii verzi/ albastrii. Pe langa cele doua categori, mai sunt si mici detalii, care le diferentiaza pe fete: corp lucrat vs burta, ochelari sau nu, zambet pefect si baiat ingrijit. La capitolul personalitate, de aproape 2 ani aud aceeasi fraza: "..simt al umorului, bine crescut si sa se comporte frumos cu mine".
Mi-am amintit si de: What A Girl Wants, dar se pare ca la varsta noastra fetele nu vor chiar atat de multe. Uneori mai exista si extra-optiunea: masina si bani, dar nu vreau sa fiu rea pentru ca cele care au fost "supuse" sondajului nu au pronuntat niciodata mini-enumeratia.
Nu stiu de ce, dar am remarcat ca de cele mai multe ori lipsa de modestie si aroganta unui baiat ne place si/sau ne atrage. Dar naturaletea si spiritul lui de a comunica unde s-au dus? S-au pierdut in istorie?... sau pur si simplu nu mai e la moda(fashion).
Mi-a placut mereu sa cred ca toate expresiile fetelor despre baieti sunt doar momente ale varstei. Si cum cuvantul "Bun" e pe buzele tuturor ...: Ce inseamna a fi un Baiat Bun?
Sa incep cu faptul ca o aud si da, o folosesc frecvent, dar daca as da definitia unui baiat de acest tip m-as lega strict de infatisare. De ce? Pentru ca este genul de atribuire pe careo spunem celor ce nu ii cunoastem, doar ii observam si ii analizam.In concluzie a fi bun se leaga strict de infatisare, mers sau mai bine spus, defilatul prin fata fetelor.
Cum vad eu un baiat bun? Nu pot sa-l descriu. Nu stiu pe cineva care sa-mi placa, sa fie fara defect, care sa-l pot da ca model. Nu stiu nici macar daca exista. Stiu sigur ca nu m-au interesat niciodata culoarea parului sau ochii, nasul sau buzele, urechiile sau dintii. Daca toate se aranjeaza potrivit si la gat nu poarta lesa cainelui il cataloghez un "baiat bun". Dar mai spun des ca pentru mine bun nu e niciodata egal cu perfect.
Baiatul pefect nu are nici cea mai mica legatura cu frumusetea exterioara. De cele mai multe ori vine ca un bonus. Pentru acest tip de baiat frumusetea vine din starea de bine, zambetul si gandurile, pe care le exprima fara a se balbai, strica cuvintele, si a nu folosi cuvantul "nana",dar si a nu fuma ca un nebun. Un baiat perfect nu pune "parola" pe masa pentru a atrage fetele si nu te prezinta prietenilor ca fiind o amica. Frumusetea de a iubi un Baiat Perfect vine din sinceritatea si relaxarea cu care iti vorbeste despre lucrurile pe care tu nu le cunosti. E genul de baiat de la care ai ce invata. Fara ca el sa se umfle in penele imaginare.
Stiu... e din ce in ce mai greu sa gasesti un baiat perfect. Majoritatea sunt ascunsi bine in grupuri de baiati buni, undeva intr-un colt,iar ceilalti sunt acaparati de fete. Baiatul perfect stie sa tina si isi doreste o relatie de lunga durata, dar ii e greu sa gaseasca o fata care nu se ascunde dupa fondul de ten. Baiatul perfect apreciaza frumusetea naturala, dar si naturaletea ce iese prin toti porii atunci cand esti indragostita.
Dar acum... Noi, fetele, ce ne dorim? Un Baiat Perfect sau ramanem tot la Baietii Buni?
... pentru fete:
"Sunt o mitraliera mare,
Nu pistol ca Gina."
si bineinteles... stiu ca ne "place viata cand se zgaltaie masina"
si niciodata sa "nu se termina benzina".
(din cate imi amintesc e Alex- "Secret discret")
P.S.: Multumiri lui A si D pentru ca am auzit acesta melodie de un milion de ori in ultimele zile.
Libertate
1. Ce speli prima dată la duş?
... parul, cred :D.
2. Care e culoarea ta de helancă preferată?
Cred ca ultima pe care am purtat-o era roz. Culoare preferata... cine mai are?
3.Îţi place cafeaua?
Dimineata primul lucru si... cu fetele, in oras.
4. Cum te simţi acum?
Obosita si putin stresata de bac. In rest nimic nou.
5.Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
Ultima data cand am verificat era "i". Au trecut vreo 5-6 zile. Sa verific iar?
6.Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Ar fi indicat sa il spun?...
Eram la mine acasa, o prietena fugise de la parinti. Cobor sa cumpar ceva si pe drum ma intalnesc cu mama ei. Aiurita, uit de micul secret si ii spun unde o gaseste. Cand ma intorc in casa...
...nu mai stiu. A sunat ceasul. Si... m-am trezit cu cafeaua in fata. Restul e istorie:)).
7.Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
Clar. M-as plictisi in maxim 2 ore... opsss 2 zile.
8. De ce ai o poftă puternică acum?
Ciocolata. Nu te gandi la nimic,ok?...
Ciocolata mea cu nuci si miere... am regasit-o iar. Intr-o noua editie. Dupa 1-2 ani de pofta.
9.La ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
Sa spun sincer... la varza de pe terasa in care trebuie sa suflu de 2 ori pe zi. Dar cine face asta?!? Eu nu.
10.Muşti sau lingi îngheţata?
Nu prea am voie sa mananc, din cauza gatului, dar cand apuc... o savurez.
11.Câte dormitoare are casa ta?
Oficial 2, dar sufrageria s-a transformat si in dormitor. Deci cam 3...
12.Ai cunoscut vreodată o celebritate?
Am fost la concerte. Dar fata in fata nu. Dar nici nu cred ca vreau...
Acum ma intreb... Cristi e o celebritate in Severin? Pentru mine, e doar EL. Dar avand in vedere numarul de emisiuni, pe care le-a prezentat... fiecare cu parerea.
13.Îţi place brânza?
Nu prea des... depinde de zile.
14.Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/ă?
Undeva prin Vama... am cateva saptamani de cand mi-a trecut.
In prezent Chirila imi tot canta Zmeul. Nu pot sa o scot... din cap, bineinteles. Incepe tot timpul la ore... si concertul se termina noaptea, cand adorm.
15.Câte ţări ai vizitat?
Fara Romania, 1.
16.Ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
Da, daca ar mai fi un nebun langa mine... si mi-ar zice mereu: "Poti sa o faci!"
17. E ceva strălucitor în camera ta?
Mintea mea...
18.Ouă albe sau maro?
Le prefer pe cele de la Paste. Deci rosul e culoarea.
19.Îţi place muzica?
Deloc... Oareunde mi-am pus castile?
20. Ai intrat vreodată într-un zid?
Am dat "putin" cu capul intr-un panou de publicitate. Se pune?
Nu a fost vina mea. Eram mica... si era doar in mijlocul strazii. Nu l-am observat. Era cam mic... sau prea mare?
21.Anotimpul preferat?
Vara= mare... deci clar: VARA
22.Adormi cu televizorul deschis?
Calculatorul... mereu sunt idle. Oare de ce? (A, ai ceva de spus? In apararea mea, bineinteles.)
23.Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
Sampanie la majorat... nu am mai putut astepta. Si oricum sunt cam mici paharele.
24.Crezi că eşti bătrân/ă?
As vrea sa fiu iar in gimnaziu. Fetele stiu de ce.
In general... eu sunt aia mica, dar nu foarte mica. Deci nu cred ca sunt...
25. Finiş. Vă vine să credeţi?
"Nu iubi cand esti eleva, ca nu sti nimic la teza." Asta nu o sa uit niciodata...
E din primul meu oracol.
gata... oracol la 18 ani;;) dupa aproape 6-7 ani in care nu am mai completat si nu am mai auzit de unul. M-am descurat bine?
... parul, cred :D.
2. Care e culoarea ta de helancă preferată?
Cred ca ultima pe care am purtat-o era roz. Culoare preferata... cine mai are?
3.Îţi place cafeaua?
Dimineata primul lucru si... cu fetele, in oras.
4. Cum te simţi acum?
Obosita si putin stresata de bac. In rest nimic nou.
5.Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
Ultima data cand am verificat era "i". Au trecut vreo 5-6 zile. Sa verific iar?
6.Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Ar fi indicat sa il spun?...
Eram la mine acasa, o prietena fugise de la parinti. Cobor sa cumpar ceva si pe drum ma intalnesc cu mama ei. Aiurita, uit de micul secret si ii spun unde o gaseste. Cand ma intorc in casa...
...nu mai stiu. A sunat ceasul. Si... m-am trezit cu cafeaua in fata. Restul e istorie:)).
7.Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
Clar. M-as plictisi in maxim 2 ore... opsss 2 zile.
8. De ce ai o poftă puternică acum?
Ciocolata. Nu te gandi la nimic,ok?...
Ciocolata mea cu nuci si miere... am regasit-o iar. Intr-o noua editie. Dupa 1-2 ani de pofta.
9.La ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
Sa spun sincer... la varza de pe terasa in care trebuie sa suflu de 2 ori pe zi. Dar cine face asta?!? Eu nu.
10.Muşti sau lingi îngheţata?
Nu prea am voie sa mananc, din cauza gatului, dar cand apuc... o savurez.
11.Câte dormitoare are casa ta?
Oficial 2, dar sufrageria s-a transformat si in dormitor. Deci cam 3...
12.Ai cunoscut vreodată o celebritate?
Am fost la concerte. Dar fata in fata nu. Dar nici nu cred ca vreau...
Acum ma intreb... Cristi e o celebritate in Severin? Pentru mine, e doar EL. Dar avand in vedere numarul de emisiuni, pe care le-a prezentat... fiecare cu parerea.
13.Îţi place brânza?
Nu prea des... depinde de zile.
14.Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/ă?
Undeva prin Vama... am cateva saptamani de cand mi-a trecut.
In prezent Chirila imi tot canta Zmeul. Nu pot sa o scot... din cap, bineinteles. Incepe tot timpul la ore... si concertul se termina noaptea, cand adorm.
15.Câte ţări ai vizitat?
Fara Romania, 1.
16.Ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
Da, daca ar mai fi un nebun langa mine... si mi-ar zice mereu: "Poti sa o faci!"
17. E ceva strălucitor în camera ta?
Mintea mea...
18.Ouă albe sau maro?
Le prefer pe cele de la Paste. Deci rosul e culoarea.
19.Îţi place muzica?
Deloc... Oareunde mi-am pus castile?
20. Ai intrat vreodată într-un zid?
Am dat "putin" cu capul intr-un panou de publicitate. Se pune?
Nu a fost vina mea. Eram mica... si era doar in mijlocul strazii. Nu l-am observat. Era cam mic... sau prea mare?
21.Anotimpul preferat?
Vara= mare... deci clar: VARA
22.Adormi cu televizorul deschis?
Calculatorul... mereu sunt idle. Oare de ce? (A, ai ceva de spus? In apararea mea, bineinteles.)
23.Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
Sampanie la majorat... nu am mai putut astepta. Si oricum sunt cam mici paharele.
24.Crezi că eşti bătrân/ă?
As vrea sa fiu iar in gimnaziu. Fetele stiu de ce.
In general... eu sunt aia mica, dar nu foarte mica. Deci nu cred ca sunt...
25. Finiş. Vă vine să credeţi?
"Nu iubi cand esti eleva, ca nu sti nimic la teza." Asta nu o sa uit niciodata...
E din primul meu oracol.
gata... oracol la 18 ani;;) dupa aproape 6-7 ani in care nu am mai completat si nu am mai auzit de unul. M-am descurat bine?
miercuri, 23 septembrie 2009
Septembrie...
Plaja pustie, un vin alb, o tigara lasata pe nisip, o chitara care rasuna, marea care o acompaniaza, luna priveste, stele sunt multe... suna telefonul. Deschizi ochii si te trezesti. Esti in camera ta. Tavanul e neschimbat de cand parintii tai s-au hotarat sa renoveze. Dulapul e la locul lui. Si calculatorul e conectat. Iti dai seama ca ai visat si incepi sa iti doresti sa te intorci.
Atunci iti amintesti de telefon si raspunzi:
- 21:00, la mine... singura.
Atat iti trebuie sa auzi. Arunci privirea lenesa pe ceas. Nu e prea tarziu. Asa ca te hotarasti sa te ridici usor din pat, sa te speli pe fata si sa incepi sa cauti prin casa lucruri de care ai nevoie.
E 9 si 10 minute, inchizi bine usa. O verifici de 3 ori. Cifra magica isi face tot timpul datoria. Pleci... pe drum asculti muzica ta preferata. Si incepi sa te simti bine. Telefonul e aruncat in geanta si suna... suna, suna, suna... Nu auzi. Muzica urla in casti. Ajungi la locul de intalnire. Stii ca ai intarziat asa ca scoti alene telefonul. Ai doar 3 apeluri ratate. Cifra magica apare iar.
A e deja nervoasa. Se stramba si intra in magazin. Acolo incepe sa rada... de tine, de sticle sau de vanzatoare. Nimeni nu stie de ce. Dar stii ca si tu razi. Pur si simplu razi. De ce? Cumperi... si iar apare cifra magica. Nu stii ce sa mai crezi. Esti cumva urmarit de ea? Te scarpini in cap si ajungi la A. E liniste si pace, doar un caine latra... inca nu te cunoaste. Vorbesti cu el si deja e fericit. Totul e la rece.
Inainte de a incepe, se aplica teorema barfei. Fiecare ce cu cine, cand si unde a facut... afli repede ultimele noutati. Hi5-ul nu minte niciodata. Razi... muzica canta, cainele latra. E exact cum trebuie... si asteptam.
Dupa un timp te hotarasti sa suni... cei care intarzie deja s-au ratacit pe drum? Nu, nu inca...
... si ajung, in sfarsit. Te duci la frigider si scoti tot ce era mai important. Le pui pe masa si...
Atunci iti amintesti de telefon si raspunzi:
- 21:00, la mine... singura.
Atat iti trebuie sa auzi. Arunci privirea lenesa pe ceas. Nu e prea tarziu. Asa ca te hotarasti sa te ridici usor din pat, sa te speli pe fata si sa incepi sa cauti prin casa lucruri de care ai nevoie.
E 9 si 10 minute, inchizi bine usa. O verifici de 3 ori. Cifra magica isi face tot timpul datoria. Pleci... pe drum asculti muzica ta preferata. Si incepi sa te simti bine. Telefonul e aruncat in geanta si suna... suna, suna, suna... Nu auzi. Muzica urla in casti. Ajungi la locul de intalnire. Stii ca ai intarziat asa ca scoti alene telefonul. Ai doar 3 apeluri ratate. Cifra magica apare iar.
A e deja nervoasa. Se stramba si intra in magazin. Acolo incepe sa rada... de tine, de sticle sau de vanzatoare. Nimeni nu stie de ce. Dar stii ca si tu razi. Pur si simplu razi. De ce? Cumperi... si iar apare cifra magica. Nu stii ce sa mai crezi. Esti cumva urmarit de ea? Te scarpini in cap si ajungi la A. E liniste si pace, doar un caine latra... inca nu te cunoaste. Vorbesti cu el si deja e fericit. Totul e la rece.
Inainte de a incepe, se aplica teorema barfei. Fiecare ce cu cine, cand si unde a facut... afli repede ultimele noutati. Hi5-ul nu minte niciodata. Razi... muzica canta, cainele latra. E exact cum trebuie... si asteptam.
Dupa un timp te hotarasti sa suni... cei care intarzie deja s-au ratacit pe drum? Nu, nu inca...
... si ajung, in sfarsit. Te duci la frigider si scoti tot ce era mai important. Le pui pe masa si...
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Transparenta vietii
Te iubesc. Aud asta zi de zi. La coltul blocului meu mereu e cineva care simte asta. In fata liceului mii de cupluri se imbratiseaza. Ajung in clasa si alte persoane isi tintesc priviri ce soptesc asta... totul se leaga de cele 2 cuvinte.
Te iubesc e pe buzele si in sufletul tuturor. Totul e iubire, magie... viata. Nu poti spune ca respiri, daca nu iubesti. Nu poti spune ca iubesti fara magie. Nu poti spune ca iubesti, fara sa traiesti. Iubire avem, daruim si primim. Dar... uneori, cel mai frumos e atunci cand magia face cuplu cu nepasarea, indiferenta.
Cand incepi sa iubesti, uiti sa gandesti. Incepi sa visezi. Uiti de tine si de orice altceva... esti doar Tu... si El. Am invatat ca iubirea e oarba, dar stim ca iubirea interzisa e cea mai fascinanta, mai puternica. Desi stii ca el priveste prin tine, tu devi mai razbunatoare si ti-l doresti un pic mai mult. E un pic mai intepator. De cele mai multe ori iubesti, desi nu cunosti. De ce? Pentru ca iti doresti mai mult... mai mult mister, mai multa noutate, mai multa fericire?
M-am intrebat mereu de ce inselam? De ce? Nu putem trai fara? Nu stiu, inca nu am rezolvat misterul. Inca sunt de parere ca atunci cand inselam numai avem nevoie de cel de langa noi. Si atunci de ce nu rupem legatura? Pentru ca de cele mai multe ori nu e adevarul. Avem nevoie si de altcineva... sau e doar adrenalina? Sau sa fie placerea de a sti ca inca suntem independenti? Nu stiu. Dar ma gandesc mereu ca are legatura cu iubirea interzisa, pacatul suprem.
De ce ar mai fi reguli daca nu le-am incalca? De ce ar mai fi zambete, daca nu ne-ar curge lacrimi? De ce am mai trai fara iubire? De ce?
... pentru ca ne place. Pentru ca toate se leaga. Pentru ca asa suntem noi.
In viata am observat ca ne place exact ce nu putem atinge sau ce e foarte greu de ajuns. De aici a aparut intrebarea: "Eu de ce nu pot?". Poti, dar nu inseamna ca iti si doresti.
Mica fiind mi-am dorit sa nu mai fiu creata. Acum parul meu brunet e din ce in ce mai drept. Nu stiu ce miracol a facut asta. Nu stiu daca dorinta sau doar hormonii adolescentei... Dar acum as da orice pentru un minim de bucle. Dar nu cred ca miracolul se mai intoarce. Asa e si in iubire.
Dupa ce ajungem in varful muntelui, vrem iar in campia ce ne-a fost alaturi mereu. Dupa toata munca depusa, vrem iar la inceput. Dupa ce toata copilaria visezi la maturitate, incepi sa iti doresti iar sa te intorci printre papusi si vise nespulberate.
Asa e viata?...fara schimbari si vise nu am mai putea trai, nu am mai avea ce ne dori. Daca toti am fi perfecti, oare pamantul s-ar mai invarti? Nu stiu, dar nu cred ca mi-as dori sa aflu... Nu vreau sa mai schimb nimic. Vreau ca timpul sa se opreasca un minut. Sa ma bucur de acum, nu de viitor.
Si sa ma pierd... in prezent.
Te iubesc e pe buzele si in sufletul tuturor. Totul e iubire, magie... viata. Nu poti spune ca respiri, daca nu iubesti. Nu poti spune ca iubesti fara magie. Nu poti spune ca iubesti, fara sa traiesti. Iubire avem, daruim si primim. Dar... uneori, cel mai frumos e atunci cand magia face cuplu cu nepasarea, indiferenta.
Cand incepi sa iubesti, uiti sa gandesti. Incepi sa visezi. Uiti de tine si de orice altceva... esti doar Tu... si El. Am invatat ca iubirea e oarba, dar stim ca iubirea interzisa e cea mai fascinanta, mai puternica. Desi stii ca el priveste prin tine, tu devi mai razbunatoare si ti-l doresti un pic mai mult. E un pic mai intepator. De cele mai multe ori iubesti, desi nu cunosti. De ce? Pentru ca iti doresti mai mult... mai mult mister, mai multa noutate, mai multa fericire?
M-am intrebat mereu de ce inselam? De ce? Nu putem trai fara? Nu stiu, inca nu am rezolvat misterul. Inca sunt de parere ca atunci cand inselam numai avem nevoie de cel de langa noi. Si atunci de ce nu rupem legatura? Pentru ca de cele mai multe ori nu e adevarul. Avem nevoie si de altcineva... sau e doar adrenalina? Sau sa fie placerea de a sti ca inca suntem independenti? Nu stiu. Dar ma gandesc mereu ca are legatura cu iubirea interzisa, pacatul suprem.
De ce ar mai fi reguli daca nu le-am incalca? De ce ar mai fi zambete, daca nu ne-ar curge lacrimi? De ce am mai trai fara iubire? De ce?
... pentru ca ne place. Pentru ca toate se leaga. Pentru ca asa suntem noi.
In viata am observat ca ne place exact ce nu putem atinge sau ce e foarte greu de ajuns. De aici a aparut intrebarea: "Eu de ce nu pot?". Poti, dar nu inseamna ca iti si doresti.
Mica fiind mi-am dorit sa nu mai fiu creata. Acum parul meu brunet e din ce in ce mai drept. Nu stiu ce miracol a facut asta. Nu stiu daca dorinta sau doar hormonii adolescentei... Dar acum as da orice pentru un minim de bucle. Dar nu cred ca miracolul se mai intoarce. Asa e si in iubire.
Dupa ce ajungem in varful muntelui, vrem iar in campia ce ne-a fost alaturi mereu. Dupa toata munca depusa, vrem iar la inceput. Dupa ce toata copilaria visezi la maturitate, incepi sa iti doresti iar sa te intorci printre papusi si vise nespulberate.
Asa e viata?...fara schimbari si vise nu am mai putea trai, nu am mai avea ce ne dori. Daca toti am fi perfecti, oare pamantul s-ar mai invarti? Nu stiu, dar nu cred ca mi-as dori sa aflu... Nu vreau sa mai schimb nimic. Vreau ca timpul sa se opreasca un minut. Sa ma bucur de acum, nu de viitor.
Si sa ma pierd... in prezent.
Relatia mea cu fotografia
“Fotografia este un secret despre secret. Cu cat iti spune mai mult, cu atat vei intelege mai putin ” Diane Arbust
Fotografia, cu trecerea anilor a devenit o meserie, dar totul a inceput de la o pasiune. Pasiunea pentru frumusete si emotie se etaleaza in majoritatea fotografiilor din jurul nostru. O fotografie, care stie sa impresioneze, este facuta doar din pasiune si emotie pentru realitatea captata.
Desi meseria de fotograf este una bine platita, acestia nu uita sa atribuie fotografiei sentimente, trairi, emotii personale. O fotografie are intotdeauna o bucatica din personalitatea creatorului, asternuta ca semnatura.
Zi de zi, in jurul meu observ miile de bannere ce atarna grandioas peste un hotel sau bloc, reclamele din reviste imi zambesc incercand sa promoveze. Agentiile de turism umplu orasul cu imagini din alte tari pentru a ne alege planurile de vacanta. In saloanele de coafura ne sunt prezentate fete pentru a ne decide, la intrarea in magazine sunt reclame mari cu un produs si o persoana publica ne indeamna sa cumparam. In mai putin cuvinte fotografia din industria comertului promoveaza diferite lucruri prin tehnica de ” a atrage privirea.”.
Fotografia este fololsita si la concursurile de miss. Pentru a nu se isca conflicte,fetele sunt prezentate juriului inaintea concursului doar prin fotografie. Gasim cereri ale angajatorilor de a gasi in C.V. o fotografie de tip portret. De multe ori instructiunile de ansamblare a unui lucru sunt prin fotografi. In calendare apar diverse cadre pentru a infrumuseta. Pe internet producatorii vand produsele doar prin imagine si text.
In viata mea fotografia este doar o pasiune. Fotografiile mele sunt peisaje descrise in culori, anotimpuri pierdute, personaje in decor, frumusetea singuratatii si inaltimile muntilor.
Fotografia face cat o mie de cuvinte. Nu poti povesti frumusetea unui peisaj, pentru ca sunt prea putine cuvinte. Nu poti descrie zambetul unui copil fericit, culoarea florilor, albastrul cerului sau puritatea apei. Nu poti simti personalitatea fotografului mai bine decat prin pasiunea sa.
O fotografie poate ajunge un mit, pentru ca frumusetea ei e unica si poate indescifrabila. Poate fi simpla doar atunci cand cei ce o admira nu pot simti nimic. Nu poate fi considerata o fotografie proasta, doar una cu o alta viziune. Fotografie este un lant de sentimente, emotii, frumusete si este caracteristica fotografului.
Life is like a good black and white photograph, there’s black, there’s white, and lots of shades in between. - Karl Heiner
Fotografia, cu trecerea anilor a devenit o meserie, dar totul a inceput de la o pasiune. Pasiunea pentru frumusete si emotie se etaleaza in majoritatea fotografiilor din jurul nostru. O fotografie, care stie sa impresioneze, este facuta doar din pasiune si emotie pentru realitatea captata.
Desi meseria de fotograf este una bine platita, acestia nu uita sa atribuie fotografiei sentimente, trairi, emotii personale. O fotografie are intotdeauna o bucatica din personalitatea creatorului, asternuta ca semnatura.
Zi de zi, in jurul meu observ miile de bannere ce atarna grandioas peste un hotel sau bloc, reclamele din reviste imi zambesc incercand sa promoveze. Agentiile de turism umplu orasul cu imagini din alte tari pentru a ne alege planurile de vacanta. In saloanele de coafura ne sunt prezentate fete pentru a ne decide, la intrarea in magazine sunt reclame mari cu un produs si o persoana publica ne indeamna sa cumparam. In mai putin cuvinte fotografia din industria comertului promoveaza diferite lucruri prin tehnica de ” a atrage privirea.”.
Fotografia este fololsita si la concursurile de miss. Pentru a nu se isca conflicte,fetele sunt prezentate juriului inaintea concursului doar prin fotografie. Gasim cereri ale angajatorilor de a gasi in C.V. o fotografie de tip portret. De multe ori instructiunile de ansamblare a unui lucru sunt prin fotografi. In calendare apar diverse cadre pentru a infrumuseta. Pe internet producatorii vand produsele doar prin imagine si text.
In viata mea fotografia este doar o pasiune. Fotografiile mele sunt peisaje descrise in culori, anotimpuri pierdute, personaje in decor, frumusetea singuratatii si inaltimile muntilor.
Fotografia face cat o mie de cuvinte. Nu poti povesti frumusetea unui peisaj, pentru ca sunt prea putine cuvinte. Nu poti descrie zambetul unui copil fericit, culoarea florilor, albastrul cerului sau puritatea apei. Nu poti simti personalitatea fotografului mai bine decat prin pasiunea sa.
O fotografie poate ajunge un mit, pentru ca frumusetea ei e unica si poate indescifrabila. Poate fi simpla doar atunci cand cei ce o admira nu pot simti nimic. Nu poate fi considerata o fotografie proasta, doar una cu o alta viziune. Fotografie este un lant de sentimente, emotii, frumusete si este caracteristica fotografului.
Life is like a good black and white photograph, there’s black, there’s white, and lots of shades in between. - Karl Heiner
Puzzle cu viata II
Vrei sa te ascunzi?
Te pierzi in vise, dar te trezesti in realitate. 
Viata... se schimba cand nici nu te astepti.miercuri, 16 septembrie 2009
Noapte de mai II
Un sarut umed, vascos si unic... ne-am pierdut in el. Am uitat de timp si lume. Auzeam doar marea. Spuma era mai alba, valurile erau mai dese si mai furioase. Eram fericiti ca marea ne ofera un spatiu romantic si ne poate ocroti. Vantul batea inca cu putere, dar noi doi nu il mai simteam. Eram in bratele lui. Ma strangea cu putere, vroia sa ma simta mai aproape sau doar dorinta de a nu pleca de langa el. Nu am aflat inca. Nu am vrut sa intreb. Imi placea starea pe care mi-o dadea aceasta imbratisare.
Priveam marea si nu ne trebuia nimic mai mult. Nici vorbe, care sa se lege de cuvinte. Nici ganduri, doar priviri si saruturi. Ne pierdeam in zare si era unic. Era o senzatie de protectie, iubire. Toate amestecate cu mirosul de mare. Nu am vorbit, dar cum deja trecuse de ora 2 am decis sa ramanem la rasarit.
Ne intindem iar pe spate. Il strang cu putere de mana. Il privesc in ochii sai, mai inchisi, ce sclipeau. Nu am putut sa ii spun asta. De ce? Nu stiu. Am inchis ochii sa ma asigur ca nu visez, dar am inceput sa visez. Nu imi mai amintesc... stiu doar ca atunci cand i-am deschis iar el ma privea. Mainile noastre erau inca impreuna. Soarele nu rasarise. Totul era exact asa cum il lasasem, doar ca era putin mai multa lumina.
Il salut. Primele noastre cuvinte din noaptea aia. Zambeste si purtam o conversatie despre mine. Imi spune despre visul meu. Nu mi-l mai aminteam. Dar el spune ca am inceput sa vorbesc. Realizez repede ca nu e ceva prea bun sa vorbim despre visul meu si schimb subiectul. Il intreb de foile pentru discursul de a doua zi. Le scoate din bucunar. Mi le arata, apoi isi aprinde o tigara. O fumeaza cu putere. Incep sa rad, cand vad ca nu au trecut 2 minute si deja a terminat-o.
Privim iar marea. Suntem iar imbratisati, dar acum vorbim. Vorbim despre tot ce putem sa ne legam. Incepem sa ne cunoastem mai bine... doar petrecusem o noapte impreuna. E deja 5 si ceva. Ma bucur cand aflu pentru ca rasaritul nu era departe. Zambim si ne reamintim de noaptea care inca nu s-a terminat. Incepem sa ne sarutam sub motiv de amintire. Si ne simtim minunat impreuna.
E deja ora rasaritului. Lumina e deja langa noi. Acum asteptam soarele...
...asteptam.
Dupa 30 de minute, am decis ca am asteptat destul... Nu, nu e un rasarit. E un rasarit cu nori. Nu stiu de ce nu am putut termina noaptea intr-un mod superb. Dar el imi da raspunsul: "L-am eclipsat.". Si atunci zambesc iar. Stie sa ma faca fericita, doar prin cuvinte. Ne indreptam impreuna spre hotelul unde eram cazati. Era ultima zi. Ziua cea mare, cea pentru care am venit aici.
Avem de urcat cateva scari. Suntem la ultimul etaj. Dupa noi un catel ne urmeaza. Ma joc putin cu el... e alb cu negru si imi aminteste de a mea. Il pierdem in spatele nostru. Ajungem in fata usii de la camera mea. Ma cuprinde in brate si ma saruta de parca nu m-ar mai fi vazut de cativa ani. Il strang si eu pe el. Imi da drumu si il privesc cum se intoarce cu spatele. Intra in camera lui, iar eu raman ca o umbra... si privesc in gol.
La mine in camera e liniste. Vad un singur ochi deschis, care incearca sa ma regaseasca in amintire. Dar nu reuseste. Patul meu e deja ocupat. Gasesc doar unul gol, dar plin cu haine. Imi fac loc. Ma asez... si inchid ochii.
Nu stiu cat a durat, dar aud o bataie in usa.Nu a provocat nicio modificare. Toate fetele dorm, nici nu s-au intors. Ies speriata sa deschid.
E el... si zambeste.
Priveam marea si nu ne trebuia nimic mai mult. Nici vorbe, care sa se lege de cuvinte. Nici ganduri, doar priviri si saruturi. Ne pierdeam in zare si era unic. Era o senzatie de protectie, iubire. Toate amestecate cu mirosul de mare. Nu am vorbit, dar cum deja trecuse de ora 2 am decis sa ramanem la rasarit.
Ne intindem iar pe spate. Il strang cu putere de mana. Il privesc in ochii sai, mai inchisi, ce sclipeau. Nu am putut sa ii spun asta. De ce? Nu stiu. Am inchis ochii sa ma asigur ca nu visez, dar am inceput sa visez. Nu imi mai amintesc... stiu doar ca atunci cand i-am deschis iar el ma privea. Mainile noastre erau inca impreuna. Soarele nu rasarise. Totul era exact asa cum il lasasem, doar ca era putin mai multa lumina.
Il salut. Primele noastre cuvinte din noaptea aia. Zambeste si purtam o conversatie despre mine. Imi spune despre visul meu. Nu mi-l mai aminteam. Dar el spune ca am inceput sa vorbesc. Realizez repede ca nu e ceva prea bun sa vorbim despre visul meu si schimb subiectul. Il intreb de foile pentru discursul de a doua zi. Le scoate din bucunar. Mi le arata, apoi isi aprinde o tigara. O fumeaza cu putere. Incep sa rad, cand vad ca nu au trecut 2 minute si deja a terminat-o.
Privim iar marea. Suntem iar imbratisati, dar acum vorbim. Vorbim despre tot ce putem sa ne legam. Incepem sa ne cunoastem mai bine... doar petrecusem o noapte impreuna. E deja 5 si ceva. Ma bucur cand aflu pentru ca rasaritul nu era departe. Zambim si ne reamintim de noaptea care inca nu s-a terminat. Incepem sa ne sarutam sub motiv de amintire. Si ne simtim minunat impreuna.
E deja ora rasaritului. Lumina e deja langa noi. Acum asteptam soarele...
...asteptam.
Dupa 30 de minute, am decis ca am asteptat destul... Nu, nu e un rasarit. E un rasarit cu nori. Nu stiu de ce nu am putut termina noaptea intr-un mod superb. Dar el imi da raspunsul: "L-am eclipsat.". Si atunci zambesc iar. Stie sa ma faca fericita, doar prin cuvinte. Ne indreptam impreuna spre hotelul unde eram cazati. Era ultima zi. Ziua cea mare, cea pentru care am venit aici.
Avem de urcat cateva scari. Suntem la ultimul etaj. Dupa noi un catel ne urmeaza. Ma joc putin cu el... e alb cu negru si imi aminteste de a mea. Il pierdem in spatele nostru. Ajungem in fata usii de la camera mea. Ma cuprinde in brate si ma saruta de parca nu m-ar mai fi vazut de cativa ani. Il strang si eu pe el. Imi da drumu si il privesc cum se intoarce cu spatele. Intra in camera lui, iar eu raman ca o umbra... si privesc in gol.
La mine in camera e liniste. Vad un singur ochi deschis, care incearca sa ma regaseasca in amintire. Dar nu reuseste. Patul meu e deja ocupat. Gasesc doar unul gol, dar plin cu haine. Imi fac loc. Ma asez... si inchid ochii.
Nu stiu cat a durat, dar aud o bataie in usa.Nu a provocat nicio modificare. Toate fetele dorm, nici nu s-au intors. Ies speriata sa deschid.
E el... si zambeste.
marți, 15 septembrie 2009
Noapte de mai I
E noaptea. E ora 11. E intuneric, lumina e stinsa. Esti singur. Vezi formele, dar nu vrei si nu sti sa le indentifici. Nu sti inca bine camera. Nu o iubesti si nu e a ta. Nu esti aici decat de 2 zile. Nu ai stat prea mult sa analizezi si nici nu vrei. Si atunci te apuca gandurile. Visezi la viitor si deschizi cartea cu amintirile din trecut. Te pierzi in ele, dar uiti de prezent. Pe el unde l-ai lasat? Cui l-ai lasat? Si atunci o voce ce iti striga numele se apropie de tine.
Se deschide usa. E D. O cunosti de cativa ani si ea te stie mai bine ca oricine. O privesti in ochi si ii spui ca te gandesti la anumite lucruri. Ea stie ce e in minte ta, dar glasul ei dulce si viu te ridica si pe tine la viata. Cuvintele ei mari si tari se imprastie in toata camera, dar tot ce tu poti sa auzi e marea. Marea care intra pe geamul intredeschis. Marea care e aproape de tine, caci hotelul care stai e pe plaja. Si atunci iti dai seama ce vrei...
In cateva minute arunci hainele pe tine si usa e deja inchisa. Te trezesti pe o plaja intinsa si delimitata doar de mare si o strada, pe care rar auzi o masina. Porti o converstie despre o tema deja dezbatuta, dar nu poti sa gandesti. Esti prea pierdut in tot ce e in jurul tau. Nu te poti concentra. Te intinzi... asculti marea, vantul sopteste cuvinte dulci valurilor, stelele te privesc, stralucesc si sunt fericite, nisipul iti invadeaza parul, iar in palma ta il strangi cu putere... o scoica te asculta.
D e langa mine. Ascultam impreuna marea si vantul. Ne pierdem usor. Cu ochii larg deschisi ajungem sa visam. Nu am intrebat-o la ce viseaza ea. Eu stiam la ce visez eu si imi era deajuns. Deodata... un caine latra. E din ce in ce mai aproape, dar se opreste. Ne ridicam sa privim mai atente si vedem o umbra. Umbra mergatoare. E inalta si nu se distinge nimic. Dar o aud pe D:" El e.".
Il las sa ajunga in dreptul nostru. Si il strig. Nu raspunde. Dar umbra mergatoare se apropie de noi. Zambesc, dar nimeni nu ma vede. Noaptea are grija de asta. Ajunge in fata noastra. Stiam ca nu ne-am inselat. Se aseaza langa noi, fara sa spuna nimic. Nu a scos un sunet sau un cuvant. El e. El e baiatul inalt si brunet. El e sotul marii. El a cerut-o de sotie. El o iubeste. El e.
E inceputul verii. E jumatatea lui mai. Vantul incepe sa isi faca simtita prezenta mai tare. Noi privim marea. Nimeni nu a mai spus nimic. Nu am putut intrelupe o discutie intre sotie si el. Mai ales acum cand el tace. Tocmai barbatul. Toti suntem linistiti si fericiti. Nu discuta, nu comunicam, doar privim, gandim, analizam. Ne pierdem in linistea marii... cand valurile imbratiseaza digurile, spuma e densa, vantul saruta marea, nisipul o imbratiseaza, scoicile o privesc nemiscate.
Dupa cateva minute, D se ridica in picioare. Isi aminteste ca uitase ceva. Ramanem singuri. Noi doi si marea. Ne intindem pe spate si simtim iar nisipul peste tot. Mana mea se joaca prin nisip pana cand o intalneste pe a lui. Se leaga, ne simtim, iar apoi ne privim. Ochi in ochi fara sa scoatem o vorba, fara sa clipim, nu mai puteam gandi... ne pierdeam in privirea ceiluilalt. Era frumos. Eram perfecti. Eram fericiti. Un fir de par ne-a facut sa ne apropiem mai mult si...
Acum vorbele erau sarturi, stelele erau ochii, vantul era atingerea, spuma marii era fericirea...
Ne-am pierdut... si marea ne privea. Zambeam fara motiv, ochii erau fericiti. Un caine se aseaza langa noi. Sta cuminte in locul lui D. La inceput radeam, dar apoi ne privim iar, ne amintim de noi doi...
...si ne pierdem iar intr-un sarut.
Se deschide usa. E D. O cunosti de cativa ani si ea te stie mai bine ca oricine. O privesti in ochi si ii spui ca te gandesti la anumite lucruri. Ea stie ce e in minte ta, dar glasul ei dulce si viu te ridica si pe tine la viata. Cuvintele ei mari si tari se imprastie in toata camera, dar tot ce tu poti sa auzi e marea. Marea care intra pe geamul intredeschis. Marea care e aproape de tine, caci hotelul care stai e pe plaja. Si atunci iti dai seama ce vrei...
In cateva minute arunci hainele pe tine si usa e deja inchisa. Te trezesti pe o plaja intinsa si delimitata doar de mare si o strada, pe care rar auzi o masina. Porti o converstie despre o tema deja dezbatuta, dar nu poti sa gandesti. Esti prea pierdut in tot ce e in jurul tau. Nu te poti concentra. Te intinzi... asculti marea, vantul sopteste cuvinte dulci valurilor, stelele te privesc, stralucesc si sunt fericite, nisipul iti invadeaza parul, iar in palma ta il strangi cu putere... o scoica te asculta.
D e langa mine. Ascultam impreuna marea si vantul. Ne pierdem usor. Cu ochii larg deschisi ajungem sa visam. Nu am intrebat-o la ce viseaza ea. Eu stiam la ce visez eu si imi era deajuns. Deodata... un caine latra. E din ce in ce mai aproape, dar se opreste. Ne ridicam sa privim mai atente si vedem o umbra. Umbra mergatoare. E inalta si nu se distinge nimic. Dar o aud pe D:" El e.".
Il las sa ajunga in dreptul nostru. Si il strig. Nu raspunde. Dar umbra mergatoare se apropie de noi. Zambesc, dar nimeni nu ma vede. Noaptea are grija de asta. Ajunge in fata noastra. Stiam ca nu ne-am inselat. Se aseaza langa noi, fara sa spuna nimic. Nu a scos un sunet sau un cuvant. El e. El e baiatul inalt si brunet. El e sotul marii. El a cerut-o de sotie. El o iubeste. El e.
E inceputul verii. E jumatatea lui mai. Vantul incepe sa isi faca simtita prezenta mai tare. Noi privim marea. Nimeni nu a mai spus nimic. Nu am putut intrelupe o discutie intre sotie si el. Mai ales acum cand el tace. Tocmai barbatul. Toti suntem linistiti si fericiti. Nu discuta, nu comunicam, doar privim, gandim, analizam. Ne pierdem in linistea marii... cand valurile imbratiseaza digurile, spuma e densa, vantul saruta marea, nisipul o imbratiseaza, scoicile o privesc nemiscate.
Dupa cateva minute, D se ridica in picioare. Isi aminteste ca uitase ceva. Ramanem singuri. Noi doi si marea. Ne intindem pe spate si simtim iar nisipul peste tot. Mana mea se joaca prin nisip pana cand o intalneste pe a lui. Se leaga, ne simtim, iar apoi ne privim. Ochi in ochi fara sa scoatem o vorba, fara sa clipim, nu mai puteam gandi... ne pierdeam in privirea ceiluilalt. Era frumos. Eram perfecti. Eram fericiti. Un fir de par ne-a facut sa ne apropiem mai mult si...
Acum vorbele erau sarturi, stelele erau ochii, vantul era atingerea, spuma marii era fericirea...
Ne-am pierdut... si marea ne privea. Zambeam fara motiv, ochii erau fericiti. Un caine se aseaza langa noi. Sta cuminte in locul lui D. La inceput radeam, dar apoi ne privim iar, ne amintim de noi doi...
...si ne pierdem iar intr-un sarut.
Prima intalnire
E seara... vara. E ora 8 si un pic. Ea ajunge. Ascunsa, deschisa posteta, scoate grabita oglinda si priveste atent in ea. Se vede, se admira si incepe sa zambeasca. A prins curaj. E fericita si arata asta. Misca genele senzual, buzele sunt atent lustruite, parul e perfect aranjat, iar tinuta o carcaterizeaza. E bine. E perfect pentru o intalnire... Se simte bine. Si atitudinea e tot ce conteaza acum.
Paseste cu incredere si iese din ascunzatoarea dedicata privirii in oglinda. Il vede si cu un gest delicat arunca o privire la ceasul ce straluceste la mana. E perfect, a intarziat exact timpul in care era ascunsa pentru a prinde incredere. Sunt exact 5 minute trecute peste ora 8.
El e aranjat. Parfumul lui deja il simti adus de vant. Barba lui e exact cum trebuie. Parul nu e prea mult aranjat. Iar camasa ii vine perfect. Zambeste atunci cand o zareste si incepe sa ii urmareasca fiecare pas. Repede isi da seama ca nu s-a gandit ca vor face la intalnire asa ca incearca sa improvizeze. In stanga lui vede un bar si stie ca e unul din locul preferat al fetelor.
Ajunsa la el, ea priveste atenta alunita de pe obrazul stang. Ii place. Zambeste, se saluta si asteapta cateva cuvinte de la el. Dar el nu prea poate. E fermecat de ea. Se inroseste putin, dar nu se poate observa. E totul aranajat incat sa nu poti fi luat prin surprindere. In cele din urma reuseste sa ii sugereze barul de langa ei. Ea refuza politicos si ii cere o plimbare prin parc.
Nu e prea departe, ajung repede. E vara, soare acum incearca sa apuna,dar inca nu a reusit. Se privesc, dar nu exista cuvinte. Totul e compus din zambete. Mainile ii tremura, asa ca decide sa isi aprinda o tigara. Ea nu stie. Nu a mai fumat. Nu a incercat. Nu a avut cu cine. El o priveste lung, iar ea ii cere gratios o tigara. Incearca sa o aprinda. Nu reuseste. El o ajuta, iar apropierea a adus la un sarut. E moale, e delicat si foarte dulce. E primul sarut din viata ei. E prima tigara din mana ei. O tine delicat, dar e inca putin socata de sarutul lor. A fost scurt, dar a meritat.
Ea isi atinge cu o mana buzele. Sunt tot acolo, dar mult mai fericite. El fumeaza grav si incearca sa faca o conversatie. Ea incearca sa fumeze. Reuseste. El o rasplateste cu un alt sarut. De data asta, e putin mai lung si mai intens. O ia in brate... ochii lor stralucesc de fericire si dorinta. Nu se cunosc prea bine, dar amandoi stiu ca se vor iubi.
Isi desface stramtoarea... ii da drumul. Ea se piede in ochii lui si ii ajunge in suflet. Il citeste ca pe o carte. E atenta, surpinsa si o urma de fericire ii invadeaza corpul si fata... E el. Baiatul mult visat. Singurul, care ii provoaca fluturasi. Singurul, in care are incredere ca o v-a face fericita. Singurul, care e pe gustul ei. Singurul, care ii produce scantei in privire...
Paseste cu incredere si iese din ascunzatoarea dedicata privirii in oglinda. Il vede si cu un gest delicat arunca o privire la ceasul ce straluceste la mana. E perfect, a intarziat exact timpul in care era ascunsa pentru a prinde incredere. Sunt exact 5 minute trecute peste ora 8.
El e aranjat. Parfumul lui deja il simti adus de vant. Barba lui e exact cum trebuie. Parul nu e prea mult aranjat. Iar camasa ii vine perfect. Zambeste atunci cand o zareste si incepe sa ii urmareasca fiecare pas. Repede isi da seama ca nu s-a gandit ca vor face la intalnire asa ca incearca sa improvizeze. In stanga lui vede un bar si stie ca e unul din locul preferat al fetelor.
Ajunsa la el, ea priveste atenta alunita de pe obrazul stang. Ii place. Zambeste, se saluta si asteapta cateva cuvinte de la el. Dar el nu prea poate. E fermecat de ea. Se inroseste putin, dar nu se poate observa. E totul aranajat incat sa nu poti fi luat prin surprindere. In cele din urma reuseste sa ii sugereze barul de langa ei. Ea refuza politicos si ii cere o plimbare prin parc.
Nu e prea departe, ajung repede. E vara, soare acum incearca sa apuna,dar inca nu a reusit. Se privesc, dar nu exista cuvinte. Totul e compus din zambete. Mainile ii tremura, asa ca decide sa isi aprinda o tigara. Ea nu stie. Nu a mai fumat. Nu a incercat. Nu a avut cu cine. El o priveste lung, iar ea ii cere gratios o tigara. Incearca sa o aprinda. Nu reuseste. El o ajuta, iar apropierea a adus la un sarut. E moale, e delicat si foarte dulce. E primul sarut din viata ei. E prima tigara din mana ei. O tine delicat, dar e inca putin socata de sarutul lor. A fost scurt, dar a meritat.
Ea isi atinge cu o mana buzele. Sunt tot acolo, dar mult mai fericite. El fumeaza grav si incearca sa faca o conversatie. Ea incearca sa fumeze. Reuseste. El o rasplateste cu un alt sarut. De data asta, e putin mai lung si mai intens. O ia in brate... ochii lor stralucesc de fericire si dorinta. Nu se cunosc prea bine, dar amandoi stiu ca se vor iubi.
Isi desface stramtoarea... ii da drumul. Ea se piede in ochii lui si ii ajunge in suflet. Il citeste ca pe o carte. E atenta, surpinsa si o urma de fericire ii invadeaza corpul si fata... E el. Baiatul mult visat. Singurul, care ii provoaca fluturasi. Singurul, in care are incredere ca o v-a face fericita. Singurul, care e pe gustul ei. Singurul, care ii produce scantei in privire...
Rana superficiala
Dupa ani si ani incep sa realizez ca viata se schimba. Totul se schimba. Nimic nu ramane intact. De la cupluri la despartire, de la prieteni la dezamagire, de la iubire la ura, de la privire la sarut, de la a fi la a pierde, de zambet la lacrima, de la a avea si a pierde, de la gelozie la superficialitate, de la mine la tine... toate se schimba continuu si repede.
Gandurile sau incercarile de a pastra ceva in stare initiala sunt esuate. Nu poti, nu ai cum, e nevoie de puteri malefice, pe care nimeni nu le-a intalnit sau avut vreodata. Vreau sa opresc timpul. Vreau ca totul sa ramana neschimbat o clipa. Vreau sa am timp de vise. Vreau sa visez la mare si la iubire.
Daca timpul trece si totul se schimba incep sa privesc in urma mea. Il asez langa prezent si incep sa compar. Se intalnesc doua veri... doi ani. Cineva m-a pierdut in spatele lui, iar eu i-am devenit umbra. Cineva mi-a zambit dupa ce ne-am certat. Cineva a plecat si a lasat in urma doar amintiru. Cineva... din 3 cupluri, 2 nu mai sunt. Din 3 zile s-au schimbat in 2 nopti... 10 priviri au ajuns la un sarut, iar o cearta a insemnat eliberare. O decizie... fericire. E greu... a trecut mult. Am inceput sa simt, sa ating, sa visez... dar nu am reusit sa opresc timpul.
Timp, incotro mergi?
Gandurile sau incercarile de a pastra ceva in stare initiala sunt esuate. Nu poti, nu ai cum, e nevoie de puteri malefice, pe care nimeni nu le-a intalnit sau avut vreodata. Vreau sa opresc timpul. Vreau ca totul sa ramana neschimbat o clipa. Vreau sa am timp de vise. Vreau sa visez la mare si la iubire.
Daca timpul trece si totul se schimba incep sa privesc in urma mea. Il asez langa prezent si incep sa compar. Se intalnesc doua veri... doi ani. Cineva m-a pierdut in spatele lui, iar eu i-am devenit umbra. Cineva mi-a zambit dupa ce ne-am certat. Cineva a plecat si a lasat in urma doar amintiru. Cineva... din 3 cupluri, 2 nu mai sunt. Din 3 zile s-au schimbat in 2 nopti... 10 priviri au ajuns la un sarut, iar o cearta a insemnat eliberare. O decizie... fericire. E greu... a trecut mult. Am inceput sa simt, sa ating, sa visez... dar nu am reusit sa opresc timpul.
Timp, incotro mergi?
luni, 14 septembrie 2009
Ani de Liceu
Prima zi de scoala... inceputul unui nou an sau sfarsit unui capitol din viata? Inceput de sfarsit... ar fi cea mai buna exprimare, pe care o gasesc acum. Daca as vrea sa povestesc prima zi de scoala in ultimul an de liceu as spune doar atat: "Am fost fericita." Nu as da detalii, nu as mentiona nimic... Simbolul fericirii se citea ca de pe o tabla... zambeam, povesteam si eram mandre... stiam ca suntem noi.
Noi... un cuvant mare si puternic, rar intalnit cu adevarat. Nu stiu daca la noi este... dar momentan suntem fericite. Cel mai mult eu, da... recunosc. Prima zi de scoala nu a provocat decat noi priviri, idei stiute sau nu, frumusetea tinutelor atent alese, schimbari radicale... fericire.
Daca arunc privirea putin in spate ma gandesc doar la ziua de ieri... ultima zi de vacanta. Am inteles ca este ultima vacanta acasa... fara griji, examene. Ultima vacanta intreaga plina de relaxare... prima care a trecut in 2 minute, desi au fost 3 luni. Incerc sa-mi amintesc fiecare frantura din vacanta, dar nu pot... pentru ca in fiecare zi stiam ca e prea scurta... si precizam.
Ultima zi de vacanta... a fost plina de idei, amintiri, regrete si ganduri la viitor. Nu, nu la viitorul de azi... si la cel de peste ani. Viitorul care depinde de momentul de acum, de alegerile de acum... acum azi, momentul acesta, fara alte secunde in plus. Viitorul in care alegi. Si am ales... sper ca am ales Drept.
Azi am vazut doar zambete, fericire si multe emotii... La noi au lipsit emotiile, ne cunoastem deja de foarte mult timp si stim vom fi iar o mare familie cu certurile si rautatiile ei. Dar mai stim ca fara persoanele care cauzeaza asta... nu ar mai fi nimic frumos. De ce? Pentru ca nu ne-am mai bucura de noi, nu am mai fi asa fericite... si poate nu am mai avea subiect de discutie asa elaborat. Totul s-ar reduce la haine si scoala.
Priveam in jur si vedeam buchete de flori, haine noi,prieteni vechi si multe zambete. Pe buzele tuturor rasuna ca un poem: Ce ai facut vara asta? Cel mai vechi prieten era Liceul... il stim de 7 ani, desi am trecut in gradul de liceu deabia acum 3 ani. Il stim de pe vremea, in care baietii din clasa a XI a erau un mit, o frumusete, fructul interzis. Il stim de pe vremea, in care pentru a vorbi cu cineva inroseam automot. De pe vremea, in care doar visam la o rochie eleganta si suava. De pe vremea, in care majoratele erau departe....
Acum noi suntem undeva departe... undeva unde stiu ca am mai fost cand ma pierdeam in intamplarile atent ascultate... Cateodata cred ca am mai trecut prin liceu. Dar nu, pentru ca acum sunt eu cea care traieste, respira si simte...
Stiu ca unori vreau sa se termine capitolul vietii numit Liceu, dar mereu imi voi aminti de Viata Din Liceu.
Noi... un cuvant mare si puternic, rar intalnit cu adevarat. Nu stiu daca la noi este... dar momentan suntem fericite. Cel mai mult eu, da... recunosc. Prima zi de scoala nu a provocat decat noi priviri, idei stiute sau nu, frumusetea tinutelor atent alese, schimbari radicale... fericire.
Daca arunc privirea putin in spate ma gandesc doar la ziua de ieri... ultima zi de vacanta. Am inteles ca este ultima vacanta acasa... fara griji, examene. Ultima vacanta intreaga plina de relaxare... prima care a trecut in 2 minute, desi au fost 3 luni. Incerc sa-mi amintesc fiecare frantura din vacanta, dar nu pot... pentru ca in fiecare zi stiam ca e prea scurta... si precizam.
Ultima zi de vacanta... a fost plina de idei, amintiri, regrete si ganduri la viitor. Nu, nu la viitorul de azi... si la cel de peste ani. Viitorul care depinde de momentul de acum, de alegerile de acum... acum azi, momentul acesta, fara alte secunde in plus. Viitorul in care alegi. Si am ales... sper ca am ales Drept.
Azi am vazut doar zambete, fericire si multe emotii... La noi au lipsit emotiile, ne cunoastem deja de foarte mult timp si stim vom fi iar o mare familie cu certurile si rautatiile ei. Dar mai stim ca fara persoanele care cauzeaza asta... nu ar mai fi nimic frumos. De ce? Pentru ca nu ne-am mai bucura de noi, nu am mai fi asa fericite... si poate nu am mai avea subiect de discutie asa elaborat. Totul s-ar reduce la haine si scoala.
Priveam in jur si vedeam buchete de flori, haine noi,prieteni vechi si multe zambete. Pe buzele tuturor rasuna ca un poem: Ce ai facut vara asta? Cel mai vechi prieten era Liceul... il stim de 7 ani, desi am trecut in gradul de liceu deabia acum 3 ani. Il stim de pe vremea, in care baietii din clasa a XI a erau un mit, o frumusete, fructul interzis. Il stim de pe vremea, in care pentru a vorbi cu cineva inroseam automot. De pe vremea, in care doar visam la o rochie eleganta si suava. De pe vremea, in care majoratele erau departe....
Acum noi suntem undeva departe... undeva unde stiu ca am mai fost cand ma pierdeam in intamplarile atent ascultate... Cateodata cred ca am mai trecut prin liceu. Dar nu, pentru ca acum sunt eu cea care traieste, respira si simte...
Stiu ca unori vreau sa se termine capitolul vietii numit Liceu, dar mereu imi voi aminti de Viata Din Liceu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
