In ultimele zile, am incercat sa fac un sondaj de opinie. Unul mai ascuns, ce-i drept, pentru ca personajele sa nu-si schimbe gandurile sau ideile. Subiectul pe care am vrut sa-l descos a fost: "Baiatul perfect".
Acum cand scriu ma gandesc sa aleg intre baiat si barbat. Suntem inca adolescenti. Suntem la marginea dintre cele doua, dar nu pot alege barbat. Daca m-ai intreba de ce ti-as raspunde prin o suta de motive. Dar unul e cel mai important: nu sunt inca atat de maturi, incat sa-si ia viata in mainile sale. La varsta noastra, mintea lor zburda catre placerea nedobandita. Si asta ii face inca baieti.
Revenind la "Baiatul perfect", am realizat ca fetele au cam aceleasi ganduri despre acest subiect. Dar totusi le pot imparti in doua grupuri: cele cu baietii bruneti si ochii verzi/ albastrii si cele cu baietii cu parul blond si ochii verzi/ albastrii. Pe langa cele doua categori, mai sunt si mici detalii, care le diferentiaza pe fete: corp lucrat vs burta, ochelari sau nu, zambet pefect si baiat ingrijit. La capitolul personalitate, de aproape 2 ani aud aceeasi fraza: "..simt al umorului, bine crescut si sa se comporte frumos cu mine".
Mi-am amintit si de: What A Girl Wants, dar se pare ca la varsta noastra fetele nu vor chiar atat de multe. Uneori mai exista si extra-optiunea: masina si bani, dar nu vreau sa fiu rea pentru ca cele care au fost "supuse" sondajului nu au pronuntat niciodata mini-enumeratia.
Nu stiu de ce, dar am remarcat ca de cele mai multe ori lipsa de modestie si aroganta unui baiat ne place si/sau ne atrage. Dar naturaletea si spiritul lui de a comunica unde s-au dus? S-au pierdut in istorie?... sau pur si simplu nu mai e la moda(fashion).
Mi-a placut mereu sa cred ca toate expresiile fetelor despre baieti sunt doar momente ale varstei. Si cum cuvantul "Bun" e pe buzele tuturor ...: Ce inseamna a fi un Baiat Bun?
Sa incep cu faptul ca o aud si da, o folosesc frecvent, dar daca as da definitia unui baiat de acest tip m-as lega strict de infatisare. De ce? Pentru ca este genul de atribuire pe careo spunem celor ce nu ii cunoastem, doar ii observam si ii analizam.In concluzie a fi bun se leaga strict de infatisare, mers sau mai bine spus, defilatul prin fata fetelor.
Cum vad eu un baiat bun? Nu pot sa-l descriu. Nu stiu pe cineva care sa-mi placa, sa fie fara defect, care sa-l pot da ca model. Nu stiu nici macar daca exista. Stiu sigur ca nu m-au interesat niciodata culoarea parului sau ochii, nasul sau buzele, urechiile sau dintii. Daca toate se aranjeaza potrivit si la gat nu poarta lesa cainelui il cataloghez un "baiat bun". Dar mai spun des ca pentru mine bun nu e niciodata egal cu perfect.
Baiatul pefect nu are nici cea mai mica legatura cu frumusetea exterioara. De cele mai multe ori vine ca un bonus. Pentru acest tip de baiat frumusetea vine din starea de bine, zambetul si gandurile, pe care le exprima fara a se balbai, strica cuvintele, si a nu folosi cuvantul "nana",dar si a nu fuma ca un nebun. Un baiat perfect nu pune "parola" pe masa pentru a atrage fetele si nu te prezinta prietenilor ca fiind o amica. Frumusetea de a iubi un Baiat Perfect vine din sinceritatea si relaxarea cu care iti vorbeste despre lucrurile pe care tu nu le cunosti. E genul de baiat de la care ai ce invata. Fara ca el sa se umfle in penele imaginare.
Stiu... e din ce in ce mai greu sa gasesti un baiat perfect. Majoritatea sunt ascunsi bine in grupuri de baiati buni, undeva intr-un colt,iar ceilalti sunt acaparati de fete. Baiatul perfect stie sa tina si isi doreste o relatie de lunga durata, dar ii e greu sa gaseasca o fata care nu se ascunde dupa fondul de ten. Baiatul perfect apreciaza frumusetea naturala, dar si naturaletea ce iese prin toti porii atunci cand esti indragostita.
Dar acum... Noi, fetele, ce ne dorim? Un Baiat Perfect sau ramanem tot la Baietii Buni?
... pentru fete:
"Sunt o mitraliera mare,
Nu pistol ca Gina."
si bineinteles... stiu ca ne "place viata cand se zgaltaie masina"
si niciodata sa "nu se termina benzina".
(din cate imi amintesc e Alex- "Secret discret")
P.S.: Multumiri lui A si D pentru ca am auzit acesta melodie de un milion de ori in ultimele zile.
vineri, 25 septembrie 2009
Libertate
1. Ce speli prima dată la duş?
... parul, cred :D.
2. Care e culoarea ta de helancă preferată?
Cred ca ultima pe care am purtat-o era roz. Culoare preferata... cine mai are?
3.Îţi place cafeaua?
Dimineata primul lucru si... cu fetele, in oras.
4. Cum te simţi acum?
Obosita si putin stresata de bac. In rest nimic nou.
5.Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
Ultima data cand am verificat era "i". Au trecut vreo 5-6 zile. Sa verific iar?
6.Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Ar fi indicat sa il spun?...
Eram la mine acasa, o prietena fugise de la parinti. Cobor sa cumpar ceva si pe drum ma intalnesc cu mama ei. Aiurita, uit de micul secret si ii spun unde o gaseste. Cand ma intorc in casa...
...nu mai stiu. A sunat ceasul. Si... m-am trezit cu cafeaua in fata. Restul e istorie:)).
7.Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
Clar. M-as plictisi in maxim 2 ore... opsss 2 zile.
8. De ce ai o poftă puternică acum?
Ciocolata. Nu te gandi la nimic,ok?...
Ciocolata mea cu nuci si miere... am regasit-o iar. Intr-o noua editie. Dupa 1-2 ani de pofta.
9.La ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
Sa spun sincer... la varza de pe terasa in care trebuie sa suflu de 2 ori pe zi. Dar cine face asta?!? Eu nu.
10.Muşti sau lingi îngheţata?
Nu prea am voie sa mananc, din cauza gatului, dar cand apuc... o savurez.
11.Câte dormitoare are casa ta?
Oficial 2, dar sufrageria s-a transformat si in dormitor. Deci cam 3...
12.Ai cunoscut vreodată o celebritate?
Am fost la concerte. Dar fata in fata nu. Dar nici nu cred ca vreau...
Acum ma intreb... Cristi e o celebritate in Severin? Pentru mine, e doar EL. Dar avand in vedere numarul de emisiuni, pe care le-a prezentat... fiecare cu parerea.
13.Îţi place brânza?
Nu prea des... depinde de zile.
14.Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/ă?
Undeva prin Vama... am cateva saptamani de cand mi-a trecut.
In prezent Chirila imi tot canta Zmeul. Nu pot sa o scot... din cap, bineinteles. Incepe tot timpul la ore... si concertul se termina noaptea, cand adorm.
15.Câte ţări ai vizitat?
Fara Romania, 1.
16.Ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
Da, daca ar mai fi un nebun langa mine... si mi-ar zice mereu: "Poti sa o faci!"
17. E ceva strălucitor în camera ta?
Mintea mea...
18.Ouă albe sau maro?
Le prefer pe cele de la Paste. Deci rosul e culoarea.
19.Îţi place muzica?
Deloc... Oareunde mi-am pus castile?
20. Ai intrat vreodată într-un zid?
Am dat "putin" cu capul intr-un panou de publicitate. Se pune?
Nu a fost vina mea. Eram mica... si era doar in mijlocul strazii. Nu l-am observat. Era cam mic... sau prea mare?
21.Anotimpul preferat?
Vara= mare... deci clar: VARA
22.Adormi cu televizorul deschis?
Calculatorul... mereu sunt idle. Oare de ce? (A, ai ceva de spus? In apararea mea, bineinteles.)
23.Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
Sampanie la majorat... nu am mai putut astepta. Si oricum sunt cam mici paharele.
24.Crezi că eşti bătrân/ă?
As vrea sa fiu iar in gimnaziu. Fetele stiu de ce.
In general... eu sunt aia mica, dar nu foarte mica. Deci nu cred ca sunt...
25. Finiş. Vă vine să credeţi?
"Nu iubi cand esti eleva, ca nu sti nimic la teza." Asta nu o sa uit niciodata...
E din primul meu oracol.
gata... oracol la 18 ani;;) dupa aproape 6-7 ani in care nu am mai completat si nu am mai auzit de unul. M-am descurat bine?
... parul, cred :D.
2. Care e culoarea ta de helancă preferată?
Cred ca ultima pe care am purtat-o era roz. Culoare preferata... cine mai are?
3.Îţi place cafeaua?
Dimineata primul lucru si... cu fetele, in oras.
4. Cum te simţi acum?
Obosita si putin stresata de bac. In rest nimic nou.
5.Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
Ultima data cand am verificat era "i". Au trecut vreo 5-6 zile. Sa verific iar?
6.Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Ar fi indicat sa il spun?...
Eram la mine acasa, o prietena fugise de la parinti. Cobor sa cumpar ceva si pe drum ma intalnesc cu mama ei. Aiurita, uit de micul secret si ii spun unde o gaseste. Cand ma intorc in casa...
...nu mai stiu. A sunat ceasul. Si... m-am trezit cu cafeaua in fata. Restul e istorie:)).
7.Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
Clar. M-as plictisi in maxim 2 ore... opsss 2 zile.
8. De ce ai o poftă puternică acum?
Ciocolata. Nu te gandi la nimic,ok?...
Ciocolata mea cu nuci si miere... am regasit-o iar. Intr-o noua editie. Dupa 1-2 ani de pofta.
9.La ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
Sa spun sincer... la varza de pe terasa in care trebuie sa suflu de 2 ori pe zi. Dar cine face asta?!? Eu nu.
10.Muşti sau lingi îngheţata?
Nu prea am voie sa mananc, din cauza gatului, dar cand apuc... o savurez.
11.Câte dormitoare are casa ta?
Oficial 2, dar sufrageria s-a transformat si in dormitor. Deci cam 3...
12.Ai cunoscut vreodată o celebritate?
Am fost la concerte. Dar fata in fata nu. Dar nici nu cred ca vreau...
Acum ma intreb... Cristi e o celebritate in Severin? Pentru mine, e doar EL. Dar avand in vedere numarul de emisiuni, pe care le-a prezentat... fiecare cu parerea.
13.Îţi place brânza?
Nu prea des... depinde de zile.
14.Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/ă?
Undeva prin Vama... am cateva saptamani de cand mi-a trecut.
In prezent Chirila imi tot canta Zmeul. Nu pot sa o scot... din cap, bineinteles. Incepe tot timpul la ore... si concertul se termina noaptea, cand adorm.
15.Câte ţări ai vizitat?
Fara Romania, 1.
16.Ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
Da, daca ar mai fi un nebun langa mine... si mi-ar zice mereu: "Poti sa o faci!"
17. E ceva strălucitor în camera ta?
Mintea mea...
18.Ouă albe sau maro?
Le prefer pe cele de la Paste. Deci rosul e culoarea.
19.Îţi place muzica?
Deloc... Oareunde mi-am pus castile?
20. Ai intrat vreodată într-un zid?
Am dat "putin" cu capul intr-un panou de publicitate. Se pune?
Nu a fost vina mea. Eram mica... si era doar in mijlocul strazii. Nu l-am observat. Era cam mic... sau prea mare?
21.Anotimpul preferat?
Vara= mare... deci clar: VARA
22.Adormi cu televizorul deschis?
Calculatorul... mereu sunt idle. Oare de ce? (A, ai ceva de spus? In apararea mea, bineinteles.)
23.Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
Sampanie la majorat... nu am mai putut astepta. Si oricum sunt cam mici paharele.
24.Crezi că eşti bătrân/ă?
As vrea sa fiu iar in gimnaziu. Fetele stiu de ce.
In general... eu sunt aia mica, dar nu foarte mica. Deci nu cred ca sunt...
25. Finiş. Vă vine să credeţi?
"Nu iubi cand esti eleva, ca nu sti nimic la teza." Asta nu o sa uit niciodata...
E din primul meu oracol.
gata... oracol la 18 ani;;) dupa aproape 6-7 ani in care nu am mai completat si nu am mai auzit de unul. M-am descurat bine?
miercuri, 23 septembrie 2009
Septembrie...
Plaja pustie, un vin alb, o tigara lasata pe nisip, o chitara care rasuna, marea care o acompaniaza, luna priveste, stele sunt multe... suna telefonul. Deschizi ochii si te trezesti. Esti in camera ta. Tavanul e neschimbat de cand parintii tai s-au hotarat sa renoveze. Dulapul e la locul lui. Si calculatorul e conectat. Iti dai seama ca ai visat si incepi sa iti doresti sa te intorci.
Atunci iti amintesti de telefon si raspunzi:
- 21:00, la mine... singura.
Atat iti trebuie sa auzi. Arunci privirea lenesa pe ceas. Nu e prea tarziu. Asa ca te hotarasti sa te ridici usor din pat, sa te speli pe fata si sa incepi sa cauti prin casa lucruri de care ai nevoie.
E 9 si 10 minute, inchizi bine usa. O verifici de 3 ori. Cifra magica isi face tot timpul datoria. Pleci... pe drum asculti muzica ta preferata. Si incepi sa te simti bine. Telefonul e aruncat in geanta si suna... suna, suna, suna... Nu auzi. Muzica urla in casti. Ajungi la locul de intalnire. Stii ca ai intarziat asa ca scoti alene telefonul. Ai doar 3 apeluri ratate. Cifra magica apare iar.
A e deja nervoasa. Se stramba si intra in magazin. Acolo incepe sa rada... de tine, de sticle sau de vanzatoare. Nimeni nu stie de ce. Dar stii ca si tu razi. Pur si simplu razi. De ce? Cumperi... si iar apare cifra magica. Nu stii ce sa mai crezi. Esti cumva urmarit de ea? Te scarpini in cap si ajungi la A. E liniste si pace, doar un caine latra... inca nu te cunoaste. Vorbesti cu el si deja e fericit. Totul e la rece.
Inainte de a incepe, se aplica teorema barfei. Fiecare ce cu cine, cand si unde a facut... afli repede ultimele noutati. Hi5-ul nu minte niciodata. Razi... muzica canta, cainele latra. E exact cum trebuie... si asteptam.
Dupa un timp te hotarasti sa suni... cei care intarzie deja s-au ratacit pe drum? Nu, nu inca...
... si ajung, in sfarsit. Te duci la frigider si scoti tot ce era mai important. Le pui pe masa si...
Atunci iti amintesti de telefon si raspunzi:
- 21:00, la mine... singura.
Atat iti trebuie sa auzi. Arunci privirea lenesa pe ceas. Nu e prea tarziu. Asa ca te hotarasti sa te ridici usor din pat, sa te speli pe fata si sa incepi sa cauti prin casa lucruri de care ai nevoie.
E 9 si 10 minute, inchizi bine usa. O verifici de 3 ori. Cifra magica isi face tot timpul datoria. Pleci... pe drum asculti muzica ta preferata. Si incepi sa te simti bine. Telefonul e aruncat in geanta si suna... suna, suna, suna... Nu auzi. Muzica urla in casti. Ajungi la locul de intalnire. Stii ca ai intarziat asa ca scoti alene telefonul. Ai doar 3 apeluri ratate. Cifra magica apare iar.
A e deja nervoasa. Se stramba si intra in magazin. Acolo incepe sa rada... de tine, de sticle sau de vanzatoare. Nimeni nu stie de ce. Dar stii ca si tu razi. Pur si simplu razi. De ce? Cumperi... si iar apare cifra magica. Nu stii ce sa mai crezi. Esti cumva urmarit de ea? Te scarpini in cap si ajungi la A. E liniste si pace, doar un caine latra... inca nu te cunoaste. Vorbesti cu el si deja e fericit. Totul e la rece.
Inainte de a incepe, se aplica teorema barfei. Fiecare ce cu cine, cand si unde a facut... afli repede ultimele noutati. Hi5-ul nu minte niciodata. Razi... muzica canta, cainele latra. E exact cum trebuie... si asteptam.
Dupa un timp te hotarasti sa suni... cei care intarzie deja s-au ratacit pe drum? Nu, nu inca...
... si ajung, in sfarsit. Te duci la frigider si scoti tot ce era mai important. Le pui pe masa si...
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Transparenta vietii
Te iubesc. Aud asta zi de zi. La coltul blocului meu mereu e cineva care simte asta. In fata liceului mii de cupluri se imbratiseaza. Ajung in clasa si alte persoane isi tintesc priviri ce soptesc asta... totul se leaga de cele 2 cuvinte.
Te iubesc e pe buzele si in sufletul tuturor. Totul e iubire, magie... viata. Nu poti spune ca respiri, daca nu iubesti. Nu poti spune ca iubesti fara magie. Nu poti spune ca iubesti, fara sa traiesti. Iubire avem, daruim si primim. Dar... uneori, cel mai frumos e atunci cand magia face cuplu cu nepasarea, indiferenta.
Cand incepi sa iubesti, uiti sa gandesti. Incepi sa visezi. Uiti de tine si de orice altceva... esti doar Tu... si El. Am invatat ca iubirea e oarba, dar stim ca iubirea interzisa e cea mai fascinanta, mai puternica. Desi stii ca el priveste prin tine, tu devi mai razbunatoare si ti-l doresti un pic mai mult. E un pic mai intepator. De cele mai multe ori iubesti, desi nu cunosti. De ce? Pentru ca iti doresti mai mult... mai mult mister, mai multa noutate, mai multa fericire?
M-am intrebat mereu de ce inselam? De ce? Nu putem trai fara? Nu stiu, inca nu am rezolvat misterul. Inca sunt de parere ca atunci cand inselam numai avem nevoie de cel de langa noi. Si atunci de ce nu rupem legatura? Pentru ca de cele mai multe ori nu e adevarul. Avem nevoie si de altcineva... sau e doar adrenalina? Sau sa fie placerea de a sti ca inca suntem independenti? Nu stiu. Dar ma gandesc mereu ca are legatura cu iubirea interzisa, pacatul suprem.
De ce ar mai fi reguli daca nu le-am incalca? De ce ar mai fi zambete, daca nu ne-ar curge lacrimi? De ce am mai trai fara iubire? De ce?
... pentru ca ne place. Pentru ca toate se leaga. Pentru ca asa suntem noi.
In viata am observat ca ne place exact ce nu putem atinge sau ce e foarte greu de ajuns. De aici a aparut intrebarea: "Eu de ce nu pot?". Poti, dar nu inseamna ca iti si doresti.
Mica fiind mi-am dorit sa nu mai fiu creata. Acum parul meu brunet e din ce in ce mai drept. Nu stiu ce miracol a facut asta. Nu stiu daca dorinta sau doar hormonii adolescentei... Dar acum as da orice pentru un minim de bucle. Dar nu cred ca miracolul se mai intoarce. Asa e si in iubire.
Dupa ce ajungem in varful muntelui, vrem iar in campia ce ne-a fost alaturi mereu. Dupa toata munca depusa, vrem iar la inceput. Dupa ce toata copilaria visezi la maturitate, incepi sa iti doresti iar sa te intorci printre papusi si vise nespulberate.
Asa e viata?...fara schimbari si vise nu am mai putea trai, nu am mai avea ce ne dori. Daca toti am fi perfecti, oare pamantul s-ar mai invarti? Nu stiu, dar nu cred ca mi-as dori sa aflu... Nu vreau sa mai schimb nimic. Vreau ca timpul sa se opreasca un minut. Sa ma bucur de acum, nu de viitor.
Si sa ma pierd... in prezent.
Te iubesc e pe buzele si in sufletul tuturor. Totul e iubire, magie... viata. Nu poti spune ca respiri, daca nu iubesti. Nu poti spune ca iubesti fara magie. Nu poti spune ca iubesti, fara sa traiesti. Iubire avem, daruim si primim. Dar... uneori, cel mai frumos e atunci cand magia face cuplu cu nepasarea, indiferenta.
Cand incepi sa iubesti, uiti sa gandesti. Incepi sa visezi. Uiti de tine si de orice altceva... esti doar Tu... si El. Am invatat ca iubirea e oarba, dar stim ca iubirea interzisa e cea mai fascinanta, mai puternica. Desi stii ca el priveste prin tine, tu devi mai razbunatoare si ti-l doresti un pic mai mult. E un pic mai intepator. De cele mai multe ori iubesti, desi nu cunosti. De ce? Pentru ca iti doresti mai mult... mai mult mister, mai multa noutate, mai multa fericire?
M-am intrebat mereu de ce inselam? De ce? Nu putem trai fara? Nu stiu, inca nu am rezolvat misterul. Inca sunt de parere ca atunci cand inselam numai avem nevoie de cel de langa noi. Si atunci de ce nu rupem legatura? Pentru ca de cele mai multe ori nu e adevarul. Avem nevoie si de altcineva... sau e doar adrenalina? Sau sa fie placerea de a sti ca inca suntem independenti? Nu stiu. Dar ma gandesc mereu ca are legatura cu iubirea interzisa, pacatul suprem.
De ce ar mai fi reguli daca nu le-am incalca? De ce ar mai fi zambete, daca nu ne-ar curge lacrimi? De ce am mai trai fara iubire? De ce?
... pentru ca ne place. Pentru ca toate se leaga. Pentru ca asa suntem noi.
In viata am observat ca ne place exact ce nu putem atinge sau ce e foarte greu de ajuns. De aici a aparut intrebarea: "Eu de ce nu pot?". Poti, dar nu inseamna ca iti si doresti.
Mica fiind mi-am dorit sa nu mai fiu creata. Acum parul meu brunet e din ce in ce mai drept. Nu stiu ce miracol a facut asta. Nu stiu daca dorinta sau doar hormonii adolescentei... Dar acum as da orice pentru un minim de bucle. Dar nu cred ca miracolul se mai intoarce. Asa e si in iubire.
Dupa ce ajungem in varful muntelui, vrem iar in campia ce ne-a fost alaturi mereu. Dupa toata munca depusa, vrem iar la inceput. Dupa ce toata copilaria visezi la maturitate, incepi sa iti doresti iar sa te intorci printre papusi si vise nespulberate.
Asa e viata?...fara schimbari si vise nu am mai putea trai, nu am mai avea ce ne dori. Daca toti am fi perfecti, oare pamantul s-ar mai invarti? Nu stiu, dar nu cred ca mi-as dori sa aflu... Nu vreau sa mai schimb nimic. Vreau ca timpul sa se opreasca un minut. Sa ma bucur de acum, nu de viitor.
Si sa ma pierd... in prezent.
Relatia mea cu fotografia
“Fotografia este un secret despre secret. Cu cat iti spune mai mult, cu atat vei intelege mai putin ” Diane Arbust
Fotografia, cu trecerea anilor a devenit o meserie, dar totul a inceput de la o pasiune. Pasiunea pentru frumusete si emotie se etaleaza in majoritatea fotografiilor din jurul nostru. O fotografie, care stie sa impresioneze, este facuta doar din pasiune si emotie pentru realitatea captata.
Desi meseria de fotograf este una bine platita, acestia nu uita sa atribuie fotografiei sentimente, trairi, emotii personale. O fotografie are intotdeauna o bucatica din personalitatea creatorului, asternuta ca semnatura.
Zi de zi, in jurul meu observ miile de bannere ce atarna grandioas peste un hotel sau bloc, reclamele din reviste imi zambesc incercand sa promoveze. Agentiile de turism umplu orasul cu imagini din alte tari pentru a ne alege planurile de vacanta. In saloanele de coafura ne sunt prezentate fete pentru a ne decide, la intrarea in magazine sunt reclame mari cu un produs si o persoana publica ne indeamna sa cumparam. In mai putin cuvinte fotografia din industria comertului promoveaza diferite lucruri prin tehnica de ” a atrage privirea.”.
Fotografia este fololsita si la concursurile de miss. Pentru a nu se isca conflicte,fetele sunt prezentate juriului inaintea concursului doar prin fotografie. Gasim cereri ale angajatorilor de a gasi in C.V. o fotografie de tip portret. De multe ori instructiunile de ansamblare a unui lucru sunt prin fotografi. In calendare apar diverse cadre pentru a infrumuseta. Pe internet producatorii vand produsele doar prin imagine si text.
In viata mea fotografia este doar o pasiune. Fotografiile mele sunt peisaje descrise in culori, anotimpuri pierdute, personaje in decor, frumusetea singuratatii si inaltimile muntilor.
Fotografia face cat o mie de cuvinte. Nu poti povesti frumusetea unui peisaj, pentru ca sunt prea putine cuvinte. Nu poti descrie zambetul unui copil fericit, culoarea florilor, albastrul cerului sau puritatea apei. Nu poti simti personalitatea fotografului mai bine decat prin pasiunea sa.
O fotografie poate ajunge un mit, pentru ca frumusetea ei e unica si poate indescifrabila. Poate fi simpla doar atunci cand cei ce o admira nu pot simti nimic. Nu poate fi considerata o fotografie proasta, doar una cu o alta viziune. Fotografie este un lant de sentimente, emotii, frumusete si este caracteristica fotografului.
Life is like a good black and white photograph, there’s black, there’s white, and lots of shades in between. - Karl Heiner
Fotografia, cu trecerea anilor a devenit o meserie, dar totul a inceput de la o pasiune. Pasiunea pentru frumusete si emotie se etaleaza in majoritatea fotografiilor din jurul nostru. O fotografie, care stie sa impresioneze, este facuta doar din pasiune si emotie pentru realitatea captata.
Desi meseria de fotograf este una bine platita, acestia nu uita sa atribuie fotografiei sentimente, trairi, emotii personale. O fotografie are intotdeauna o bucatica din personalitatea creatorului, asternuta ca semnatura.
Zi de zi, in jurul meu observ miile de bannere ce atarna grandioas peste un hotel sau bloc, reclamele din reviste imi zambesc incercand sa promoveze. Agentiile de turism umplu orasul cu imagini din alte tari pentru a ne alege planurile de vacanta. In saloanele de coafura ne sunt prezentate fete pentru a ne decide, la intrarea in magazine sunt reclame mari cu un produs si o persoana publica ne indeamna sa cumparam. In mai putin cuvinte fotografia din industria comertului promoveaza diferite lucruri prin tehnica de ” a atrage privirea.”.
Fotografia este fololsita si la concursurile de miss. Pentru a nu se isca conflicte,fetele sunt prezentate juriului inaintea concursului doar prin fotografie. Gasim cereri ale angajatorilor de a gasi in C.V. o fotografie de tip portret. De multe ori instructiunile de ansamblare a unui lucru sunt prin fotografi. In calendare apar diverse cadre pentru a infrumuseta. Pe internet producatorii vand produsele doar prin imagine si text.
In viata mea fotografia este doar o pasiune. Fotografiile mele sunt peisaje descrise in culori, anotimpuri pierdute, personaje in decor, frumusetea singuratatii si inaltimile muntilor.
Fotografia face cat o mie de cuvinte. Nu poti povesti frumusetea unui peisaj, pentru ca sunt prea putine cuvinte. Nu poti descrie zambetul unui copil fericit, culoarea florilor, albastrul cerului sau puritatea apei. Nu poti simti personalitatea fotografului mai bine decat prin pasiunea sa.
O fotografie poate ajunge un mit, pentru ca frumusetea ei e unica si poate indescifrabila. Poate fi simpla doar atunci cand cei ce o admira nu pot simti nimic. Nu poate fi considerata o fotografie proasta, doar una cu o alta viziune. Fotografie este un lant de sentimente, emotii, frumusete si este caracteristica fotografului.
Life is like a good black and white photograph, there’s black, there’s white, and lots of shades in between. - Karl Heiner
Puzzle cu viata II
Vrei sa te ascunzi?
Te pierzi in vise, dar te trezesti in realitate. 
Viata... se schimba cand nici nu te astepti.miercuri, 16 septembrie 2009
Noapte de mai II
Un sarut umed, vascos si unic... ne-am pierdut in el. Am uitat de timp si lume. Auzeam doar marea. Spuma era mai alba, valurile erau mai dese si mai furioase. Eram fericiti ca marea ne ofera un spatiu romantic si ne poate ocroti. Vantul batea inca cu putere, dar noi doi nu il mai simteam. Eram in bratele lui. Ma strangea cu putere, vroia sa ma simta mai aproape sau doar dorinta de a nu pleca de langa el. Nu am aflat inca. Nu am vrut sa intreb. Imi placea starea pe care mi-o dadea aceasta imbratisare.
Priveam marea si nu ne trebuia nimic mai mult. Nici vorbe, care sa se lege de cuvinte. Nici ganduri, doar priviri si saruturi. Ne pierdeam in zare si era unic. Era o senzatie de protectie, iubire. Toate amestecate cu mirosul de mare. Nu am vorbit, dar cum deja trecuse de ora 2 am decis sa ramanem la rasarit.
Ne intindem iar pe spate. Il strang cu putere de mana. Il privesc in ochii sai, mai inchisi, ce sclipeau. Nu am putut sa ii spun asta. De ce? Nu stiu. Am inchis ochii sa ma asigur ca nu visez, dar am inceput sa visez. Nu imi mai amintesc... stiu doar ca atunci cand i-am deschis iar el ma privea. Mainile noastre erau inca impreuna. Soarele nu rasarise. Totul era exact asa cum il lasasem, doar ca era putin mai multa lumina.
Il salut. Primele noastre cuvinte din noaptea aia. Zambeste si purtam o conversatie despre mine. Imi spune despre visul meu. Nu mi-l mai aminteam. Dar el spune ca am inceput sa vorbesc. Realizez repede ca nu e ceva prea bun sa vorbim despre visul meu si schimb subiectul. Il intreb de foile pentru discursul de a doua zi. Le scoate din bucunar. Mi le arata, apoi isi aprinde o tigara. O fumeaza cu putere. Incep sa rad, cand vad ca nu au trecut 2 minute si deja a terminat-o.
Privim iar marea. Suntem iar imbratisati, dar acum vorbim. Vorbim despre tot ce putem sa ne legam. Incepem sa ne cunoastem mai bine... doar petrecusem o noapte impreuna. E deja 5 si ceva. Ma bucur cand aflu pentru ca rasaritul nu era departe. Zambim si ne reamintim de noaptea care inca nu s-a terminat. Incepem sa ne sarutam sub motiv de amintire. Si ne simtim minunat impreuna.
E deja ora rasaritului. Lumina e deja langa noi. Acum asteptam soarele...
...asteptam.
Dupa 30 de minute, am decis ca am asteptat destul... Nu, nu e un rasarit. E un rasarit cu nori. Nu stiu de ce nu am putut termina noaptea intr-un mod superb. Dar el imi da raspunsul: "L-am eclipsat.". Si atunci zambesc iar. Stie sa ma faca fericita, doar prin cuvinte. Ne indreptam impreuna spre hotelul unde eram cazati. Era ultima zi. Ziua cea mare, cea pentru care am venit aici.
Avem de urcat cateva scari. Suntem la ultimul etaj. Dupa noi un catel ne urmeaza. Ma joc putin cu el... e alb cu negru si imi aminteste de a mea. Il pierdem in spatele nostru. Ajungem in fata usii de la camera mea. Ma cuprinde in brate si ma saruta de parca nu m-ar mai fi vazut de cativa ani. Il strang si eu pe el. Imi da drumu si il privesc cum se intoarce cu spatele. Intra in camera lui, iar eu raman ca o umbra... si privesc in gol.
La mine in camera e liniste. Vad un singur ochi deschis, care incearca sa ma regaseasca in amintire. Dar nu reuseste. Patul meu e deja ocupat. Gasesc doar unul gol, dar plin cu haine. Imi fac loc. Ma asez... si inchid ochii.
Nu stiu cat a durat, dar aud o bataie in usa.Nu a provocat nicio modificare. Toate fetele dorm, nici nu s-au intors. Ies speriata sa deschid.
E el... si zambeste.
Priveam marea si nu ne trebuia nimic mai mult. Nici vorbe, care sa se lege de cuvinte. Nici ganduri, doar priviri si saruturi. Ne pierdeam in zare si era unic. Era o senzatie de protectie, iubire. Toate amestecate cu mirosul de mare. Nu am vorbit, dar cum deja trecuse de ora 2 am decis sa ramanem la rasarit.
Ne intindem iar pe spate. Il strang cu putere de mana. Il privesc in ochii sai, mai inchisi, ce sclipeau. Nu am putut sa ii spun asta. De ce? Nu stiu. Am inchis ochii sa ma asigur ca nu visez, dar am inceput sa visez. Nu imi mai amintesc... stiu doar ca atunci cand i-am deschis iar el ma privea. Mainile noastre erau inca impreuna. Soarele nu rasarise. Totul era exact asa cum il lasasem, doar ca era putin mai multa lumina.
Il salut. Primele noastre cuvinte din noaptea aia. Zambeste si purtam o conversatie despre mine. Imi spune despre visul meu. Nu mi-l mai aminteam. Dar el spune ca am inceput sa vorbesc. Realizez repede ca nu e ceva prea bun sa vorbim despre visul meu si schimb subiectul. Il intreb de foile pentru discursul de a doua zi. Le scoate din bucunar. Mi le arata, apoi isi aprinde o tigara. O fumeaza cu putere. Incep sa rad, cand vad ca nu au trecut 2 minute si deja a terminat-o.
Privim iar marea. Suntem iar imbratisati, dar acum vorbim. Vorbim despre tot ce putem sa ne legam. Incepem sa ne cunoastem mai bine... doar petrecusem o noapte impreuna. E deja 5 si ceva. Ma bucur cand aflu pentru ca rasaritul nu era departe. Zambim si ne reamintim de noaptea care inca nu s-a terminat. Incepem sa ne sarutam sub motiv de amintire. Si ne simtim minunat impreuna.
E deja ora rasaritului. Lumina e deja langa noi. Acum asteptam soarele...
...asteptam.
Dupa 30 de minute, am decis ca am asteptat destul... Nu, nu e un rasarit. E un rasarit cu nori. Nu stiu de ce nu am putut termina noaptea intr-un mod superb. Dar el imi da raspunsul: "L-am eclipsat.". Si atunci zambesc iar. Stie sa ma faca fericita, doar prin cuvinte. Ne indreptam impreuna spre hotelul unde eram cazati. Era ultima zi. Ziua cea mare, cea pentru care am venit aici.
Avem de urcat cateva scari. Suntem la ultimul etaj. Dupa noi un catel ne urmeaza. Ma joc putin cu el... e alb cu negru si imi aminteste de a mea. Il pierdem in spatele nostru. Ajungem in fata usii de la camera mea. Ma cuprinde in brate si ma saruta de parca nu m-ar mai fi vazut de cativa ani. Il strang si eu pe el. Imi da drumu si il privesc cum se intoarce cu spatele. Intra in camera lui, iar eu raman ca o umbra... si privesc in gol.
La mine in camera e liniste. Vad un singur ochi deschis, care incearca sa ma regaseasca in amintire. Dar nu reuseste. Patul meu e deja ocupat. Gasesc doar unul gol, dar plin cu haine. Imi fac loc. Ma asez... si inchid ochii.
Nu stiu cat a durat, dar aud o bataie in usa.Nu a provocat nicio modificare. Toate fetele dorm, nici nu s-au intors. Ies speriata sa deschid.
E el... si zambeste.
marți, 15 septembrie 2009
Noapte de mai I
E noaptea. E ora 11. E intuneric, lumina e stinsa. Esti singur. Vezi formele, dar nu vrei si nu sti sa le indentifici. Nu sti inca bine camera. Nu o iubesti si nu e a ta. Nu esti aici decat de 2 zile. Nu ai stat prea mult sa analizezi si nici nu vrei. Si atunci te apuca gandurile. Visezi la viitor si deschizi cartea cu amintirile din trecut. Te pierzi in ele, dar uiti de prezent. Pe el unde l-ai lasat? Cui l-ai lasat? Si atunci o voce ce iti striga numele se apropie de tine.
Se deschide usa. E D. O cunosti de cativa ani si ea te stie mai bine ca oricine. O privesti in ochi si ii spui ca te gandesti la anumite lucruri. Ea stie ce e in minte ta, dar glasul ei dulce si viu te ridica si pe tine la viata. Cuvintele ei mari si tari se imprastie in toata camera, dar tot ce tu poti sa auzi e marea. Marea care intra pe geamul intredeschis. Marea care e aproape de tine, caci hotelul care stai e pe plaja. Si atunci iti dai seama ce vrei...
In cateva minute arunci hainele pe tine si usa e deja inchisa. Te trezesti pe o plaja intinsa si delimitata doar de mare si o strada, pe care rar auzi o masina. Porti o converstie despre o tema deja dezbatuta, dar nu poti sa gandesti. Esti prea pierdut in tot ce e in jurul tau. Nu te poti concentra. Te intinzi... asculti marea, vantul sopteste cuvinte dulci valurilor, stelele te privesc, stralucesc si sunt fericite, nisipul iti invadeaza parul, iar in palma ta il strangi cu putere... o scoica te asculta.
D e langa mine. Ascultam impreuna marea si vantul. Ne pierdem usor. Cu ochii larg deschisi ajungem sa visam. Nu am intrebat-o la ce viseaza ea. Eu stiam la ce visez eu si imi era deajuns. Deodata... un caine latra. E din ce in ce mai aproape, dar se opreste. Ne ridicam sa privim mai atente si vedem o umbra. Umbra mergatoare. E inalta si nu se distinge nimic. Dar o aud pe D:" El e.".
Il las sa ajunga in dreptul nostru. Si il strig. Nu raspunde. Dar umbra mergatoare se apropie de noi. Zambesc, dar nimeni nu ma vede. Noaptea are grija de asta. Ajunge in fata noastra. Stiam ca nu ne-am inselat. Se aseaza langa noi, fara sa spuna nimic. Nu a scos un sunet sau un cuvant. El e. El e baiatul inalt si brunet. El e sotul marii. El a cerut-o de sotie. El o iubeste. El e.
E inceputul verii. E jumatatea lui mai. Vantul incepe sa isi faca simtita prezenta mai tare. Noi privim marea. Nimeni nu a mai spus nimic. Nu am putut intrelupe o discutie intre sotie si el. Mai ales acum cand el tace. Tocmai barbatul. Toti suntem linistiti si fericiti. Nu discuta, nu comunicam, doar privim, gandim, analizam. Ne pierdem in linistea marii... cand valurile imbratiseaza digurile, spuma e densa, vantul saruta marea, nisipul o imbratiseaza, scoicile o privesc nemiscate.
Dupa cateva minute, D se ridica in picioare. Isi aminteste ca uitase ceva. Ramanem singuri. Noi doi si marea. Ne intindem pe spate si simtim iar nisipul peste tot. Mana mea se joaca prin nisip pana cand o intalneste pe a lui. Se leaga, ne simtim, iar apoi ne privim. Ochi in ochi fara sa scoatem o vorba, fara sa clipim, nu mai puteam gandi... ne pierdeam in privirea ceiluilalt. Era frumos. Eram perfecti. Eram fericiti. Un fir de par ne-a facut sa ne apropiem mai mult si...
Acum vorbele erau sarturi, stelele erau ochii, vantul era atingerea, spuma marii era fericirea...
Ne-am pierdut... si marea ne privea. Zambeam fara motiv, ochii erau fericiti. Un caine se aseaza langa noi. Sta cuminte in locul lui D. La inceput radeam, dar apoi ne privim iar, ne amintim de noi doi...
...si ne pierdem iar intr-un sarut.
Se deschide usa. E D. O cunosti de cativa ani si ea te stie mai bine ca oricine. O privesti in ochi si ii spui ca te gandesti la anumite lucruri. Ea stie ce e in minte ta, dar glasul ei dulce si viu te ridica si pe tine la viata. Cuvintele ei mari si tari se imprastie in toata camera, dar tot ce tu poti sa auzi e marea. Marea care intra pe geamul intredeschis. Marea care e aproape de tine, caci hotelul care stai e pe plaja. Si atunci iti dai seama ce vrei...
In cateva minute arunci hainele pe tine si usa e deja inchisa. Te trezesti pe o plaja intinsa si delimitata doar de mare si o strada, pe care rar auzi o masina. Porti o converstie despre o tema deja dezbatuta, dar nu poti sa gandesti. Esti prea pierdut in tot ce e in jurul tau. Nu te poti concentra. Te intinzi... asculti marea, vantul sopteste cuvinte dulci valurilor, stelele te privesc, stralucesc si sunt fericite, nisipul iti invadeaza parul, iar in palma ta il strangi cu putere... o scoica te asculta.
D e langa mine. Ascultam impreuna marea si vantul. Ne pierdem usor. Cu ochii larg deschisi ajungem sa visam. Nu am intrebat-o la ce viseaza ea. Eu stiam la ce visez eu si imi era deajuns. Deodata... un caine latra. E din ce in ce mai aproape, dar se opreste. Ne ridicam sa privim mai atente si vedem o umbra. Umbra mergatoare. E inalta si nu se distinge nimic. Dar o aud pe D:" El e.".
Il las sa ajunga in dreptul nostru. Si il strig. Nu raspunde. Dar umbra mergatoare se apropie de noi. Zambesc, dar nimeni nu ma vede. Noaptea are grija de asta. Ajunge in fata noastra. Stiam ca nu ne-am inselat. Se aseaza langa noi, fara sa spuna nimic. Nu a scos un sunet sau un cuvant. El e. El e baiatul inalt si brunet. El e sotul marii. El a cerut-o de sotie. El o iubeste. El e.
E inceputul verii. E jumatatea lui mai. Vantul incepe sa isi faca simtita prezenta mai tare. Noi privim marea. Nimeni nu a mai spus nimic. Nu am putut intrelupe o discutie intre sotie si el. Mai ales acum cand el tace. Tocmai barbatul. Toti suntem linistiti si fericiti. Nu discuta, nu comunicam, doar privim, gandim, analizam. Ne pierdem in linistea marii... cand valurile imbratiseaza digurile, spuma e densa, vantul saruta marea, nisipul o imbratiseaza, scoicile o privesc nemiscate.
Dupa cateva minute, D se ridica in picioare. Isi aminteste ca uitase ceva. Ramanem singuri. Noi doi si marea. Ne intindem pe spate si simtim iar nisipul peste tot. Mana mea se joaca prin nisip pana cand o intalneste pe a lui. Se leaga, ne simtim, iar apoi ne privim. Ochi in ochi fara sa scoatem o vorba, fara sa clipim, nu mai puteam gandi... ne pierdeam in privirea ceiluilalt. Era frumos. Eram perfecti. Eram fericiti. Un fir de par ne-a facut sa ne apropiem mai mult si...
Acum vorbele erau sarturi, stelele erau ochii, vantul era atingerea, spuma marii era fericirea...
Ne-am pierdut... si marea ne privea. Zambeam fara motiv, ochii erau fericiti. Un caine se aseaza langa noi. Sta cuminte in locul lui D. La inceput radeam, dar apoi ne privim iar, ne amintim de noi doi...
...si ne pierdem iar intr-un sarut.
Prima intalnire
E seara... vara. E ora 8 si un pic. Ea ajunge. Ascunsa, deschisa posteta, scoate grabita oglinda si priveste atent in ea. Se vede, se admira si incepe sa zambeasca. A prins curaj. E fericita si arata asta. Misca genele senzual, buzele sunt atent lustruite, parul e perfect aranjat, iar tinuta o carcaterizeaza. E bine. E perfect pentru o intalnire... Se simte bine. Si atitudinea e tot ce conteaza acum.
Paseste cu incredere si iese din ascunzatoarea dedicata privirii in oglinda. Il vede si cu un gest delicat arunca o privire la ceasul ce straluceste la mana. E perfect, a intarziat exact timpul in care era ascunsa pentru a prinde incredere. Sunt exact 5 minute trecute peste ora 8.
El e aranjat. Parfumul lui deja il simti adus de vant. Barba lui e exact cum trebuie. Parul nu e prea mult aranjat. Iar camasa ii vine perfect. Zambeste atunci cand o zareste si incepe sa ii urmareasca fiecare pas. Repede isi da seama ca nu s-a gandit ca vor face la intalnire asa ca incearca sa improvizeze. In stanga lui vede un bar si stie ca e unul din locul preferat al fetelor.
Ajunsa la el, ea priveste atenta alunita de pe obrazul stang. Ii place. Zambeste, se saluta si asteapta cateva cuvinte de la el. Dar el nu prea poate. E fermecat de ea. Se inroseste putin, dar nu se poate observa. E totul aranajat incat sa nu poti fi luat prin surprindere. In cele din urma reuseste sa ii sugereze barul de langa ei. Ea refuza politicos si ii cere o plimbare prin parc.
Nu e prea departe, ajung repede. E vara, soare acum incearca sa apuna,dar inca nu a reusit. Se privesc, dar nu exista cuvinte. Totul e compus din zambete. Mainile ii tremura, asa ca decide sa isi aprinda o tigara. Ea nu stie. Nu a mai fumat. Nu a incercat. Nu a avut cu cine. El o priveste lung, iar ea ii cere gratios o tigara. Incearca sa o aprinda. Nu reuseste. El o ajuta, iar apropierea a adus la un sarut. E moale, e delicat si foarte dulce. E primul sarut din viata ei. E prima tigara din mana ei. O tine delicat, dar e inca putin socata de sarutul lor. A fost scurt, dar a meritat.
Ea isi atinge cu o mana buzele. Sunt tot acolo, dar mult mai fericite. El fumeaza grav si incearca sa faca o conversatie. Ea incearca sa fumeze. Reuseste. El o rasplateste cu un alt sarut. De data asta, e putin mai lung si mai intens. O ia in brate... ochii lor stralucesc de fericire si dorinta. Nu se cunosc prea bine, dar amandoi stiu ca se vor iubi.
Isi desface stramtoarea... ii da drumul. Ea se piede in ochii lui si ii ajunge in suflet. Il citeste ca pe o carte. E atenta, surpinsa si o urma de fericire ii invadeaza corpul si fata... E el. Baiatul mult visat. Singurul, care ii provoaca fluturasi. Singurul, in care are incredere ca o v-a face fericita. Singurul, care e pe gustul ei. Singurul, care ii produce scantei in privire...
Paseste cu incredere si iese din ascunzatoarea dedicata privirii in oglinda. Il vede si cu un gest delicat arunca o privire la ceasul ce straluceste la mana. E perfect, a intarziat exact timpul in care era ascunsa pentru a prinde incredere. Sunt exact 5 minute trecute peste ora 8.
El e aranjat. Parfumul lui deja il simti adus de vant. Barba lui e exact cum trebuie. Parul nu e prea mult aranjat. Iar camasa ii vine perfect. Zambeste atunci cand o zareste si incepe sa ii urmareasca fiecare pas. Repede isi da seama ca nu s-a gandit ca vor face la intalnire asa ca incearca sa improvizeze. In stanga lui vede un bar si stie ca e unul din locul preferat al fetelor.
Ajunsa la el, ea priveste atenta alunita de pe obrazul stang. Ii place. Zambeste, se saluta si asteapta cateva cuvinte de la el. Dar el nu prea poate. E fermecat de ea. Se inroseste putin, dar nu se poate observa. E totul aranajat incat sa nu poti fi luat prin surprindere. In cele din urma reuseste sa ii sugereze barul de langa ei. Ea refuza politicos si ii cere o plimbare prin parc.
Nu e prea departe, ajung repede. E vara, soare acum incearca sa apuna,dar inca nu a reusit. Se privesc, dar nu exista cuvinte. Totul e compus din zambete. Mainile ii tremura, asa ca decide sa isi aprinda o tigara. Ea nu stie. Nu a mai fumat. Nu a incercat. Nu a avut cu cine. El o priveste lung, iar ea ii cere gratios o tigara. Incearca sa o aprinda. Nu reuseste. El o ajuta, iar apropierea a adus la un sarut. E moale, e delicat si foarte dulce. E primul sarut din viata ei. E prima tigara din mana ei. O tine delicat, dar e inca putin socata de sarutul lor. A fost scurt, dar a meritat.
Ea isi atinge cu o mana buzele. Sunt tot acolo, dar mult mai fericite. El fumeaza grav si incearca sa faca o conversatie. Ea incearca sa fumeze. Reuseste. El o rasplateste cu un alt sarut. De data asta, e putin mai lung si mai intens. O ia in brate... ochii lor stralucesc de fericire si dorinta. Nu se cunosc prea bine, dar amandoi stiu ca se vor iubi.
Isi desface stramtoarea... ii da drumul. Ea se piede in ochii lui si ii ajunge in suflet. Il citeste ca pe o carte. E atenta, surpinsa si o urma de fericire ii invadeaza corpul si fata... E el. Baiatul mult visat. Singurul, care ii provoaca fluturasi. Singurul, in care are incredere ca o v-a face fericita. Singurul, care e pe gustul ei. Singurul, care ii produce scantei in privire...
Rana superficiala
Dupa ani si ani incep sa realizez ca viata se schimba. Totul se schimba. Nimic nu ramane intact. De la cupluri la despartire, de la prieteni la dezamagire, de la iubire la ura, de la privire la sarut, de la a fi la a pierde, de zambet la lacrima, de la a avea si a pierde, de la gelozie la superficialitate, de la mine la tine... toate se schimba continuu si repede.
Gandurile sau incercarile de a pastra ceva in stare initiala sunt esuate. Nu poti, nu ai cum, e nevoie de puteri malefice, pe care nimeni nu le-a intalnit sau avut vreodata. Vreau sa opresc timpul. Vreau ca totul sa ramana neschimbat o clipa. Vreau sa am timp de vise. Vreau sa visez la mare si la iubire.
Daca timpul trece si totul se schimba incep sa privesc in urma mea. Il asez langa prezent si incep sa compar. Se intalnesc doua veri... doi ani. Cineva m-a pierdut in spatele lui, iar eu i-am devenit umbra. Cineva mi-a zambit dupa ce ne-am certat. Cineva a plecat si a lasat in urma doar amintiru. Cineva... din 3 cupluri, 2 nu mai sunt. Din 3 zile s-au schimbat in 2 nopti... 10 priviri au ajuns la un sarut, iar o cearta a insemnat eliberare. O decizie... fericire. E greu... a trecut mult. Am inceput sa simt, sa ating, sa visez... dar nu am reusit sa opresc timpul.
Timp, incotro mergi?
Gandurile sau incercarile de a pastra ceva in stare initiala sunt esuate. Nu poti, nu ai cum, e nevoie de puteri malefice, pe care nimeni nu le-a intalnit sau avut vreodata. Vreau sa opresc timpul. Vreau ca totul sa ramana neschimbat o clipa. Vreau sa am timp de vise. Vreau sa visez la mare si la iubire.
Daca timpul trece si totul se schimba incep sa privesc in urma mea. Il asez langa prezent si incep sa compar. Se intalnesc doua veri... doi ani. Cineva m-a pierdut in spatele lui, iar eu i-am devenit umbra. Cineva mi-a zambit dupa ce ne-am certat. Cineva a plecat si a lasat in urma doar amintiru. Cineva... din 3 cupluri, 2 nu mai sunt. Din 3 zile s-au schimbat in 2 nopti... 10 priviri au ajuns la un sarut, iar o cearta a insemnat eliberare. O decizie... fericire. E greu... a trecut mult. Am inceput sa simt, sa ating, sa visez... dar nu am reusit sa opresc timpul.
Timp, incotro mergi?
luni, 14 septembrie 2009
Ani de Liceu
Prima zi de scoala... inceputul unui nou an sau sfarsit unui capitol din viata? Inceput de sfarsit... ar fi cea mai buna exprimare, pe care o gasesc acum. Daca as vrea sa povestesc prima zi de scoala in ultimul an de liceu as spune doar atat: "Am fost fericita." Nu as da detalii, nu as mentiona nimic... Simbolul fericirii se citea ca de pe o tabla... zambeam, povesteam si eram mandre... stiam ca suntem noi.
Noi... un cuvant mare si puternic, rar intalnit cu adevarat. Nu stiu daca la noi este... dar momentan suntem fericite. Cel mai mult eu, da... recunosc. Prima zi de scoala nu a provocat decat noi priviri, idei stiute sau nu, frumusetea tinutelor atent alese, schimbari radicale... fericire.
Daca arunc privirea putin in spate ma gandesc doar la ziua de ieri... ultima zi de vacanta. Am inteles ca este ultima vacanta acasa... fara griji, examene. Ultima vacanta intreaga plina de relaxare... prima care a trecut in 2 minute, desi au fost 3 luni. Incerc sa-mi amintesc fiecare frantura din vacanta, dar nu pot... pentru ca in fiecare zi stiam ca e prea scurta... si precizam.
Ultima zi de vacanta... a fost plina de idei, amintiri, regrete si ganduri la viitor. Nu, nu la viitorul de azi... si la cel de peste ani. Viitorul care depinde de momentul de acum, de alegerile de acum... acum azi, momentul acesta, fara alte secunde in plus. Viitorul in care alegi. Si am ales... sper ca am ales Drept.
Azi am vazut doar zambete, fericire si multe emotii... La noi au lipsit emotiile, ne cunoastem deja de foarte mult timp si stim vom fi iar o mare familie cu certurile si rautatiile ei. Dar mai stim ca fara persoanele care cauzeaza asta... nu ar mai fi nimic frumos. De ce? Pentru ca nu ne-am mai bucura de noi, nu am mai fi asa fericite... si poate nu am mai avea subiect de discutie asa elaborat. Totul s-ar reduce la haine si scoala.
Priveam in jur si vedeam buchete de flori, haine noi,prieteni vechi si multe zambete. Pe buzele tuturor rasuna ca un poem: Ce ai facut vara asta? Cel mai vechi prieten era Liceul... il stim de 7 ani, desi am trecut in gradul de liceu deabia acum 3 ani. Il stim de pe vremea, in care baietii din clasa a XI a erau un mit, o frumusete, fructul interzis. Il stim de pe vremea, in care pentru a vorbi cu cineva inroseam automot. De pe vremea, in care doar visam la o rochie eleganta si suava. De pe vremea, in care majoratele erau departe....
Acum noi suntem undeva departe... undeva unde stiu ca am mai fost cand ma pierdeam in intamplarile atent ascultate... Cateodata cred ca am mai trecut prin liceu. Dar nu, pentru ca acum sunt eu cea care traieste, respira si simte...
Stiu ca unori vreau sa se termine capitolul vietii numit Liceu, dar mereu imi voi aminti de Viata Din Liceu.
Noi... un cuvant mare si puternic, rar intalnit cu adevarat. Nu stiu daca la noi este... dar momentan suntem fericite. Cel mai mult eu, da... recunosc. Prima zi de scoala nu a provocat decat noi priviri, idei stiute sau nu, frumusetea tinutelor atent alese, schimbari radicale... fericire.
Daca arunc privirea putin in spate ma gandesc doar la ziua de ieri... ultima zi de vacanta. Am inteles ca este ultima vacanta acasa... fara griji, examene. Ultima vacanta intreaga plina de relaxare... prima care a trecut in 2 minute, desi au fost 3 luni. Incerc sa-mi amintesc fiecare frantura din vacanta, dar nu pot... pentru ca in fiecare zi stiam ca e prea scurta... si precizam.
Ultima zi de vacanta... a fost plina de idei, amintiri, regrete si ganduri la viitor. Nu, nu la viitorul de azi... si la cel de peste ani. Viitorul care depinde de momentul de acum, de alegerile de acum... acum azi, momentul acesta, fara alte secunde in plus. Viitorul in care alegi. Si am ales... sper ca am ales Drept.
Azi am vazut doar zambete, fericire si multe emotii... La noi au lipsit emotiile, ne cunoastem deja de foarte mult timp si stim vom fi iar o mare familie cu certurile si rautatiile ei. Dar mai stim ca fara persoanele care cauzeaza asta... nu ar mai fi nimic frumos. De ce? Pentru ca nu ne-am mai bucura de noi, nu am mai fi asa fericite... si poate nu am mai avea subiect de discutie asa elaborat. Totul s-ar reduce la haine si scoala.
Priveam in jur si vedeam buchete de flori, haine noi,prieteni vechi si multe zambete. Pe buzele tuturor rasuna ca un poem: Ce ai facut vara asta? Cel mai vechi prieten era Liceul... il stim de 7 ani, desi am trecut in gradul de liceu deabia acum 3 ani. Il stim de pe vremea, in care baietii din clasa a XI a erau un mit, o frumusete, fructul interzis. Il stim de pe vremea, in care pentru a vorbi cu cineva inroseam automot. De pe vremea, in care doar visam la o rochie eleganta si suava. De pe vremea, in care majoratele erau departe....
Acum noi suntem undeva departe... undeva unde stiu ca am mai fost cand ma pierdeam in intamplarile atent ascultate... Cateodata cred ca am mai trecut prin liceu. Dar nu, pentru ca acum sunt eu cea care traieste, respira si simte...
Stiu ca unori vreau sa se termine capitolul vietii numit Liceu, dar mereu imi voi aminti de Viata Din Liceu.
vineri, 4 septembrie 2009
Criza de timp
Ziua trece prea repede. Secundele zboara ca sutele de fluturi spre cer, iar eu raman in spatele lor privindu-le, admirandu-le libertatea.
Universul relatiilor
Iubirea vine la pachet cu increderea si frumusetea sufletului. Sunt ca niste tripleti.... nu s-au gandit sa fie impreuna, dar sunt... Toate la pret de unul. Daca pierzi una, toate se darama. Fara incredere nu poti sa iubesti, iar frumusetea sufletului ii da culoarea. Una fara alta nu ar exista... aceeasi idee ca intr-un cuplu. Unu fara altu nu exista.
Privesc in jur si vad multe relatii false. Sunt acele relatii care copiaza iubirea. Sunt frumoase in exterior, dar mancate de viermi in interior. Am invatat ca primul vierme al relatiilor e gelozia, iar cu ea dispare si increderea. Relatia nu devine falsa doar pentru a demonstra ceva celor din jur, cuplul imita pentru a se simti intreg, desi e sfarmat in mii si mii de bucatele. Cu gelozia vine si dezamagirea si asa marul se umple de viermi.
In viata nu exista doar relatii false. Nu traiesti doar in minciuna. Mai exista si relatiile secrete, care te umplu de fericire, chiar daca nu poti arata. E vorba de acele relatii, in care doar un zambet de al lui te umple de fericire, iar doar o privire te face fericita. E genul de relatie, in care nu ai nevoie de prea mult pentru a intelege... ii asculti tacerea, ii iubesti privirea, fara vorbe sau greseli, fara gelozie si dezamagire.
Doar la el te gandesti si crezi ca ai putea avea o relatie perfecta cu el. Doar ca realizezi ca ai o imaginatie bogata, pentru ca tu nu il poti cunoaste asa de bine. Si aici apare teama... Teama ca nu e asa cum tu ti l-ai imaginat. Teama ca relatia poate deveni una falsa, daca nu poti sa comunici. Teama de dezamagire. E relatia cea mai frumoasa, doar pentru faptul ca tu il desenezi dupa placerile si dorintele tale.
Relatia perfecta e greu de gasit, dar dureaza cel mai mult. Ii spun perfecta pentru ca e singura care conteaza cu adevarat. Relatia perfecta nu se leaga de minciuni, dezamagiri, lacrimi sau imaginatie. E singura adevarata, palpabila si produce cele mai frumoase amintiri. Dupa ea conturezi relatia secreta. Relatia perfecta nu o gasesti la piata sau la coltul blocului... e ascunsa bine. Dar pentru a o gasi, trebuie sa o cauti. Iubirea perfecta nu incepe cu frumusetea fizica a unui personaj ca in relatia secreta sau cu imaginea din fata a unu cuplu din relatia falsa. Relatia perfecta inseamna tot ce poti, vrei si inveti sa oferi.
Nimeni nu s-a nascut invatat. Nimeni nu a stiut sa se comporte in relatia perfecta. Dar toate se invata, se iarta, se iubesc si se daruiesc. Relatia perfecta nu apare ca oricare relatie: "s-au vazut, s-au placut... ". Nu... relatia perfecta incepe cu incredere, cu simpatie, cu atingerile calde ale vietii, cu o prietenie simpla. Dupa incredere apare frumusetea sufletului si sentimentele. Totul vine singur, fara sa fortezi sau sa iti doresti.
Desi totul incepe lenes, relatia devine cea mai plina de sentimente, explozii si e... perfecta. Nu iubesti pentru ca vrei, ci pentru ca poti. Iubirea perfecta fara impuritati in care fractiunea de secunda nu exista, in care totul e fara epilari sau vopsea, in care armonia se asterne. Iubirea perfecta poate fi mereu langa tine, dar nu poti vedea pentru ca esti prins in celelalte tipuri de relatie. Relatia perfecta poate fi atunci cand nimeni nu are incredere in voi doi. Daca voi o aveti lumea nu exista. Tu esti pentru el... el pentru tine. Si atat. E perfect... atat e perfect. Nimeni nu mai e cu voi doi pe lume...
Iubirea perfecta nu o poti uita niciodata...
Iubirea poate sa apara inainte sau dupa ce recunosti ca iubesti o floare, un animal, prietena cea mai buna, mama, tata, locul in care te-ai nascut si te-ai maturizat. Iubirea nu tine cont de nimeni si nimic, caci ea ea mai presus de tot si toate.
Iubesti... Traiesti... Simti... Visezi.
E viata adevarata.
Privesc in jur si vad multe relatii false. Sunt acele relatii care copiaza iubirea. Sunt frumoase in exterior, dar mancate de viermi in interior. Am invatat ca primul vierme al relatiilor e gelozia, iar cu ea dispare si increderea. Relatia nu devine falsa doar pentru a demonstra ceva celor din jur, cuplul imita pentru a se simti intreg, desi e sfarmat in mii si mii de bucatele. Cu gelozia vine si dezamagirea si asa marul se umple de viermi.
In viata nu exista doar relatii false. Nu traiesti doar in minciuna. Mai exista si relatiile secrete, care te umplu de fericire, chiar daca nu poti arata. E vorba de acele relatii, in care doar un zambet de al lui te umple de fericire, iar doar o privire te face fericita. E genul de relatie, in care nu ai nevoie de prea mult pentru a intelege... ii asculti tacerea, ii iubesti privirea, fara vorbe sau greseli, fara gelozie si dezamagire.
Doar la el te gandesti si crezi ca ai putea avea o relatie perfecta cu el. Doar ca realizezi ca ai o imaginatie bogata, pentru ca tu nu il poti cunoaste asa de bine. Si aici apare teama... Teama ca nu e asa cum tu ti l-ai imaginat. Teama ca relatia poate deveni una falsa, daca nu poti sa comunici. Teama de dezamagire. E relatia cea mai frumoasa, doar pentru faptul ca tu il desenezi dupa placerile si dorintele tale.
Relatia perfecta e greu de gasit, dar dureaza cel mai mult. Ii spun perfecta pentru ca e singura care conteaza cu adevarat. Relatia perfecta nu se leaga de minciuni, dezamagiri, lacrimi sau imaginatie. E singura adevarata, palpabila si produce cele mai frumoase amintiri. Dupa ea conturezi relatia secreta. Relatia perfecta nu o gasesti la piata sau la coltul blocului... e ascunsa bine. Dar pentru a o gasi, trebuie sa o cauti. Iubirea perfecta nu incepe cu frumusetea fizica a unui personaj ca in relatia secreta sau cu imaginea din fata a unu cuplu din relatia falsa. Relatia perfecta inseamna tot ce poti, vrei si inveti sa oferi.
Nimeni nu s-a nascut invatat. Nimeni nu a stiut sa se comporte in relatia perfecta. Dar toate se invata, se iarta, se iubesc si se daruiesc. Relatia perfecta nu apare ca oricare relatie: "s-au vazut, s-au placut... ". Nu... relatia perfecta incepe cu incredere, cu simpatie, cu atingerile calde ale vietii, cu o prietenie simpla. Dupa incredere apare frumusetea sufletului si sentimentele. Totul vine singur, fara sa fortezi sau sa iti doresti.
Desi totul incepe lenes, relatia devine cea mai plina de sentimente, explozii si e... perfecta. Nu iubesti pentru ca vrei, ci pentru ca poti. Iubirea perfecta fara impuritati in care fractiunea de secunda nu exista, in care totul e fara epilari sau vopsea, in care armonia se asterne. Iubirea perfecta poate fi mereu langa tine, dar nu poti vedea pentru ca esti prins in celelalte tipuri de relatie. Relatia perfecta poate fi atunci cand nimeni nu are incredere in voi doi. Daca voi o aveti lumea nu exista. Tu esti pentru el... el pentru tine. Si atat. E perfect... atat e perfect. Nimeni nu mai e cu voi doi pe lume...
Iubirea perfecta nu o poti uita niciodata...
Iubirea poate sa apara inainte sau dupa ce recunosti ca iubesti o floare, un animal, prietena cea mai buna, mama, tata, locul in care te-ai nascut si te-ai maturizat. Iubirea nu tine cont de nimeni si nimic, caci ea ea mai presus de tot si toate.
Iubesti... Traiesti... Simti... Visezi.
E viata adevarata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
