sâmbătă, 18 iulie 2009

Gene prinse

E noapte, e trecut de ora 2 si afara se aude o muzica de petrecere care imi infioara urechiile.Nu imi place, as opri-o daca as putea. Bate vantul din ce in ce mai tare, in departare vad niste fulgere ce nu sunt prea fericite. Acum stiu ca cineva ma v-a ajuta sa opreasca muzica...e ploaia, stropi de fericire, de somn, de dorinta. Un fior intra pe geam si imi racoreste corpul. Imi place. Simt ca nopatea e prietena mea si ma ajuta, desi tunetele nu ma prea plac.

Au trecut deja 10 minute decand ploua, muzica s-a inchis, camera s-a mai racorit, musc dintr-un mar si ascult picaturile de apa. Inca nu s-au terminat fulgerele. Sunt mai rare si intrelup incet frumusetea sunetului ploii. Privesc in gol si mormane de sentimente ma incearca. Se amesteca si nu le mai recunosc. Nu le pot descrie. Sunt multe, puternice si ciudate.

Casc si imi dau seama ca ar trebui sa adorm, dar nu pot.De ce? Sentimntele... se joaca cu mine si cu viata mea. Numai ele stiu unde vor sa ajunga si de ce ma duc acolo. Numai ele stiu ce vor sa faca cu viata mea firava. Ele ma ghideaza. Inima imi ghideaza viata, zilele, respiratia... toate depind de sentimente. Copilaria mi-a fost coplesita de renumitul joc "Ma iubeste/Nu ma iubeste",iar acum descopar iubirea adolescentina.

Totul in jurul meu miroase a sentimente. Orice lucru pe care il vezi te transforma in sentimentalist si orice are viata il iubesti. Orice are sentimente. Orice devine sentimentalist.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Love, Love, Love.