Prima zi de scoala... inceputul unui nou an sau sfarsit unui capitol din viata? Inceput de sfarsit... ar fi cea mai buna exprimare, pe care o gasesc acum. Daca as vrea sa povestesc prima zi de scoala in ultimul an de liceu as spune doar atat: "Am fost fericita." Nu as da detalii, nu as mentiona nimic... Simbolul fericirii se citea ca de pe o tabla... zambeam, povesteam si eram mandre... stiam ca suntem noi.
Noi... un cuvant mare si puternic, rar intalnit cu adevarat. Nu stiu daca la noi este... dar momentan suntem fericite. Cel mai mult eu, da... recunosc. Prima zi de scoala nu a provocat decat noi priviri, idei stiute sau nu, frumusetea tinutelor atent alese, schimbari radicale... fericire.
Daca arunc privirea putin in spate ma gandesc doar la ziua de ieri... ultima zi de vacanta. Am inteles ca este ultima vacanta acasa... fara griji, examene. Ultima vacanta intreaga plina de relaxare... prima care a trecut in 2 minute, desi au fost 3 luni. Incerc sa-mi amintesc fiecare frantura din vacanta, dar nu pot... pentru ca in fiecare zi stiam ca e prea scurta... si precizam.
Ultima zi de vacanta... a fost plina de idei, amintiri, regrete si ganduri la viitor. Nu, nu la viitorul de azi... si la cel de peste ani. Viitorul care depinde de momentul de acum, de alegerile de acum... acum azi, momentul acesta, fara alte secunde in plus. Viitorul in care alegi. Si am ales... sper ca am ales Drept.
Azi am vazut doar zambete, fericire si multe emotii... La noi au lipsit emotiile, ne cunoastem deja de foarte mult timp si stim vom fi iar o mare familie cu certurile si rautatiile ei. Dar mai stim ca fara persoanele care cauzeaza asta... nu ar mai fi nimic frumos. De ce? Pentru ca nu ne-am mai bucura de noi, nu am mai fi asa fericite... si poate nu am mai avea subiect de discutie asa elaborat. Totul s-ar reduce la haine si scoala.
Priveam in jur si vedeam buchete de flori, haine noi,prieteni vechi si multe zambete. Pe buzele tuturor rasuna ca un poem: Ce ai facut vara asta? Cel mai vechi prieten era Liceul... il stim de 7 ani, desi am trecut in gradul de liceu deabia acum 3 ani. Il stim de pe vremea, in care baietii din clasa a XI a erau un mit, o frumusete, fructul interzis. Il stim de pe vremea, in care pentru a vorbi cu cineva inroseam automot. De pe vremea, in care doar visam la o rochie eleganta si suava. De pe vremea, in care majoratele erau departe....
Acum noi suntem undeva departe... undeva unde stiu ca am mai fost cand ma pierdeam in intamplarile atent ascultate... Cateodata cred ca am mai trecut prin liceu. Dar nu, pentru ca acum sunt eu cea care traieste, respira si simte...
Stiu ca unori vreau sa se termine capitolul vietii numit Liceu, dar mereu imi voi aminti de Viata Din Liceu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca acum te-au napadit nostalgiile, stai sa vezi la anu' pe vremea asta... Mie inca nu-mi vine sa cred ca nu mi-am vazut colegele astazi si ca nu am fost sa-mi cumpar caiete... si ca nu am cumparat covrigi cu susan pentru Mustata...
RăspundețiȘtergereAnyway, stiu eu un cliseu care suna foarte dragut in momente ca astea si o sa-l impart cu tine, dat fiind faptul ca I've been there si stiu sentimentul asta de "sweet memories that bring sad thoughts to the heart"....
Deci, cliseul:
"Yesterday is a canceled check. Tomorrow is a promissory note. Today is the only cash you have- so spend it wisely!"
o sa-mi fie dor de fata ta la 7 dimineata..asta stiu sigur:))XOXO:))
RăspundețiȘtergere