Almost lover...

"I can't go to the ocean

I can't drive the streets at night

I can't wake up in the morning

Without you on my mind"

Piesa care m-a surprins prin simplitatea, adevarul si naturaletea din versuri.

P.S.: Danke, AS.

A fost o vremea

Telefonul suna... alerg repede si din difuzor se aude urland:
- Kwa nini mimi, Crissu?

Si atunci stiu... Diplomat?

- Nu am chef azi...
- Rom sau vin?
- 5 fara 10?
- ... parul meu minte nu are.
- Oh?
- ... sa ne facem nevazute.


... timpul s-a scurs si o astept. Sunt in fata. Nu intarzie, doar ca eu eram prea plictisita.

...dupa un timp ajunge.

Intram. Era plin. Imi arunc portofelul pe masa si ii zambesc.

- Ironic?

- Mai intrebi?

... ridic privirea si in fata mea un zambet mare... o mirare si...

un Ce faci? mi se tranteste in fata.

Sunt socata. De ce? Pentru ca privirea zambetului era ciudata. Nu era socata, nu era placuta... era doar ciudata.

Ii raspund... vorbeste cu mine, dar am impresia ca toate cuvintele trec pe langa. Purtam un dialog simplu, banal, desprins din revistele cu nume de expresii copilaresti, sau cel mult adolecentine...

Ma uit ciudat, dar realizez...

... uitasem ca port o masca. Cea numita "sa nu ma recunosca". Sunt ascunsa dupa o pereche de ochelari, un par aranjat "la moda", dar la minut, iar hainele sunt aruncate direct din sifonier. Si rad...

Morala: Nu te duce unde vrea AS.

Vis de octombrie

Iesi din camera... simti miros sarat si vrei sa il urmezi. Pasii tai nu te mai intreaba... tu doar ii simti. Zambesti, dar nu ai idee de ce. Esti fericita si nu stii daca mai traiesti sau nu.

Te pierzi in vraja ce te cheama. Te plimbi, fara sa vezi, simti, mirosi. Esti tu simpla, nefardata, nearanjata... plina de vise. Esti tu, unica si fericita. Esti aici, acum... atingi cu varfurile degetelor zidurile goale. Sunt goale, dar te-au privit candva. Te-au privit... dar nu erai mai fericita. Poate doar zambeai mai mult. Dar fericirea era mai mica, putin mai mica.Usile tac, au amutit. Nici urma de scartait. E o tacere unica, simpla, plina de energie. E plin de viata in jurul tau, dar linistea te inconjoara. E totul alb. Esti singura. Toate simturile sunt amortite, dar mirosul etern de mare te framanta. Te face sa visezi. Te duce cu gandul departe...

... mare, rasarit, privire, spuma, iubire, el, patura, ochi, buze si nas, Grasa, nisip fin, sarut,plaja, i-pod, scoica, negru, vama, cerul, mangaiere, vise, iubire, gust mentolat, ganduri departe, vant, liniste... infinitul vietii mele. E fericirea, pe care o simti, o auzi, o mangai cu toate simturile, cu toata fiinta ta. E fericirea, pe care numai marea ti-o poate da. Ea... ea si el. Doar impreuna. Doar impreuna poti fi tu intreaga. Poti fi Tu ceea ce esti.

Costumul de baie e acoperit de cateva haine. Deasupra e parfumul lui. Nu l-ai furat de pe el... i-ai furat hainele. Doar tricoul... vrei sa-l simti, chiar daca el te inseala.

Te inseala cu ea. Sunt numai ei doi acum. Fara tine.

Tu ii privesti si zambesti. Atunci iti dai seama ce frumosi sunt impreuna. Stii si tu cat de efemere e viata. Stii si tu cat de repede trece pe langa tine. Stii si tu ca acum cateva zile nu il priveai in ochi. Stii si tu ca el e aici doar pentru un moment. Stii si tu ca are buzele nesarutate. Stii si tu ca sotia lui e ea, tu esti doar amanta.

Si atunci ce faci?

Te dezbraci intr-o secunda... alergi in acelasi ritm cu fericirea si il prinzi. Il prizi din urma. Si il stropesti... Il stropesti cu dragoste. El incepe sa viseze. Te cuprinde in brate, iti zambeste, te priveste, te admira... si te saruta.

Te saruta ca prima data.

Te saruta si nu iti mai da drumu. Suneti voi 3, impreuna. Luna se reflecta in mare si va vegheaza. El te saruta, tu te lasi puratata de vis, ea va alina, va simte... va da fericire.

... bucata ta de fericire.

Legaturi bolnavicioase...

Am revazut filmul... dupa 3 ani.
3 ani... in care s-au schimbat multe, unele sunt in curs de schimbare, putine au ramas intacte. In toti acesti 3 ani am iubit scena:



...
Este azi 10 iunie si te-am sunat sa-ti spun

LA MULTI ANI.

Desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine,
Desi si tu o sa ma suni de ziua mea,

Dar asta nu inseamna iubire ca ti-aduci aminte cand e ziua de nastere a oamenilor.

Iubirea e atunci cand nu pot sa traiesc fara tine...

De ce ma chinuiesti, de ce ti-e teama?

Ce vrei, sa ma jupui de vie?

Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau?

Esti o bestie, iar eu sunt carpa ta de sters pe jos.

Sunt umbra ta.

Si chiar daca nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spun

La multi ani!

Stii foarte bine ca sunt singura care conteaza....

Sweet little nightmare

- Indragostita?
- De unde ti-ai dat seama?

- Mai intrebi?
- Love. Love. Love?

- Stii ca sunt gemeni.

- De 3 ori?
- Ma inmultesc.

- Singura?

- Fara ajutor.

- Cum sa fac si eu?
- Ce?
- Sa derulez caseta pana pe 15 iulie.
- Simplu.
- ... sau pe 1-2 august cand sunt deja la mare.
- Te urci in tren.
- Si raman pe plaja pana atunci...
- Rad... rad de voi.
- De noi 3?
- Da, de voi 3... si eu.
- Noi 3, caci A. era putin absenta. Are catalogu plin de absente.
- Stiam eu ca uitasem ceva...
- Nu am muzica.
- Boxe amarate din 5 pachete de tigari.
- Singurul care isi doreste sa-mi iau e vecinul meu.
- De ce...?
- Nu mai e obligat sa imi asculte toate conversatiile mele.
- Ma visez la o mare... cu valuri spumoase.
- ...o sa fie mai spumoase dupa ce termini cu totul.
- Asa e. O sa ma astepte mai mult.

- ... mai sec decat un vin.

- ... sunt demidulce. Sau macar demisec. Niciodata sec.

- Demidulce esti cand stii sa desfaci sticlele.

- Da?

- Nu te umfla in pene. Asta doar pentru ca vinul e demidulce...

- Da, si stii ca ma mai stropesc si eu.

- Exact... asta te face dulce. Dar nu poate mai mult de demidulce.

- Asa sec sunt?
- Nu... putin prea acru.

- Esti sigura?
- Da... trebuie un vin foarte dulce sa te faca... cum imi place mie.

- Ai zis de multe ori "te iubesc" ?
- Nu imi place sa fiu sentimentalista.
- Esti zgarcita cu "te iubescu"?
- Sunt zgarcita cu sentimentele...

- Visezi?
- Da.

- Respiri?
- Cand imi amintesc.

- Ce visezi?

- ...prea multe pt cuvinte.

- Nu are nici macar culoare?

- Lumea spune k e neagra... dar oricum e altcumva.

- Lumea minte.

- e... speciala.

- ...stiu ca inseamna mai mult pt tine.

- Stii si tu ce inseamna.

- Pt mine e doar ea.

- I really know that.

Timp, durere si poveste...

Privesc in amintire si cateva "link-uri" imi vorbesc despre tine. Nu te cunosc prea bine. Esti doar o umbra in viata mea. De cele mai multe ori mi-am dorit sa fiu si eu macar o parte din viata ta. Nu s-a putut, deci te-ai transformat in umbra.

Umbra o zaresc mereu. Zi de zi o regasesc printre aceleasi amintiri pierdute, dar reintalnite, printre aceleasi valuri pline de spuma, printre aceiasi prieteni, printre aceleasi vise, printre aceleasi locuri... Ma urmareste fara sa ii pese. O simt alaturi de mine, chiar daca ea e departe.

Departe... esti departe si atunci cand esti aproape de mine. Te simt departe pentru ca stiu ca nu esti aici. Nu esti cu gandul la mine. Nu ma privesti in ochi. Nu comunici cu mine. Esti departe... esti inchis in lumea fara trecut sau viitor. Esti aici, acum, fara ganduri, planuri sau costum. Esti aici pentru a fi.

Esti tu.

Esti tu... Simplu Tu.

Acum stiu ca Tu nu esti ca El, pe care eu il visam, il vedeam, il priveam si il cunoasteam. Tu nu esti acela. Esti doar o proiectare a realitatii lui. Esti doar o mica parte din el. Partea, pe care numai eu o pot vedea... Numai eu am vazut-o. Dar am inceput sa ma indepartez... si alerg. Alerg zambind... pentru ca acum stiu ca tot ce e iubire moare.

Sau nu?
... si nu, nu pot.

Dar am sa reusesc. Si asta ti-o promit eu tie. Da, numai tie. Pentru ca tu, tu vei ramane in amintire.

Sunt clipe pe care ti le dedic numai tie. Dar sunt momente in care am vrut sa-ti spun "La revedere", dar nu am putut... caci iubirea e o pacoste.

Si stii si tu ca daca ai fi aici... ti-as spune ca e nevoie de o schimbare, pentru ca dragostea noastra moare.

Pata de culoare

As vrea sa fiu o floare...

Sa ma apreciezi mereu pentru frumusetea culorii mele, sa ma privesti atunci cand esti trist si sa te ascult de fiecare data cand esti suparat. Sa ai incredere in mine. Sa stii si tu ca eu, eu, floarea ta puternic colorata nu are probleme.

Nu am probleme. Singurele mele probleme sunt cand tu, tu, iubitul meu cuceritor nu ma privesti, nu imi vorbesti si nu... nu imi zambesti, cum mi-ai zambit prima data.

Cum mi-ai zambit... ce privire, ce sclipire. Toata bucuria s-a adunat pe chipul tau atunci cand

m-ai zarit singura si pierduta intr-o mare de liniste.

Marea de liniste, pe care eu ti-o ofer acum.

Sa nu uiti niciodata sa-mi lauzi parfumul... Parfumul meu unic, siropos de acru, dar mereu puternic. Nu atrag altceva, decat zambetul si fericirea ta. Sunt ca o panza de paianjen care tine captiva toata fericirea ta.

Fericirea ta e totul pentru mine. Cand tu esti fericit, eu nu mai am nevoie de soare. Atunci tu esti lumina de care am nevoie. Ma alinti cand esti fericit, fara cuvinte sau buze.

Iti simt si acum urmele de buze de cand m-ai sarutat.

Erau dulci, dar sarate.

Erau pierdute, dar mereu aici. Nu erau ale mele, dar erau nesarutate.

Zi de zi te astept acolo unde m-ai lasat.

Nu ma misc, nu ma simte nimeni.Nu pot simti iubirea fara tine.

Sunt doar o mica floare. Floarea care o sa-ti dea mereu culoare.Chiar daca uneori... sufletul tau e mai mare decat mine si uiti... uiti de mine.

Uiti de tine.

Lasa-ma in amintirea ta. Nu ma sterge, nu ma inlocui. Nu ma pierde pentru alta. Stii si tu ca sunt unica. Unica ta iubire... Unica ta culoare de viata.

Nu ma pierde, caci te vei pierde si tu.

Iar eu nu vreau.

Nu vreau sa te pierd iar. Vreau sa fi alaturi de sufletul meu. Sa visez la tine... sa te privesc fara limite, fara dorinte, fara durere. Nu vreau sa imi fie

Dor.

Nu mi-a fost dor niciodata.

Dar am aflat ca nu e placut. Nu vreau sa te cunosc prin dor. Imi place sa te stiu aici.

Aici langa mine.

Pe picior de plecare iti spun doar ca:

... cand o tai, ea moare.

Valul ce il asteptai

- Macar atat sa stiu.
- Eee... stii tu, mai multe.
- Cum ar fi?
- Sa privesti marea.
- E ceva usor si linistitor...
- Usor?
- Daca ar trebui sa stau in vreo pozitie mai grea... nu as mai privi-o... m-as arunca.
- Si eu as veni dupa tine...

"Nu am chef azi, nu am chef azi

De vodca sau de gin,

Tequila, rom sau vin

Tigari, nu mai vorbesc"

Nu am chef azi,

Vama Veche

- Iar pe tine, pe tine, pe tine...
- ...
- te... ?
- 3 words 8 letters.
- deci....
- I L--- Y--
- ... hmm, credeam ca vine "urasc".
- Atunci te urasc, daca tu asta vrei.
- Vreau doar sa stiu ce simti.
- Zambesc. Vezi? Uite, zambesc.
- Si cum te simti?
- Mai bine...
- Imi place cand imi zambesti.

"Sâmbătă seara în oraş

Animalele se-adună

Fără o sută de parai

N-ai cum să te plimbi prin junglă."

Sâmbătă seara,

Vama

- Cum de nu ai mai plecat?
- Am fost prin port, dar m-am intors.
- Iti place...
- E apa, sunt peste...
- Fara nisip, scoici. Nu are farmec.
- Asa e.
- Dar apa din port, peste cateva zile ajunge la mare.
- Da...
- Daca ai imaginatie... te poti pierde ca la mare.
- ...
- Si daca nu vezi sarbii.
- Ar trebui sa imi fac o pluta.
- Vin si eu.
- Da?
- Promit ca doar stau. Nu o sa scot niciun cuvant. Nu te voi stresa deloc.
- Atunci nu te mai iau.
- De ce?
- Nu pot sa stau langa tine fara sa vorbim. Nu sunt suparat pe tine. Si oricum nu as putea.
- Sa nu deranjezzzzz...
- Sa taci iti permit doar cand ajungem la mare... Si nici tu nu o sa ai somn.
- Si pe drum ma tii pe post de Vama?
- Doar de bibelou.
- Vroiai sa vorbesc.
- Bibelou vorbitor.
- Esti suparat?
- Nu. De ce as fi?
- Asa pari. Nu stiu. Esti putin melancolic.
- Doar nu ma cunosti asa bine...
- Poate ca nu.
- Putin. Dar nu vreau sa recunosc.
- Putin ca te cunosc sau putin suparat?
- Un pic din tot ce vrei tu.
- Ar trebui sa ma inrosesc.
- De ce?
- Ca m-ai lasat sa te cunosc... deci nu sunt chiar asa de rea.
- Dar ce ai patit la buzita?
- Mi-am muscat-o.
- Singura?
- Stii ca doar de la tine am probleme la ea.
- Atunci lasa-ma sa o sarut iar...

Honey, they don’t fix love on TV.

Surpriza de sambata dimineata

E dimineata, ceasul urla nebun o melodie pierduta in anii tehnologiei. Intind mana sa-l prind, dar nu reusesc. Azi ma las batuta. E sambata, nu vreau sa il aud. Nu vreau sa ma ridic. Vreau doar ca perna sa nu se dezlipeasca de mine. Vreau ca patura sa ma imbratiseze si mai tare, iar lumina din camera sa nu numere orele ce vor trece peste mine.

Imi dau repede seama ca nu ma simt obosita, imi amintesc si ora la care am adormit, sunt in acelasi loc unde am adormit, atunci trag cu ochiul pe sub plapuma si observ tricoul. Este cel pe care l-am avut toata ziua pe mine. Dar nu, nu vreau sa ma trezesc... vreau sa intru iar in vis. Incerc sa fiu iar in el. Incerc sa visez iar. Dar nu pot. Ma intorc pe partea din stanga...

... acum sunt iar pe partea dreapta. Fara vise, in acelasi tricou, dar sunt in realitate. Realitatea pura. Ma ridic usor. Deschid geamul si fug spre baie. Ma uit in oglinda si incep sa arunc cu apa pe fata. Simt ca sunt disperata.

Ma intorc in camera mea cand aud iar telefonul cum suna. Dar nu e alarma, e A. Se intreaba unde sunt. Incerc sa ii explic ca e sambata si nu avem ce sa cautam la scoala. Ea sustine ca saptamana nu s-a terminat. E o discutie in contradictoriu pana ajungem sa tipam. Urlu in telefon si elementul, de care m-am speriat si credeam ca e din imaginatia mea, incepe sa vorbeasca.

Incep sa tremur... A tipa ceva din telefon, dar deja mi-a alunecat din mana. El se ridica din pat si ochii mei se atintesc aupra singurului obiect vestimentar de pe el: o pereche de boxeri CB, de culoarea trandafirului dat din dragoste. Sunt socata. Spune ca ma lasa cateva clipe singura, daca am nevoie. Dau din cap hotarata. E si el uimit de privirea mea socata. Ma asez pe pat, imi duc mana la cap si incep sa ma gandesc... Nu imi amintesc nici de vreo sticla de vin, nici de un chef cu fetele, nici de...

A lasat usa deschis si s-a auzit o voce. Nu era a lui. Deci mai e cineva aici. Sunt din ce in ce mai confuza si deja incepe sa ma infioare o durere din interior. Oare ce am facut? Arunc iar o privire spre hainele mele si atunci imi amintesc de rochia pe care mi-am cumparat-o pentru majorat. E inca in dulap. Curata, nefolosita si superba, o ador. O privesc si deja ma vad imbracata in ea. Da, majoratul este maine. Nu a fost si nu, azi nu e ziua mea. Atunci ce se intampla?

Vocea ciudata se aude din nou. Ma hotarasc sa intru in camera din care se aude. Intru, dar cu ochii inchisi si cu speranta sa nu deranjez pe nimeni. Dar nu e nimeni aici. E doar o camera, in care probabil cu o zi inainte cineva dansase, bause, mancase... E totul vraiste, un tort e aproape terminat, pahare de sampanie si un casetofon care canta numai piese de dragoste. Acum incep sa cred ca am inebunit. Dar nu... ziua mea e maine. Ies si baiatul in boxeri a venit dupa mine. Numai sunt asa socata, doar putin mai mult. Nu pot scoate niciun cuvant. Asa ca stau in fata lui si il privesc.

Deodata imi dau seama ca e chiar mai frumos decat il vazusem prima data, deci poarta doar boxeri... E brunet,cu parul bine aranjat si daca nu ma insel proaspat tuns. Are niste ochi patrunzatori... ma priveste fara surprindere. Si sprancenele sunt pronuntate, dar aranjate. Buzele sunt mari, dar subliniate delicat. Vad ca imi zambeste si deodata ma saruta. Acum da, sunt socata, traumatizata... dar ma pierd si parca visez. E spontan, tandru si dulce. E un sarut lung, intens si nu pot minti... deosebit de placut.

Cand m-am trezit din vis, reusesc sa privesc si dincolo de el. E o inimioara mare pe care e o sageata. Ma tine de mana, si ma urmeaza… sunt 18 sageti, la fiecare gasesc cate un text scris de o cate o prietena. Sunt amuzante. Sunt din copilaria mea… dar si ultimele prostii pe care le-am spus… ajung in fata ultimei usi. O deschid speriata, emotionata, dar cu el de mana… in fata mea troneaza un buchet imens de trandafiri, un superb tablou cu poze, un tort, multe baloane si un cadou impachetat. El ma priveste zambind si ma mai saruta inca o data.

Il intreb unde sunt ceilalti, dar nu stie sa-mi raspunda… imi spune doar ca el v-a fi ghidul meu pe intreaga zi. Nu cred ca as avea de ce sa ma sperii sau ceva sa nu imi placa.

Puzzle cu viata IV

Puritatea e regula de baza in jocul cu iubirea.

Cauta, cunoaste, intelege...

Camera ta e prima pe care o indragesti.

Iubirea prinde radacini si in cel mai uscat sufet.

Luna e amintirea zilei, norii sunt cearceaf pe soare.

Plimbare prin amintire

Liceu, inceput de octombrie, deschid geamul si incep sa ma pierd... privesc in jur. Sunt in liceul, unde acum 7 ani ma laudam cu examenul sustinut la matematica. Eram fericita... incepeam sa imi fac prieteni noi, sa ma adaptez la viata din liceu, desi varsta nu era a unui adolescent.

Deschid ochii si mai mult si in jurul meu observ ca nu s-au schimbat prea multe. Batranul liceu nu s-a schimbat deloc. Aceasi culoare verde ne oglideste, holurile sunt pline de cei mici, care alearga, cei mari ii injura cand sunt deranjati, profesorii se uita superior si saluta privind in alte parti. Floarea, pe care am gasit-o in clasa in prima zi de gimneziu acum zace pe un coridor. Cabinetele profesorilor sunt pline de fum si discutii. Oglinda de la intrare e asezata tot acolo, neschimbata, nemodificata, ne admiram, ne aranjam si trecem mai departe. Laboratoarele de informatica, in care am petrecut atatea ore nu s-au schimbat deloc, nici calculatoarele.

Si totusi s-a mai schimbat cate ceva. Sunt in cel de al 7 lea an, pe care il petrec aici, dar singurele diferente ar fi directorii, varsta mea si cei mai mari... cei ce au plecat. Imi trec prin minte sute de imagini cu persoane, pe care nu acum mult timp ii vedeam intrand in sali apropiate mie zambindu-mi. Si incep sa-mi compar cu cei de acum. Seamana, sunt multi care au trasaturi comune. Dar am crescut si privira mea nu mai luceste dupa ei. Nu mai pot sa ma ascund dupa inrosirea in obraji cand vad un baiat. Si atunci ma intreb: Oare asa ne vedeau si ei pe noi? Doar niste copii nebuni ce alerga prin liceu? Sau noi eram altfel? Nu stiu sa raspund sau nu sunt in masura...

O alta diferenta... e lipsa DJ-ului. Cel care ne ajuta sa terminam ora inainte de pauza... nu in timpul ei, cel care ne dadea dedicatii si ne aducea noutatiile. Cel care mi-a aratat cabina din care rasuna toata muzica din scoala. Cel care ore, zile, saptamani a muncit pt ca totul sa devina prosper. Lipsesc... si muzica, si cabina si DJ-ul. DJ-ul meu... Acum imi lipsesc si toate afisele din cabina, toate biletelele de dragoste lasate de fete in fata usii si toate insemnarile cu pixul de pe usa sau langa ea, tot parfumul de acolo si geamul, pe care niciodata nu reuseam sa il inchid. Acum imi lipsesc toate.

Imi lipseste varsta, in care puteai sa faci orice pentru ca mijloacele scuza scopul. Varsta in care am ascultat si am urlat pentru prima data: "Am doar 18 ani", desi nu eram nici pe departe aproape de majorat. Imi lipsesc si cele 3 dati din viata mea, in care m-am inrosit in fata unui baiat. Imi lipsesc mesajele din orele de romana, cand ma chinuiam sa citesc, caci stiam ca sunt urmatoarea la ascultare. Imi lipsesc anii, cand nu eram cei mai mari... imi lipseste viata fara griji.

Imi arunc privirea catre laboratorul de fizica, pentru ca acolo este locul unde au trecut cele mai grele si lungi clipe din viata mea. Laboratorul a fost un loc destinat uciderii placerii pentru fizica. Unde am luat cele mai mici note, am plans, dar am si zambit, cand intr-un final am inteles.

O voce ragusita ma cheama in clasa... e D. Plimbarea prin trecut s-a terminat. Arunc lenesa privirea peste numarul de la clasa. E 15... mereu a fost 15. Si mereu... 15. Doar ca acum 7 ani era alta usa... alta varsta.

Puzzle cu viata III

Amintirea e pastrata in locuri, in carenimeni nu poate ajunge.


Gelozia e cea mai mare gresala a omului.

Te aud, dar imi lipsesti.