Girls of Summer

Cand ne e dor de vara...

19 decembrie.

Dimineata, frig, singuratate si o gara... pustie. Ceasul e uitat... in buzunar. Gerul iti ingheata gandul de a te mai uita la el. Si astepti...

Astepti sa ajunga la tine toate visele si bucuriile pe care ti le puteai dori. Dar... doar astepti. Minte e plina de intrebari ale caror raspunsuri nu le mai ai de ceva vreme. Si te doare singuratetea mai mult ca orice strapungere a inimii. Te doare...

Dupa cateva minute, te trezeste din starea de durere... cineva ce anunta trenul. Atentia e sporita. Nu vrei sa afli de o intarziere sau poate o amanare... asa ca iti concentrezi si ultimul gand. Totul e bine. Trenul va sosi in statie la linia 2 in 5 minute. Te linistesti.

Privesti in jur nepasarea lumii si mirosul de iarna iti patrunde si mai adanc in plamani. Zapada ti-a udat deja pantalonii, iar fata-ti e inghetata. E o imagina friguroasa, stranie si desarta... Nu iti place. Dar astepti...

In fata ta se opreste trenul. Trenul plin de vise. Alergi dupa o intrare, iar cand pasesti si incerci sa te ridici realizezi ca picioarele sunt inghetate, sunt rupte de realitate. Le tragi dupa tine si ajungi in compartimentul tau. E deja plin. Iti alegi cu atentie scaunul si privesti in gol.

Privirea se indreapta catre puncte fixe. E neclinita. Tot ce se aude e doar trenul ce-si urla batranetea. Langa mine o batrana... sta la casa, in oras. E fericita. Se duce la nepoti. In fata ei, un batranel. A vizitat lumea-ntreaga si povestete... In fata mea un domn asculta, iar uneori isi mai arunca privirea catre ochii mei pierduti.

Nu ma sfiesc si ascult discutii si povestile celor mai invarsta. Sunt in trenul viselor mele, dar nu mai vreau sa ascult ganduri, asa ca... le ascult pe ale lor. Pe chipuri li se zareste varsta, dar sufletul... e adolescent.

Discutia se sfarseste. De ce? Nu stiu, m-am pierdut pe drum. Dar privesc pe geam... Imi mut privirea fara motiv. Ce zaresc?

... o mare de ninsoare. Suntem intr-un submarin ce ne poarta prin mare. E superb. Totul alb, neatins si intr-o forma speciala. E mai frumos ca niciodata... iar soarele e sus. Ne vegheaza...

Peisajul e nemaipomenit. Toata lumea e fermecata de peisaj si nu mai poate vorbi. Trenul se opreste... e ultima statie inainte de finala. Pe chipul meu se zareste un zambet...Plimbarea cu trenul viselor s-a sfarsit.

... agitatie, in jurul meu si iar mi-am amintit de gandul meu.

Stelute lingusitoare

Au trecut deja 2 zile. Nu imi dau seama daca gandurile mele s-au schimbat sau doar am inceput sa trec peste. Am observat ca nimeni nu ma mai crede. Nimeni. Ce inseamna? Ca nimeni nu ma cunoaste sau doar ca nu mai am incredere in mine? Nu stiu, dar tot ce imi doresc e ca ploaia cu gandurile mele sa plece, sa fuga, sa se indeparteze. Doar atat...

A inceput vacanta. Am asteptat-o mai mult ca niciodata si am inceput-o intr-un mod mai special... Dar toate trec... pentru ca timpul, timpul e ucigasul perfect. Asa ca... Viata are grija de noi si de ea. Ca doar... e majora, nu?

Si cum vine vacanta, vine Mos Craciun, vine Revelionul... vine si Examenul de Oral la Romana. Si cum toate vin treptat... ma gandesc la cadoul pe care ar putea sa-mi aduca mosul anul acesta. Pentru inspiratie am ascultat celebra melodie:

Fulgi...

- Caut oferte pentru revelion.
- Vroiam sa te intreb ce ai mai facut, dar banuiesc ca esti ocupat.
- Ocupat cu scoala.
- ... eu ziceam in general.
- Poate, putin. Tu ce ai mai facut?
- Gramatica. Economie. Si fetele...
- Tot timpul?
- Uneori astept sa ma suni.
- Am mult de plata.
- Daca ai vrea... ai putea.
- Sau poate nu.

"We had a bed for love and now there’s just a bed for two…"

- Vreau sa fi cum nu ai mai fost de cateva luni.

- Cum?
- Sincer cu mine si cu relatia noastra. Poti?
- Nu stiu.

- Poti sau nu?
- Da.

- Noi doi mai suntem sau nu impreuna?

- Nu, nu prea...

- Merci pt sinceritate.

- Te pup.

- Nu, azi nu-l vreau.

- Ce?
- Sarutul. Pupicul. Ce a fost.

- Realizezi ca e foarte greu sa fim impreuna?

- Stiu. Dar sunt sigura ca nu ti-a trecut nici macar o secunda prin minte ca peste o luna facem 4 ani, nu?

- Poate nu ma crezi, dar pentru mine insemi foarte mult.

- Atunci... ai cazut intr-o melancolie irecuperabila. Era ciudat.

- Nu fi suparata.

- Nu sunt, nu am de ce.

- Trebuia sa se intample intr-un fel sau altul.

- Acum ceva timp am retrait pentru un weekend timpul in care eram noi...

- Sigur ca a fost frumos... Sper ca nu suferi... sau ceva de genu asta.

- Nu sufar, nu sunt suparata. Doar putin melancolica. De ce? Imi ruleaza filmul nostru. Are subtitrarea in romana, sper sa nu tina mai mult de 2 ore.

- Despartiti suntem, doar ca acum constientizam. Despartirea s-a produs lent.

- Sti bine ca tu vei fi mereu prima iubire...

- Si stii ca reciproca e valabila. Si orice ar fi, orice s-ar intampla voi fi alaturi de tine intr-un fel sau altul

- ... da.

- Eu ma intind putin sa citesc.

- La revedere.

- Te pup.

"Filmul nostru l-as vedea din nou,

din pacate nu-i pe video."

Iubire.

4 * 12 = 48

48 - 1= 47.

47 * 30= 1410.

Doar 1410 de zile am fost cu tine...

Russian girl

Au trecut deja doua saptamani de la plecarea noastra in excursie. Ne-am intors, ne-am zambit si fiecare s-a intors in propria casa. Dupa un drum de 9 ore... am dormit o noapte si o zi.

Dar inainte de asta... a fost plecarea. Intalnirea a fost la 9, dar cum toate incep cu o intarziere la 9:30 eram la iesire din oras. Drumul a fost lung, autocarul mic, viteza medie si muzica tare.

Arieseni. Munte, frig, cabana, caldura. Am intrat in camera ce avea sa fie a noastra pentru 5 zile. Am privit-o si am zambit. Ne-a placut din prima clipire. Am analizat-o si am decis locurile in paturi. Dupa despachetarea bagajelor, dusul si schimbarea pentru Petrecerea in Pijamale le-am aratat fetelor... fericirea.

Era rosie... lunga si bine impachetata. Nu a trecut un moment si in jurul meu erau 4 pahare intinse deja pline cu suc. Am ciocnit pentru toate viitoarele noastre realizari. Am ciocnit pentru toata lumea si toate visele noastre.

Dimineata, oboseala se citea pe fetele noastre. Dar... cu mult efort am plecat la Cascada. Erau 3 km de noroi, frig si aveam sa aflam ca vine ploaia. Am mers usor aproape 2 km cand eu si A am decis sa ne retragem. Nu avea rost. Ochii mei se inchideau cate putin cu fiecare gura de aer trasa in piept. Privirile noastre cereau o gura de cafea. Asa ca am plecat in cautarea ei.

Dar ce sa gasim. O cabana inchisa si una cu o masa de lemn si... poate fara cafea. Am renuntat si i-am asteptat in frig si ploaia pe colegi. Eram cuminti, ascunse dupa autocar, cand i-am zarit. Dupa mini-excursia la cascada am plecat la o pestera neiluminata.

Era ora 14 si eram deja in cabana. Timpul a trecut repede, iar seara am avut un mini-chef cu colegii. Am dansat toate genurile muzicale pana cand ne-am decis sa ne retragem in camera.

Dee a trebuit sa plece. Ne-a parasit pentru cateva ore... A avut parte de o mica petrecere. Am uitat de plecarea ei si am mai gustat din fericirea noastra. Am dansat, am tropait, am varsat cola pe podea si am mancat lamaie. La ora 2 Dee nu ajunsese si deja devenisem ingrijorate.

Povestirea lui Dee ne-a tinut in picioare inca o ora. Ne-a placut sa zarim pe fata ei urme de fericire provocata de un el. Dar stiam ca fericirea noastra e mai profunda si mai dulce-acrisoara. Numarul 23... noroi si saruturi dulci vs Rosu, lamaie si vise.

In ziua urmatoare am fost la Pestera Ursilor. Am privit-o cu atentie, iar in mintea noastra rula un film, in care protagonistele eram noi 4, pestera, fericirea si un strop de muzica. Ne-am imaginat o mica petrecere in acea pestera, dar din pacate au fost doar vise...

In acea seara toate au fost usoare. Ne-am culcat devreme, sucul natural se terminase, iar totul era pe minus. Dar nu ne faceam griji, aveam sa plecam in Cluj ziua urmatoare, asa ca nu ne lipsea nimic.

Am plecat in Cluj. Am vizitat mall-ul, de unde ne-am luat cadorile, apoi ne-am grabit spre Cetatuie. E frumos, dar gerul ne-a gonit. Asa ca am ajuns in Centru... am facut poze sub jeturile de apa si cu Omul de Zapada, pe care l-am vazut si la stiri...

Am intrat intr-un bar, in care am stat 10 minute sa ne decidem ce sa ne comandam. Toate au fost atat de bune, incat si acum am apa in gura cand ma gandesc. Nu era chiar genul de bar in care vroiam sa intram, dar norocul... Nu era nici macar genul de bar potrivit cu hainele noastre. Dar... dar nu ne-a interesat. Eram noi si restul era doar restul.

Inapoi la mall. Am cumparat fericire, bomboane si tot ce nu am vrut sa luam cu noi la plimbare. Am uitat sa precizez ca Fericirea se Cumpara. Am fost punctuale ca de fiecare data, dar bineinteles ca am asteptat... aproape 30 minute. Dar nu ne-a deranjat. De ce? Eram prea obosite.

In ultima seara am sarbatorit-o pe Dee. Cate un pic, pic, pic.Fericire...
un pic mai intepator.

1 Decembrie. Alba Iulia. Noi? La masa. Spaghete intr-un restaurant plin de fum si cu scrumiera pe care scria cu rosu:" Fericire". Ne-am facut ultimele poze. Am platit si ne-am indreptat catre autocarul ce avea sa ne duca acasa...

... cu parfum de iarna.

Cine a decis ca data de 13 este una ghinionista? De ce nu azi este o data ghinionista? Sau norocoasa?

Dupa o zi in care simti ca toate s-au intors impotriva ta, cand nimic nu iti iese si cand nu ai timp nici sa respiri... exact atunci cand tu crezi ca e cea mai ghinionista zi. Exact atunci datele problemei se schimba, se transforma si fiecare lucru mic, marunt, neinsemnat prinde viata, prinde un val, prinde un zambet pe buzele tale.

Ai observat ca dupa o zi stresanta si agitata vine un moment de liniste si de libertate interioara?

Azi, dupa o teza, un film, un drum de 30 minute si o pregatire la gramatica m-am intors acasa. M-am "plimbat romantic" si singura pe strada ce ne anunta venirea Craciunului, am admirat noul brad, cuprinsa de mirosul ce iesea din casutele de lemn. Eram obosita, mergeam lenes, muzica urla, dar eu nu auzeam nimic. Cuvintele treceau pe langa mine sau eu pe langa ele. Erau doar niste stalpi de iluminat ce ma trezeau la viata din moment in moment. Mersul meu era robotic.

Privirea mea cuprinsa deja de oboseala nu putea fi aruncata decat inainte. Si ma pierdeam in starea de amorteala... cand in fata mea un cuplu. Ea frumoasa, el inalt. La prima vedere era doar un cuplu obisnuit, fara sa ma impresioneze. Dar dupa cateva momente am ajuns in dreptul lor. Atunci am observat diferenta... pe chipuri se citea dragostea si sinceritatea. Erau frumosi impreuna. Si parca se desprindeau din paginile de basme. Radia fericirea si formau o aura ce nu putea fi incalcata. Plutea un aer de iubire, unul cum de ceva vreme nu am mai intalnit. Aveau privirea...

... privirea pierduta in infinit.

M-am ascuns iar in gandurile mele. As fi vrut sa gust si eu din fericirea lor, dar mi-am continuat drumul geloasa pe iubire.

Politist, adjectiv

Azi, o zi obisnuita, in care tot ce am auzit a avut macar o mica legatura cu votul. Dar printre toate stirile despre Alegerea Presedintelui si-a facut loc si emisiunea "Romania, te iubesc." Au avut un interviu despre Corneliu Porumboiu.

Politist, adjectiv:


Nu te parasesc iubire... iubire, nearticulat inseamna iubirea ideala.
Definim iubirea prin simboluri... marea--> infinit, soarele--> lumina, campul--> nastere si creatie, floarea--> frumusete, iar imaginile devin simboluri.

E pur si simplu definitia iubirii.Nimic mai mult, nimic mai putin...

Imi place foarte mult scena.Nu stiu de ce, dar mi se reproduce in minte din primul moment in care am auzit-o...