Uitam...

Ne iubim pe noi mai mult decat pe oricine. Ne respectam, ne protejam si ne este frica... Vrem totul pentru noi, iar egoismul nelimitat nu ne lasa sa impartim cu nimeni. Vrem totul doar pentru a ne satisface o mica placere. Chiar daca...

Din cand in cand ne gandim la fericire... a mea, a ta... sau a noastra?Suntem construiti genetic pentru a lupta pentru fericire. Dar fericirea cui? Putem imparti fericirea cu cineva? Sau... o dorim doar pentru noi?

In fiecare zi visam la o viata mai infloritoare, mai scoasa din filme, mai plina de fond de ten si tocuri de 10. Dar... asta nu ne-ar face sa uitam cine suntem cu adevarat? ... Nu am deveni doar o marioneta?

Ne planificam viata, dar uitam sa iubim. Am uitat sa iubim o floare intens colorata.Ii furam fericirea pentru ca noi sa ne bucuram de ea. Ii furam viata pentru a ne aduce o pata de culoare intr-o camera uitata. Ii rupem o parte din ea... si uitam, uitam ca noi si egoismul nostru am omorat-o din prima clipa. Prima clipa in care orizontul a adus-o in privirea noastra.

Uitam de cel mai bun prieten. Cine e? E cel cu care ne-am impartasit trairile. Uitam cat de mult l-am iubit. Uitam ca el ne asteapta acolo unde l-am lasat. Si ne asteapta...

Uitam ca cineva inca ne mai iubeste... Si da, uitam sa iubim... uitam de tot si lumea o sa uite de noi.

Uitam sa fim fericiti...