A fost o vremea

Telefonul suna... alerg repede si din difuzor se aude urland:
- Kwa nini mimi, Crissu?

Si atunci stiu... Diplomat?

- Nu am chef azi...
- Rom sau vin?
- 5 fara 10?
- ... parul meu minte nu are.
- Oh?
- ... sa ne facem nevazute.


... timpul s-a scurs si o astept. Sunt in fata. Nu intarzie, doar ca eu eram prea plictisita.

...dupa un timp ajunge.

Intram. Era plin. Imi arunc portofelul pe masa si ii zambesc.

- Ironic?

- Mai intrebi?

... ridic privirea si in fata mea un zambet mare... o mirare si...

un Ce faci? mi se tranteste in fata.

Sunt socata. De ce? Pentru ca privirea zambetului era ciudata. Nu era socata, nu era placuta... era doar ciudata.

Ii raspund... vorbeste cu mine, dar am impresia ca toate cuvintele trec pe langa. Purtam un dialog simplu, banal, desprins din revistele cu nume de expresii copilaresti, sau cel mult adolecentine...

Ma uit ciudat, dar realizez...

... uitasem ca port o masca. Cea numita "sa nu ma recunosca". Sunt ascunsa dupa o pereche de ochelari, un par aranjat "la moda", dar la minut, iar hainele sunt aruncate direct din sifonier. Si rad...

Morala: Nu te duce unde vrea AS.