Linistea noastra... Daca as intreba-o pe D. ce a insemnat linistea la majorat ea sigur mi-ar spune ca nu a vazut-o prin preajma. Eu... nu stiu ce sa spun. Linistea venirii invitatiilor a fost una productiva si foarte buna. Inca nu stiu daca privirile lor socate erau din cauza camasii ce trona inca pe mine, sau ochii mei le spuneau de micul nostru secret.
Dupa venirea lor a venit si cadoul. Au fost 2 pachete foarte mari... chiar ar putea tinde spre foarte mari. Le-am deschis entuziasmate... ne-am bucurat, am glumit si ne-am pozat... Zambeam... si eram fericite. Pana cand... nu am mai fost fericita, ci socata.
De ce? Pentru ca am auzit acele cuvinte, care m-au dat pe spate (nu ca ar fi greu sa cad de pe tocurile acelea.): "Cadoul tau cel mai important iti transmite La multi ani!".
Am fost profund impresionata ca au incercat sa vorbeasca cu "cadoul meu nevenit". Am ramas putin socata pentru ca chiar au incercat sa faca asta. Stiu ca a fost ideea mea si tocmai pentru ca le-am spus nu ma asteptam sa o faca. Surprinderea mea s-a vazut si in momentul aflarii, cand am inceput sa uit de timp, loc si imbracaminte si sa sar cat pot de sus... Am sarit de cateva ori, pana mi-am amintit de tocul acela subtire ce trebuia sa reziste toata noaptea...
Dupa deschiderea cadoului... ce a fost? Muzica, cateva guri de Martini... dans, priviri, urlete, iar la 00:00 cel mai frumos sentiment...
Dupa ora magica nu imi amintesc decat numaratoarea baietiilor in timp ce ma aruncau in sus. Erau voci amestecate, nu erau pure, dar imi numarau anii, zilele, clipele frumoase... eu m-am pierdut intr-un tipat de fericire. Sa fie oare fericirea un tipat? Un urlet? O rabuvnire a simturilor?
Restul? A fost o descriere a agitatiei... a trecerii spre maturitate, a zambetelor, a privirilor, a dansurilor, si a tot ce ne putea distra, dar mai ales multa sampanie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Love, Love, Love.