Zilele trec... si iau cu ele si gandurile, sperantele, si orele mele. Incep sa treaca din ce in ce mai repede. Au ajuns ca un tren, ce isi doreste cu disperare sa ajunga in gara. Dar gara e departe... Asa ca a inceput sa accelereze. Sinele incep sa se incite. Soarele a devenit luminita de la capatul tunelului, desupra ta e doar un cer noros, uneori intunecat. Apesi acceleratia si crezi, iti imaginezi ca vei deraia... dar te trezesti repede, atunci cand realizezi ca asta ar insemna un vis distrus.
Visezi cu ochi deschisi la ziua in care vei putea sta relaxata, pe un sezlog, dimineata la rasarit, privind in zare, cu un pahar plin de gheata in mana stanga. Asa te imaginezi mereu... si da, deja ti-ai propus ca dupa aflarea rezultatelor sa te urci in primul tren pentru a-ti realiza visul. Visul... visul. Si ce departe e visul...
Zilele trec, rand pe rand... si din ce in ce mai mult mai multe persoane incep a se gandi la tine, la plecarea ta... la maturizarea ta. Ai crescut repede sau anii alearga disperati pentru a te imbatrani? Dar nu ai timp sa gandesti... esti programat sa ajungi acolo unde trebuie, sa inveti, sa simti, sa iti doresti.
Fiecare raza de soare pe care o mai zaresti in al toamnei aer o vezi ca pe o ultima clipa de liniste. Si... si nu vrei sa o imparti cu nimeni. E raza ta de soare... te incalzeste, te infrumuseteasa si ii arati afectiune...
Toate se termina cand pierduta in amintire te trezesti... si privesti in jurul tau...e intuneric. Arunci o privire spre ceasul aflat langa tine. Linistea a acoperit orasul, iar aerul ce patrunde in camera prevesteste gerul de peste noapte. E aproape iarna...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Love, Love, Love.