Surpriza de sambata dimineata

E dimineata, ceasul urla nebun o melodie pierduta in anii tehnologiei. Intind mana sa-l prind, dar nu reusesc. Azi ma las batuta. E sambata, nu vreau sa il aud. Nu vreau sa ma ridic. Vreau doar ca perna sa nu se dezlipeasca de mine. Vreau ca patura sa ma imbratiseze si mai tare, iar lumina din camera sa nu numere orele ce vor trece peste mine.

Imi dau repede seama ca nu ma simt obosita, imi amintesc si ora la care am adormit, sunt in acelasi loc unde am adormit, atunci trag cu ochiul pe sub plapuma si observ tricoul. Este cel pe care l-am avut toata ziua pe mine. Dar nu, nu vreau sa ma trezesc... vreau sa intru iar in vis. Incerc sa fiu iar in el. Incerc sa visez iar. Dar nu pot. Ma intorc pe partea din stanga...

... acum sunt iar pe partea dreapta. Fara vise, in acelasi tricou, dar sunt in realitate. Realitatea pura. Ma ridic usor. Deschid geamul si fug spre baie. Ma uit in oglinda si incep sa arunc cu apa pe fata. Simt ca sunt disperata.

Ma intorc in camera mea cand aud iar telefonul cum suna. Dar nu e alarma, e A. Se intreaba unde sunt. Incerc sa ii explic ca e sambata si nu avem ce sa cautam la scoala. Ea sustine ca saptamana nu s-a terminat. E o discutie in contradictoriu pana ajungem sa tipam. Urlu in telefon si elementul, de care m-am speriat si credeam ca e din imaginatia mea, incepe sa vorbeasca.

Incep sa tremur... A tipa ceva din telefon, dar deja mi-a alunecat din mana. El se ridica din pat si ochii mei se atintesc aupra singurului obiect vestimentar de pe el: o pereche de boxeri CB, de culoarea trandafirului dat din dragoste. Sunt socata. Spune ca ma lasa cateva clipe singura, daca am nevoie. Dau din cap hotarata. E si el uimit de privirea mea socata. Ma asez pe pat, imi duc mana la cap si incep sa ma gandesc... Nu imi amintesc nici de vreo sticla de vin, nici de un chef cu fetele, nici de...

A lasat usa deschis si s-a auzit o voce. Nu era a lui. Deci mai e cineva aici. Sunt din ce in ce mai confuza si deja incepe sa ma infioare o durere din interior. Oare ce am facut? Arunc iar o privire spre hainele mele si atunci imi amintesc de rochia pe care mi-am cumparat-o pentru majorat. E inca in dulap. Curata, nefolosita si superba, o ador. O privesc si deja ma vad imbracata in ea. Da, majoratul este maine. Nu a fost si nu, azi nu e ziua mea. Atunci ce se intampla?

Vocea ciudata se aude din nou. Ma hotarasc sa intru in camera din care se aude. Intru, dar cu ochii inchisi si cu speranta sa nu deranjez pe nimeni. Dar nu e nimeni aici. E doar o camera, in care probabil cu o zi inainte cineva dansase, bause, mancase... E totul vraiste, un tort e aproape terminat, pahare de sampanie si un casetofon care canta numai piese de dragoste. Acum incep sa cred ca am inebunit. Dar nu... ziua mea e maine. Ies si baiatul in boxeri a venit dupa mine. Numai sunt asa socata, doar putin mai mult. Nu pot scoate niciun cuvant. Asa ca stau in fata lui si il privesc.

Deodata imi dau seama ca e chiar mai frumos decat il vazusem prima data, deci poarta doar boxeri... E brunet,cu parul bine aranjat si daca nu ma insel proaspat tuns. Are niste ochi patrunzatori... ma priveste fara surprindere. Si sprancenele sunt pronuntate, dar aranjate. Buzele sunt mari, dar subliniate delicat. Vad ca imi zambeste si deodata ma saruta. Acum da, sunt socata, traumatizata... dar ma pierd si parca visez. E spontan, tandru si dulce. E un sarut lung, intens si nu pot minti... deosebit de placut.

Cand m-am trezit din vis, reusesc sa privesc si dincolo de el. E o inimioara mare pe care e o sageata. Ma tine de mana, si ma urmeaza… sunt 18 sageti, la fiecare gasesc cate un text scris de o cate o prietena. Sunt amuzante. Sunt din copilaria mea… dar si ultimele prostii pe care le-am spus… ajung in fata ultimei usi. O deschid speriata, emotionata, dar cu el de mana… in fata mea troneaza un buchet imens de trandafiri, un superb tablou cu poze, un tort, multe baloane si un cadou impachetat. El ma priveste zambind si ma mai saruta inca o data.

Il intreb unde sunt ceilalti, dar nu stie sa-mi raspunda… imi spune doar ca el v-a fi ghidul meu pe intreaga zi. Nu cred ca as avea de ce sa ma sperii sau ceva sa nu imi placa.