miercuri, 21 octombrie 2009

Timp, durere si poveste...

Privesc in amintire si cateva "link-uri" imi vorbesc despre tine. Nu te cunosc prea bine. Esti doar o umbra in viata mea. De cele mai multe ori mi-am dorit sa fiu si eu macar o parte din viata ta. Nu s-a putut, deci te-ai transformat in umbra.


Umbra o zaresc mereu. Zi de zi o regasesc printre aceleasi amintiri pierdute, dar reintalnite, printre aceleasi valuri pline de spuma, printre aceiasi prieteni, printre aceleasi vise, printre aceleasi locuri... Ma urmareste fara sa ii pese. O simt alaturi de mine, chiar daca ea e departe.


Departe... esti departe si atunci cand esti aproape de mine. Te simt departe pentru ca stiu ca nu esti aici. Nu esti cu gandul la mine. Nu ma privesti in ochi. Nu comunici cu mine. Esti departe... esti inchis in lumea fara trecut sau viitor. Esti aici, acum, fara ganduri, planuri sau costum. Esti aici pentru a fi.

Esti tu.

Esti tu... Simplu Tu.


Acum stiu ca Tu nu esti ca El, pe care eu il visam, il vedeam, il priveam si il cunoasteam. Tu nu esti acela. Esti doar o proiectare a realitatii lui. Esti doar o mica parte din el. Partea, pe care numai eu o pot vedea... Numai eu am vazut-o. Dar am inceput sa ma indepartez... si alerg. Alerg zambind... pentru ca acum stiu ca tot ce e iubire moare.

Sau nu?
... si nu, nu pot.

Dar am sa reusesc. Si asta ti-o promit eu tie. Da, numai tie. Pentru ca tu, tu vei ramane in amintire.


Sunt clipe pe care ti le dedic numai tie. Dar sunt momente in care am vrut sa-ti spun "La revedere", dar nu am putut... caci iubirea e o pacoste.

Si stii si tu ca daca ai fi aici... ti-as spune ca e nevoie de o schimbare, pentru ca dragostea noastra moare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Love, Love, Love.