duminică, 1 noiembrie 2009

Trecut?

Astept... astept. Astept ziua in care nu te voi mai astepta. Dar imi place, pentru ca imi aminteste de ceva. De ce?... simt doar un gust bun, dulce, aromat, pe care l-am gustat candva.


O pereche de ochi mari si verzi ma privesc. Un zambet imi apare in fata, iar privirea incepe sa-mi redea stralucire. Il cunosc... e zambetul ce mi-a fost alaturi mereu, zambetul ce a avut grija de mine, zambetul ce imi spunea cuvinte magice. O mana cunoscut imi cuprinde mijlocul. Zambetul a disparut. Acum buzele lui ma saruta. Suntem impreuna... vrajiti, iar in mintea mea deruleaza filmul vietii noastre.


... incepe cu pasi mici, usori, ce lasau urme pe zapada.

Era 7 ianuarie, 17 ani ai lui... un singur vis. Multe minute impreuna, multe cuvinte, multe saruturi... frig, abur si sentimente. 2 saptamani... 6 luni. Si singurele cuvinte ce au inlocuit sentimentele:

"Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa mi-e totuna."

A fost frumos, adevarat si sincer. Nu priveam la viitor, eram noi atunci, acolo, impreuna... Nu am simtit cand au trecut anii. Dar...

... acum totul e diferit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Love, Love, Love.