Deschid ochii, genele se ridica usor si privesc tavanul alb, caci lumina a patruns in camera mea. Arunc o privire catre ceas si aflu ca tocmai a trecut pranzul. Langa mine... cearceafuri sifonate. Fara sa mai gandesc ma indrept catre o gura de cafea. Caut ceasca ce mi-a fost alaturi mereu, dar nu o gasesc.
Savurez gustul diminetii si arunc o privire la minunatul oras ce se inalta dupa fereastra mea. Privesc in gol... sunt singura, iar tot ce ma acopera e parfumul lui, pe care inca il simt. Sunt doar o silueta in geamul magazinului, neimbracata sau aranjata... sunt eu. Am ochii putin umflati, buzele rosii, parul ciufulit si mintea departe.
Simt o privire ce umbla prin spatele meu... nu imi deranjez privirea. Stiu ca sunt singura... totul e doar o parere. Imi ating inconstient buzele, iar mintea mea incepe sa viseze la noaptea trecuta. Ma gandesc la el si mii de amintiri ma coplesesc... nu imi dau seama de ce, dar toate se intampla intr-o singura zi... cea trecuta.
Unghiile mele se joaca pe geam si incep sa construiesc cea mai perfecta inima, dar ma opresc... in fata mea un cuplu se saruta. Sunt frumosi, fericiti si... mereu tineri. Le zambesc, dar ei nu ma pot vedea... nu pot gusta din sticla lor de fericire.
Visez... incep sa ma gandesc la trecut, la copilarie si la adolescenta mea. Acum le vad nepretuite, atunci nu aflasem inca definitia cuvantului. Apoi imi vin in minte planurile de viitor... sunt strict profesionale. Si incep sa rad...
Ma trezesc iar din vis cand in fata mea se plimba de mana doua persoane trecute de prima tinerete. Ea zambeste, el ii raspunde. Ochii lor inca sclipesc si viata merge inainte. Sunt fericiti, pentru ca iubirea inca nu a trecut. Inca straluceste in viata lor.
Imi dau repede seama ca lumea plina de iubire nu a disparut, doar eu nu am mai vizitat-o de ceva vreme. Eu sunt cea care a uitat-o intr-o cutie de carton, unde am ascuns toate jucariile adolescentei. Am pierdut iubirea... am lasat-o in urma. Nu stiu sa ma mai joc cu ea.
Mirosul lui e pe mine si in aerul pe care il respir. El e peste tot, il simt si acum, dar stiu ca nu il iubesc si nu il voi iubi... De ce? Pentru ca eu am alungat iubirea... a fugit de mine. Am uitat cum sa iubesc...
Ma simt coplesita de iubirea din jurul meu. Sunt ca o pasare alungata din cuibul ei. Sunt prinsa printre rochii si pantofi, harti si dosare... ma pierd in ele. Dar... iubirea unde o mai pot gasi? Trag aer in piep...
Soneria anunta ca cineva ma cauta. Nu vreau sa ma dezlipesc din dorul meu de iubire si nu vreau sa-mi intorc privirea din fata geamului.Cheia se rasuceste usor, usa se deschide, pasi mici si apasati se indreapta catre mine. Ma intorc, parca abia trezita si in fata mea se coloreaza un buchet imens de trandafiri. Sunt superbi, rosii, doar unul este mai special... cel alb. Incerc sa-l sarut, dar chipul lui e acoperit de trandafiri.
Il iau de mana si reusesc sa-i intorc privirea catre oras... ma cuprinde in brate si ma saruta... stiu ca i-am lipsit. Orasul ne priveste nemiscat.
Savurez gustul diminetii si arunc o privire la minunatul oras ce se inalta dupa fereastra mea. Privesc in gol... sunt singura, iar tot ce ma acopera e parfumul lui, pe care inca il simt. Sunt doar o silueta in geamul magazinului, neimbracata sau aranjata... sunt eu. Am ochii putin umflati, buzele rosii, parul ciufulit si mintea departe.
Simt o privire ce umbla prin spatele meu... nu imi deranjez privirea. Stiu ca sunt singura... totul e doar o parere. Imi ating inconstient buzele, iar mintea mea incepe sa viseze la noaptea trecuta. Ma gandesc la el si mii de amintiri ma coplesesc... nu imi dau seama de ce, dar toate se intampla intr-o singura zi... cea trecuta.
Unghiile mele se joaca pe geam si incep sa construiesc cea mai perfecta inima, dar ma opresc... in fata mea un cuplu se saruta. Sunt frumosi, fericiti si... mereu tineri. Le zambesc, dar ei nu ma pot vedea... nu pot gusta din sticla lor de fericire.
Visez... incep sa ma gandesc la trecut, la copilarie si la adolescenta mea. Acum le vad nepretuite, atunci nu aflasem inca definitia cuvantului. Apoi imi vin in minte planurile de viitor... sunt strict profesionale. Si incep sa rad...
Ma trezesc iar din vis cand in fata mea se plimba de mana doua persoane trecute de prima tinerete. Ea zambeste, el ii raspunde. Ochii lor inca sclipesc si viata merge inainte. Sunt fericiti, pentru ca iubirea inca nu a trecut. Inca straluceste in viata lor.
Imi dau repede seama ca lumea plina de iubire nu a disparut, doar eu nu am mai vizitat-o de ceva vreme. Eu sunt cea care a uitat-o intr-o cutie de carton, unde am ascuns toate jucariile adolescentei. Am pierdut iubirea... am lasat-o in urma. Nu stiu sa ma mai joc cu ea.
Mirosul lui e pe mine si in aerul pe care il respir. El e peste tot, il simt si acum, dar stiu ca nu il iubesc si nu il voi iubi... De ce? Pentru ca eu am alungat iubirea... a fugit de mine. Am uitat cum sa iubesc...
Ma simt coplesita de iubirea din jurul meu. Sunt ca o pasare alungata din cuibul ei. Sunt prinsa printre rochii si pantofi, harti si dosare... ma pierd in ele. Dar... iubirea unde o mai pot gasi? Trag aer in piep...
Soneria anunta ca cineva ma cauta. Nu vreau sa ma dezlipesc din dorul meu de iubire si nu vreau sa-mi intorc privirea din fata geamului.Cheia se rasuceste usor, usa se deschide, pasi mici si apasati se indreapta catre mine. Ma intorc, parca abia trezita si in fata mea se coloreaza un buchet imens de trandafiri. Sunt superbi, rosii, doar unul este mai special... cel alb. Incerc sa-l sarut, dar chipul lui e acoperit de trandafiri.
Il iau de mana si reusesc sa-i intorc privirea catre oras... ma cuprinde in brate si ma saruta... stiu ca i-am lipsit. Orasul ne priveste nemiscat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Love, Love, Love.