Russian girl

Au trecut deja doua saptamani de la plecarea noastra in excursie. Ne-am intors, ne-am zambit si fiecare s-a intors in propria casa. Dupa un drum de 9 ore... am dormit o noapte si o zi.

Dar inainte de asta... a fost plecarea. Intalnirea a fost la 9, dar cum toate incep cu o intarziere la 9:30 eram la iesire din oras. Drumul a fost lung, autocarul mic, viteza medie si muzica tare.

Arieseni. Munte, frig, cabana, caldura. Am intrat in camera ce avea sa fie a noastra pentru 5 zile. Am privit-o si am zambit. Ne-a placut din prima clipire. Am analizat-o si am decis locurile in paturi. Dupa despachetarea bagajelor, dusul si schimbarea pentru Petrecerea in Pijamale le-am aratat fetelor... fericirea.

Era rosie... lunga si bine impachetata. Nu a trecut un moment si in jurul meu erau 4 pahare intinse deja pline cu suc. Am ciocnit pentru toate viitoarele noastre realizari. Am ciocnit pentru toata lumea si toate visele noastre.

Dimineata, oboseala se citea pe fetele noastre. Dar... cu mult efort am plecat la Cascada. Erau 3 km de noroi, frig si aveam sa aflam ca vine ploaia. Am mers usor aproape 2 km cand eu si A am decis sa ne retragem. Nu avea rost. Ochii mei se inchideau cate putin cu fiecare gura de aer trasa in piept. Privirile noastre cereau o gura de cafea. Asa ca am plecat in cautarea ei.

Dar ce sa gasim. O cabana inchisa si una cu o masa de lemn si... poate fara cafea. Am renuntat si i-am asteptat in frig si ploaia pe colegi. Eram cuminti, ascunse dupa autocar, cand i-am zarit. Dupa mini-excursia la cascada am plecat la o pestera neiluminata.

Era ora 14 si eram deja in cabana. Timpul a trecut repede, iar seara am avut un mini-chef cu colegii. Am dansat toate genurile muzicale pana cand ne-am decis sa ne retragem in camera.

Dee a trebuit sa plece. Ne-a parasit pentru cateva ore... A avut parte de o mica petrecere. Am uitat de plecarea ei si am mai gustat din fericirea noastra. Am dansat, am tropait, am varsat cola pe podea si am mancat lamaie. La ora 2 Dee nu ajunsese si deja devenisem ingrijorate.

Povestirea lui Dee ne-a tinut in picioare inca o ora. Ne-a placut sa zarim pe fata ei urme de fericire provocata de un el. Dar stiam ca fericirea noastra e mai profunda si mai dulce-acrisoara. Numarul 23... noroi si saruturi dulci vs Rosu, lamaie si vise.

In ziua urmatoare am fost la Pestera Ursilor. Am privit-o cu atentie, iar in mintea noastra rula un film, in care protagonistele eram noi 4, pestera, fericirea si un strop de muzica. Ne-am imaginat o mica petrecere in acea pestera, dar din pacate au fost doar vise...

In acea seara toate au fost usoare. Ne-am culcat devreme, sucul natural se terminase, iar totul era pe minus. Dar nu ne faceam griji, aveam sa plecam in Cluj ziua urmatoare, asa ca nu ne lipsea nimic.

Am plecat in Cluj. Am vizitat mall-ul, de unde ne-am luat cadorile, apoi ne-am grabit spre Cetatuie. E frumos, dar gerul ne-a gonit. Asa ca am ajuns in Centru... am facut poze sub jeturile de apa si cu Omul de Zapada, pe care l-am vazut si la stiri...

Am intrat intr-un bar, in care am stat 10 minute sa ne decidem ce sa ne comandam. Toate au fost atat de bune, incat si acum am apa in gura cand ma gandesc. Nu era chiar genul de bar in care vroiam sa intram, dar norocul... Nu era nici macar genul de bar potrivit cu hainele noastre. Dar... dar nu ne-a interesat. Eram noi si restul era doar restul.

Inapoi la mall. Am cumparat fericire, bomboane si tot ce nu am vrut sa luam cu noi la plimbare. Am uitat sa precizez ca Fericirea se Cumpara. Am fost punctuale ca de fiecare data, dar bineinteles ca am asteptat... aproape 30 minute. Dar nu ne-a deranjat. De ce? Eram prea obosite.

In ultima seara am sarbatorit-o pe Dee. Cate un pic, pic, pic.Fericire...
un pic mai intepator.

1 Decembrie. Alba Iulia. Noi? La masa. Spaghete intr-un restaurant plin de fum si cu scrumiera pe care scria cu rosu:" Fericire". Ne-am facut ultimele poze. Am platit si ne-am indreptat catre autocarul ce avea sa ne duca acasa...