Noapte de mai II

Un sarut umed, vascos si unic... ne-am pierdut in el. Am uitat de timp si lume. Auzeam doar marea. Spuma era mai alba, valurile erau mai dese si mai furioase. Eram fericiti ca marea ne ofera un spatiu romantic si ne poate ocroti. Vantul batea inca cu putere, dar noi doi nu il mai simteam. Eram in bratele lui. Ma strangea cu putere, vroia sa ma simta mai aproape sau doar dorinta de a nu pleca de langa el. Nu am aflat inca. Nu am vrut sa intreb. Imi placea starea pe care mi-o dadea aceasta imbratisare.

Priveam marea si nu ne trebuia nimic mai mult. Nici vorbe, care sa se lege de cuvinte. Nici ganduri, doar priviri si saruturi. Ne pierdeam in zare si era unic. Era o senzatie de protectie, iubire. Toate amestecate cu mirosul de mare. Nu am vorbit, dar cum deja trecuse de ora 2 am decis sa ramanem la rasarit.

Ne intindem iar pe spate. Il strang cu putere de mana. Il privesc in ochii sai, mai inchisi, ce sclipeau. Nu am putut sa ii spun asta. De ce? Nu stiu. Am inchis ochii sa ma asigur ca nu visez, dar am inceput sa visez. Nu imi mai amintesc... stiu doar ca atunci cand i-am deschis iar el ma privea. Mainile noastre erau inca impreuna. Soarele nu rasarise. Totul era exact asa cum il lasasem, doar ca era putin mai multa lumina.

Il salut. Primele noastre cuvinte din noaptea aia. Zambeste si purtam o conversatie despre mine. Imi spune despre visul meu. Nu mi-l mai aminteam. Dar el spune ca am inceput sa vorbesc. Realizez repede ca nu e ceva prea bun sa vorbim despre visul meu si schimb subiectul. Il intreb de foile pentru discursul de a doua zi. Le scoate din bucunar. Mi le arata, apoi isi aprinde o tigara. O fumeaza cu putere. Incep sa rad, cand vad ca nu au trecut 2 minute si deja a terminat-o.

Privim iar marea. Suntem iar imbratisati, dar acum vorbim. Vorbim despre tot ce putem sa ne legam. Incepem sa ne cunoastem mai bine... doar petrecusem o noapte impreuna. E deja 5 si ceva. Ma bucur cand aflu pentru ca rasaritul nu era departe. Zambim si ne reamintim de noaptea care inca nu s-a terminat. Incepem sa ne sarutam sub motiv de amintire. Si ne simtim minunat impreuna.

E deja ora rasaritului. Lumina e deja langa noi. Acum asteptam soarele...
...asteptam.

Dupa 30 de minute, am decis ca am asteptat destul... Nu, nu e un rasarit. E un rasarit cu nori. Nu stiu de ce nu am putut termina noaptea intr-un mod superb. Dar el imi da raspunsul: "L-am eclipsat.". Si atunci zambesc iar. Stie sa ma faca fericita, doar prin cuvinte. Ne indreptam impreuna spre hotelul unde eram cazati. Era ultima zi. Ziua cea mare, cea pentru care am venit aici.

Avem de urcat cateva scari. Suntem la ultimul etaj. Dupa noi un catel ne urmeaza. Ma joc putin cu el... e alb cu negru si imi aminteste de a mea. Il pierdem in spatele nostru. Ajungem in fata usii de la camera mea. Ma cuprinde in brate si ma saruta de parca nu m-ar mai fi vazut de cativa ani. Il strang si eu pe el. Imi da drumu si il privesc cum se intoarce cu spatele. Intra in camera lui, iar eu raman ca o umbra... si privesc in gol.

La mine in camera e liniste. Vad un singur ochi deschis, care incearca sa ma regaseasca in amintire. Dar nu reuseste. Patul meu e deja ocupat. Gasesc doar unul gol, dar plin cu haine. Imi fac loc. Ma asez... si inchid ochii.

Nu stiu cat a durat, dar aud o bataie in usa.Nu a provocat nicio modificare. Toate fetele dorm, nici nu s-au intors. Ies speriata sa deschid.

E el... si zambeste.