Vise spulberate

Timpul trece din ce in ce mai repede,nimic si nimeni nu il poate opri.Dar timpul poate opri viata.Timpul uita,sterge,omoara sentimente...Timpul este punctul pe care noi ne bazam si devine viata,stare,poate si reusita...fara timp nu am trai,dar fara viata nu ar exista.
Ating cu degetele mobila din casa si stiu ca timpul o sa mi-o ia...sau poate o sa dispar eu inaintea ei.Nu se stie.
Timpul se joaca,se plictiseaste si incepe sa mute piesele pe tabla de sah.Poti numara timpul in secunde,minute...ani,dar nu poti stii cat tine clipa.Sa fie o ora?Sa fie o viata?...sau viata e o clipa fata de nemuritorul timp.
Timpul a devenit soare,iar noi lumea...suntem multi,iar el e singur.Suntem puternici,dar el e...timpul.
El inoata in albastreala marii si iese ca un supravietuitor.Pe moment uiti de el,iesi din intensitatea timpul,dar...iti amintesti.Si nu,nu esti fericit...Timpul nu ne face fericiti,pentru ca el ne fura copilaria,ne fura viata si sentimentele si...persoana iubita.
Suntem mereu pierduti in amintiri sau cu griji pentru viitor.Foarte putin ne gandim la prezent...uitam sa zambim.Suntem fericiti doar atunci cand deschidem o sticla de vin si pierdem notiunea timpului,cand uitam de noi...cand fluturam o tigara,desi nu suntem fumatori.Atunci suntem fericiti...cand nu suntem noi,cand nu e timpul sa ne streseze,sa ne invete ce e viata.Sticla de vin te poarta in lumea in care vrei sa fii.Dar totul se intampla in imaginatia ta,doar a ta...
Iubesc timpul,dar vreau ma pierd pentru totdeauna in infinitul fractiunii de secunda.