Aura vietii

Prima iubire incepe in bratele mamei cand deschizi ochii tai mici si nestiutori. In bratele ei totul pare mare, fumos, armonios si plin de culoare. Primul zambet, prima clipire, primul cuvant i se adreseaza ei, mamei. Desi nu poti sa vorbesti, intelegi tot pentru ca o poti privi in suflet. Desi nu ai facut niciodata cunostiinta cu ea, stii ca ea e mama ta . Si desi viata ta s-a maturizat, sufletul traieste alaturi de ea.

Singura persoana in care mereu poti avea incredere, singura care te protejeaza, singura care crede in tine, singura care nu te v-a uita niciodata e mama, mama ta. Iubesti atat de multe din viata ta, dar nimic nu e mai presus decat iubirea pentru mama. E iubirea unica, frumoasa si singura care ramane indiferent de obstacolele vietii. E cea mai scumpa iubire pentru ca nimeni si nimic nu o poate schimba, pierde sau micsora. Nimeni nu iti poate inlocui iubirea pentru cea careia i-ai rostit pentru prima data numele. Nimic nu poate sa iti ia amintirile, lucrurile si sentimentele pentru cea care stie totul despre tine.

Mama e cea care desparte binele de rau, delimiteaza realitatea de vise, dar niciodata nu uita de tine, de viata ta. Doar alaturi de mama ta poti asculta sasaitul vietii si poti gasi libertatea gandirii. Mama este universul tau, povestea ta, trecutul, prezentul si viitorul tau....

Fara iubirea pentru mama nu poti trai.Ea e singura care conteaza...

La multi ani, mama!

Blue

- Filozofezi?

- Despre tine...?
- Fericire.
- Fericire e cand dormi tu la ea...
- Fericire e cand inoti in ea...cand o simti si...
- Si o poti privi in ochi?
- Nu are ochi... nu are nevoie. E frumoasa. Unica... albastra, mare.
- Defecte?
- Cand te chinui sa o scoti din urechi?
- Tot mai frumos e noaptea.
- Noaptea nu bate blitzul, nu o pot fotografia...
- Noaptea nu oricine iti poate vedea iubirea... fericirea.
- ... imi place cum gandesti.
- Oricum fericirea nu tine mult.
- Tine cat un sejur... 10 sau 7 zile.
- Vrei sa te mai duci?
- Intrebare capcana?
- Anul acesta...
- Mai ai nisipul?
- E tot acolo... nici apa nu lipseste. Am mai adaugat niste scoici. Dar nimic nu s-a pierdut.
- Cea din Vama e tot acolo. Indispensabila.
- A o poarta la gat. Mereu cu ea. Mereu alaturi de inima ei.
- Incep sa ma bucur... e bine de stiut ca nu suntem singurii nebuni.
- I-am povestit de tine... la mare.
- Deci... indirect ma cunoaste.
- Putin...
- ... mai mult.
- Am inceput cu zodia... si mi-a spus: "Cunosc" .
- Asa previzibil sunt?
- Stelele astea...
- ...oare?

- Si gandurile la mare?
- Ma mai invioreaza...
- Tot acelasi ai ramas...
- Credeai ca am pocnit din degete si am fost doar atunci asa?
- Nu stiu ce sa mai cred...
- Din ce motiv? Ca... am disparut?
- Nu... gata. Nu trebuia...
- Daca tot iti scapa... spune-mi.
- Sti doar ca imi mai scapa ganduri...
- Da, pentru a-mi da mie subiect de gandire... pentru eternitate.
- Vrei sa iti zic adevarul?
- Sunt bine... pe scaun.
- Il vei interpreta?
- Promit ca nu.
- Mi-a fost dor de...
- ... dor de?
- Discutiile noastre.
- Daca tot suntem sinceri...
- Suntem...
- Nu prea ma intelegem nici eu pe mine.
- Stiu ce ai simtit...
- Anul acesta a fost primul an in care am putut simti ceva mai mult decat marea...
- ...
- A fost ciudat. Si am nevoie de cineva sa imi refaca gandurile. Singur nu sunt in stare sa reflectez.
- Cum vrei sa fac eu ordine?
- Iti explic si inteleg si eu.
- Simplu.

- Poti sa incepi.

- O sa incep cu... marea mea, daca imi permiti sa o numesc asa.

- Numai tie...

- Plaja, noapte, singura, grasa, tigari si un zumzet: " Iarna tu esti marea mea" ...

- Simturi?

- Simteam nisipul si... gandurile erau la tine. Zburau. Te cautam. Si imi aminteau...

- Lasa-ma sa savurez.

- Gata?

- In cazu in care nu e in totalitate adevarat ce imi spusasi, sa sti oricum ca e cea mai frumoasa transformare a adevarului pe care am auzit-o vreodata...

- Dupa... m-am cam ametit.

- Te sarut.

- Ii vreau doar pe ai tai.

- Cati vrei tu.

- Acum tu.

- 2-5... plimbare pe plaja, fum, o singura directie.

- 3 ore?
- Apoi a urmat cel mai ciudat lucru de pana atunci... cuplu ce vedea marea ca pe un pat conjugal.

- ...

- Tremurand la un rasarit cu Nori si a doua zi...

- Ca la G.A.?

- Sti de cine mi-a adus aminte rasaritul esuat...

- Nu stiu ce sa mai zic...

- ... nimic. Nu mai spune nimic...

- ... nimic.

- As vrea sa ne mai vedem. 2 minute. Sa ramanem nemiscati 2 minute. Toti... ca si cum ar ingheta timpul. Timpul nostru.

- 10. Te roooooooooog.

- Bine, 10.

- Maine?
- Intotdeauna exista un "maine".

...

Iubirea e ca mersul pe bicicleta... nu se uita niciodata.
Poti sa o ascuzi, dar mereu e in inima ta.


Doar viata poate privi in ochii tai si o poate vedea... iubirea din inima ta.

Pierzi

Deschizi ochii...rimelul s-a scurs, iar fondul de ten numai sti daca mai e pe fata ta...numai sti daca poti sau nu o masca. Te uiti la telefon si nimeni nu s-a mai gandit la tine. A fost o noapte lunga. Ai sarbatorit viitorul unui prieten, l-ai sarbatorit... Dar acum numai sti decat ca a plecat. Trebuia sa vina si clipa asta. Credeai ca te-ai pregatit destul, dar acum...

Inchizi iar ochii si incerci sa visezi, dar nu poti... in fata ta se deruleaza un film de amintiri. Fiecare intalnire, fiecare zambet, fiecare privire. Tot ce iti doresti e sa fie iar alaturi de tine... macar o secunda sa iti mai zambeasca, sa iti mai fie alaturi. Dar nu se mai poate...

Amintirile se intrelup atunci cand iti amintesti ca desi nu o sa mai fie permanent alaturi de tine, o sa il mai vezi. Si atunci te apuca frica... Sa fie oare teama ca se schimba sau crezi ca l-ai pierdut? Il cunosti si sti ca nu te v-a uita, dar... daca nimic nu o sa mai fie la fel? Sau daca v-a deveni doar o persoana din trecut... si refuzi sa crezi.Refuzi sa crezi ca pleaca. Refuzi sa vezi distanta dintre voi doi.

A fost cel care te asculta mereu... cel care te astepta, visa si spera alaturi de tine. Te ajuta la greu si crezi ca stie totul despre tine, caci tu ai putut sa iti deschizi sufletul in fata lui. Acum realizezi ca fara incredere nu exista iubire. Iar iubirea nu e doar un vas, pe care urca doar o singura persoana. Iubirea se leaga de incredere. Increderea pe care le-o oferi prietenilor, doar lor.

Ai pierdut de multe ori increderea, deci si iubire, dar el a fost alaturi de tine si te-a ajutat. Acum iti e frica ca nimeni nu te mai poate ajuta...

Nu ti-a fost iubit, ci prieten. Nu ti-a jurat "la bine si la rau", dar a fost alaturi de tine mereu. Nu te-a sarutat, dar ti-a zambit cand tu plangeai. Nu te-a mangaiat, dar privirea lui iti asculta fiecare cuvant.

Privesti in gol, camera pare goala... si acum sti ca el ti-ar zambi si te-ar face sa razi, sa te simti iubita, sa ai incredere... sa fi tu. Tu fara machiaj, fara imbunatatiri...doar TU. Tu si persoana ta...

Ai mai trecut prin asta... in fiecare an pierzi persoane dragi. Le pierzi pentru viitorul lor... succesul lor, iar tu ramai in spate, in umbra. Dar nu iti pasa, caci sti ca locurile, culorile, lumina, noaptea iti vor aminti. Si atunci te intrebi: - Oare eu voi lasa in urma mea aceleasi sentimente si intrebari? Nu sti... Nu sti nici ce sa speri.

Amintiri incep iar sa apara, dar sunt doar cele frumoase, care il definesc... Acum nu iti mai poti aminti zilele in care nu te-a sunat, nu ti-a raspuns sau clipele cand nu era alaturi de tine, desi aveai nevoie de el... iti amintesti doar privirea prin care iti spunea: " Toate trec. "

Vrei sa te pierzi in visare, dar nu poti pentru ca e un gol in sufletul tau. Sti ca peste cateva zile nu il vei simti la fel de intens, dar il vei gasi mereu acolo... in sufletul tau. Crezi ca l-ai pierdut? Este mereu in tine, in sufletul tau, in amintirile tale. Ele nu te lasa sa-l uiti, sa-l pierzi.


Viata te face sa pierzi... dar increderea si iubirea nu o poti darui decat prietenilor. La RevedeRe, C.A.!

Epilog al gandurilor

Incepi sa iubesti doar atunci cand visezi. Fara vise nu exista iubire. Iubirea se naste visand. Visul devine iubire. Visele sunt iubire. Iubirea e visul.
Visul devine realitate...

Cutia cu dragoste

Deschid ochii, genele se ridica usor si privesc tavanul alb, caci lumina a patruns in camera mea. Arunc o privire catre ceas si aflu ca tocmai a trecut pranzul. Langa mine... cearceafuri sifonate. Fara sa mai gandesc ma indrept catre o gura de cafea. Caut ceasca ce mi-a fost alaturi mereu, dar nu o gasesc.

Savurez gustul diminetii si arunc o privire la minunatul oras ce se inalta dupa fereastra mea. Privesc in gol... sunt singura, iar tot ce ma acopera e parfumul lui, pe care inca il simt. Sunt doar o silueta in geamul magazinului, neimbracata sau aranjata... sunt eu. Am ochii putin umflati, buzele rosii, parul ciufulit si mintea departe.

Simt o privire ce umbla prin spatele meu... nu imi deranjez privirea. Stiu ca sunt singura... totul e doar o parere. Imi ating inconstient buzele, iar mintea mea incepe sa viseze la noaptea trecuta. Ma gandesc la el si mii de amintiri ma coplesesc... nu imi dau seama de ce, dar toate se intampla intr-o singura zi... cea trecuta.

Unghiile mele se joaca pe geam si incep sa construiesc cea mai perfecta inima, dar ma opresc... in fata mea un cuplu se saruta. Sunt frumosi, fericiti si... mereu tineri. Le zambesc, dar ei nu ma pot vedea... nu pot gusta din sticla lor de fericire.

Visez... incep sa ma gandesc la trecut, la copilarie si la adolescenta mea. Acum le vad nepretuite, atunci nu aflasem inca definitia cuvantului. Apoi imi vin in minte planurile de viitor... sunt strict profesionale. Si incep sa rad...

Ma trezesc iar din vis cand in fata mea se plimba de mana doua persoane trecute de prima tinerete. Ea zambeste, el ii raspunde. Ochii lor inca sclipesc si viata merge inainte. Sunt fericiti, pentru ca iubirea inca nu a trecut. Inca straluceste in viata lor.

Imi dau repede seama ca lumea plina de iubire nu a disparut, doar eu nu am mai vizitat-o de ceva vreme. Eu sunt cea care a uitat-o intr-o cutie de carton, unde am ascuns toate jucariile adolescentei. Am pierdut iubirea... am lasat-o in urma. Nu stiu sa ma mai joc cu ea.

Mirosul lui e pe mine si in aerul pe care il respir. El e peste tot, il simt si acum, dar stiu ca nu il iubesc si nu il voi iubi... De ce? Pentru ca eu am alungat iubirea... a fugit de mine. Am uitat cum sa iubesc...

Ma simt coplesita de iubirea din jurul meu. Sunt ca o pasare alungata din cuibul ei. Sunt prinsa printre rochii si pantofi, harti si dosare... ma pierd in ele. Dar... iubirea unde o mai pot gasi? Trag aer in piep...

Soneria anunta ca cineva ma cauta. Nu vreau sa ma dezlipesc din dorul meu de iubire si nu vreau sa-mi intorc privirea din fata geamului.Cheia se rasuceste usor, usa se deschide, pasi mici si apasati se indreapta catre mine. Ma intorc, parca abia trezita si in fata mea se coloreaza un buchet imens de trandafiri. Sunt superbi, rosii, doar unul este mai special... cel alb. Incerc sa-l sarut, dar chipul lui e acoperit de trandafiri.

Il iau de mana si reusesc sa-i intorc privirea catre oras... ma cuprinde in brate si ma saruta... stiu ca i-am lipsit. Orasul ne priveste nemiscat.

Vise de amiaza

Era o fata frumoasa care ma privea. Il stiam de cateva luni, radeam mult impreuna, dar acum e vorba de un alt sentiment. Mai profund.

Masina se opreste, iar noi pasim impreuna catre lac. Suntem unul langa altul. Nu ne privim si nu ne vorbim. Rochia mea straluceste in lumina soarelui de vara, iar sandalele se pierd prin iarba verde. Ma simt minunat, doar inima incepe sa bata mai tare. Stiu ca nu e vorba de frica. Ma intorc spre el. Emotiile ma cuprind, iar el... ma saruta. A fost ca primul sarut, emotii fara regret, pasiune fara placere, iubire fara dezamagire. M-am desprins din stramtoarea buzelor si l-am privit in ochii albastri. Am vazut ca straluceau de fericire... a inceput sa zambeasca.S-a apropiat, dar i-am refuzat sarutul... nu stiu de ce.

Desfac fermoarul rochiei si pica de pe mine, sandalele zboara, iar eu alerg spre apa. Cobor cu atentie scarile si ma cuprinde raceala apei. El nu a vrut sa vina, asta m-a facut fericita... avem timp sa meditez. Am inotat printre colace de copii uitati in apa, printre oameni ce invatau sa nu se scufunde, printre inotatori de performanta..., dar ma simteam singura. Doar eu si apa, inotam mecanic, caci gandurile mele se indreptau catre el.

Dupa un timp il vad inca sus, in costumul lui sobru, care ascundea un slip de copil ratacit prin viata. Vorbeste cu un domn la fel de sobru si imi face cu mana. Il salut chemandu-l... imi raspunde si cu coada ochiului observ cum renunta la costum.

Admir soarele oglindindu-se in apa si simt doua buze pe obrazul meu. Ne imbratisam si incepem sa ne sarutam usor. Ne pierdem..., dar visul se rupe. Zarim langa noi o panza de paianjen, prada si "criminalul". Nu am mai putut face nimic... o mancase deja.
Incepem iar sa ne sarutam, dar eu eram absenta... gandurile plecasera departe si eu cu ele. Cand ma trezesc imi dau seama ca suntem in mijlocul unei discutii. Incercand sa aflu despre ce e vorba realizez ca eu o incepusem... discutam despre viitorul nostru.

Ma priveste in ochi... nu puteam clipi, simteam ca ceva ne leaga... ne apropiem si ne pierdem iar intr-un sarut. Sunt in bratele lui si parca timpul s-a oprit in loc. Totul e perfect...
Iesim din apa, soarele ne incalzeste trupurile, iar mainile noastre se unesc... nu ne spunem nimic. Simt ca plutesc de fericire, simt ca el... e el. E acel ceva ce imi lipsea si de care imi era asa de dor. Simt ca el ma v-a readuce la viata si... incep sa plutesc. Ma bucur de viata, de el, de soare si de stralucirea apei.

Un zambet se transcrie pe fata mea... caut o guma sa-l sterg, dar nu pot. Sau nu vreau? Si atunci realizez ca e prea frumos sa fie adevarat. Nu sunt eu. Eu nu sunt asa... Eu sunt o fata pesimista, care lucreaza intotdeauna pentru a avea succes si care crede ca pentru ea norocul nu s-a inventat... nu, nu sunt eu.

Intorc privirea catre el si observ ca incerca sa-mi citeasca gandurile. A reusit oare? Ramanem asa cateva minute, pana cand ne da seama ca vantul adie mai tare, iar soarele incearca sa se piarda si el... dar parca noi il retinem.

Trebuie sa plecam, dar mai amanam... nu vrem sa pierdem senzatia de fericire... fericirea noastrea. Inchid ochii... si stiu ca el este cel pe care il voi iubi.

Zambet de Vara

Nisipul ud il simt sub mine. E o senzatie placuta si rece. Vantul ne acopera trupurile. Soarele doarme, dar luna e atenta la toate detaliile.
Mana lui se pierde in parul meu,iar ochii nostri viseaza la stele. Usor, privirea se indreapta catre luceafar. E mare si frumos, stralucitor si artagos. Ne place si il admiram.

Fara vorbe sau cuvinte, doar atingeri si sentimente...eram noi, ...noi fara betoane sau dezamagiri, ...noi fara ganduri sau parfumuri straine...doar noi, noi doi.
Marea ne asculta tacerea si valurile ei incep sa ne vorbeasca. Stim ca doar noi doi o putem intelege. E calma, dar irascibila... euforica, dar suparata... indragostita, dar dezamagita si ne intoarcem iar la vise...

Zambim... e vara, e cald, totul e perfect. Dar am uitat complet de viata...

Ochelari ai dorintei

Ridic privirea din caietul de notite, in fata mea un zambet se etaleaza... vreau sa ii multumesc pentru starea de fericire, dar nu pot...

O voce pierduta in alta camera anunta pauza... dezordinea produsa ma face sa-l pierd... il caut, dar nu e nicaieri. Terasa e goala, raul curge incet, dar linistea padurii e un miracol. Simt ca ma refac. Oboseala dispare, teama examenului... nu le mai simt. Unde s-au dus? Ma pierd... nu imi dau seama ca am uitat de cerul limpede si realizez ca nu sunt singura.

Era acolo, priveam impreuna apusul... unicitatea din fiecare zi.Buzele s-au desprins si au incercat, dar ochii priveau cum se apropia. Am simtit o atingere pe solduri, intreg corpul stia ce urmeaza, dar nu vroia sa recunoasca... buze fericite, inima pierduta... viata schimbata.

Inima in nisip

Dor imens, cel pe care nu il simti decat daca dragostea e profunda si euforica. Nu ii poti uita chipul din prima intalnire. Ochii zburdau in mireasma lor si sclipeau o aura a dorintei de a ne reintalni. Nu au fost multe cuvinte, dar tacerea a devenit naratorul unei povesti vrajite de dragoste, intelegere si visare. Cerul ne-a veghet simturile, soarele ne-a luminat sufletele, iar stelele pe noi doi...

O intrebare retorica ma chinuie. Stiu ca raspunsul imi zguduie inima. Doar sufletul meu vrea sa afle adevarul, doar zambetul vrea sa afle gluma, doar ochii vor sa redescopere peisajul, doar nasul vrea sa-ti simta parfumul. Trupul meu... te simte.

Incet, incet incep sa aud motoare de masini. Cel mai nervos incerca sa evadeze din rutina si se ambaleaza. Copacii incearca zadarnic sa depaseasca criza, dar fumul pluteste pana ce se uneste intr-un nor. Sunt cuprinsa de ageritatea iubirii... pentru un moment nu ma mai gandesc la tine.

Picaturi de vise

Ma uit in jur si toata lumea viseaza... Noaptea orasul adoarme repede, patrundem in mijlocul viselor. Ziua ne trezim, iar in fata ochiilor ni se prezinta visele.Se plimba ca pe un podium in cele mai frumoase tinute, imbracate de seara cu accesorii pline de diamante si cu pantofi colorati si scumpi. Sunt visele noastre. Sunt frumoase, realizabile sau nu, pline de stralucire sau nu, pline de iubire si fara minciuna. Sunt ale noastre, doar ale noastre si suntem siguri ca nu ni le poate fura nimeni.

Iubesc visele.De ce?Pentru ca sunt mereu cu tine si niciodata nu te lasa in pace, chiar daca uneori iti doresti asta... sau nu?Pentru ca sunt mereu au grija de tine si nu te lasa sa gresesti. Fara vise am fi doar niste oameni de plus, fara un drum... fara atingerea ce ne invata sa iubim.

Fara vise nu am fi noi... Visul te face unica. Visezi... iti doresti. Visul inseamna ca vrei sa zbori deasupra de nori. Visand putem schimba. Visul e viata noastra. Fara vise nu am exista... Visele nu pot muri.

"Lumea-i visul sufletului nostru" Mihai Eminescu

Umbra noptii

Parfumul tau ma atrage, ma aprinde, ma cheama iar si iar la tine. Nu stiu ce sa mai cred.. ca tu esti pentru mine? Sau lumea nu e pentru noi? Te-as uita, te-as amagi, te-as iubi, te-as sufoca, te-as scrie, te-as amana...

Lumea e o palma aruncata in tine pentru a te umili si a spera. Lumea e vraja ce te cuprinde, cand te pierzi departe...Lumea e viata si respectul de a fi aici, acum... Lumea e intre noi si tu o stii prea bine. Lumea e visul nostru. Lumea e mirosul de mare. Lumea se pierde cand sunt cu tine...

Recitesc... o ploaie de tine, fara tine... Esti aici. Langa mine?

Zarea albastra

Sunetul trenului il aud ca prin vis, intr-un alt compartiment un copil urla de fericire, simt incercarea de a deschide genele. Sunt grele, dar intr-un final reusesc. Se urca sus si ochii incep a inregistra filmul ce ruleaza in inima mea, colturile buzelor incep sa se ridice, imi doresc sa simt mirosul cunoscut, de care imi e asa de dor... zarea e albastra. Cerul se uneste cu marea si devin doar una. Totul e mirific. Sunt fericita.

Ma apasa sentimentul ciudat de fericire. Nu stiu de unde a aparut, dar il simt... e acolo, ascuns in mine. Nimeni nu il poate vedea, simti sau mirosi. E doar al meu si il pastrez. Sunt egoista, dar nu ma pot abtine. Nu vreau sa il imprumut. E ceva intim, unic si nu vreau sa-l pierd.

Visul imi este intrerupt de nemiscarea trenului.Arunc o privire... e doar statia in care imi voi vedea iar fericirea.Cobor si picioarele ma trag spre ea, marea. Ajung pe plaja si realizez ca soarele a intrat la culcare si luna ne vegheaza acum. E liniste... se aud doar valurile ce se prabusesc la mal... incearca sa ma prinda, dar sunt prea ingropata in nisip. Ma intind pe spate, privesc cerul instelat, trag aer in piep, mainile mi-au intrat deja in nisip, il simt... e fin si pierdut.Ca si mine... Mirosul ma imbata, ma ameteste... plutesc. Visez sau e adevarat?

Se aude ceva... un cantec... ma uit la stele. Nu, nu ele canta. Sunetul imi este cunoscut... si imi amintesc. Iese din materialul negru din dreapta mea. Ma ridic, raspund si ma trezesc la realitate. Am petrecut 3 ore visand... la mare.E langa mine... O privesc imi zambeste, o sarut si vreau sa o imbratisez. Descopar caldura apei noaptea. E fantastica, e stralucitoare si sentimentul ciudat imi revine. Imi amintesc de aparatul cantator si incerc sa o inregistrez, sa o pot lua cu mine mereu, oriunde si oricand. Incerc, dar nu rezolv nimic... Nu ma lasa sa o iau cu mine. Nu vrea. Ea ramane aici. Pentru totdeauna. O voi gasi aici... mereu aici.Neschimbata...